“Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației”
Bertrand Russel
Timpul de calitate înseamnă activități plăcute și relaxante și chiar și atunci când nu este mult, rămâne cel mai important pentru dezvoltarea unui copil.
Problematica timpului liber în educație s-a dezvoltat din antichitate până în prezent, iar conceptul de timp liber a evoluat de la un sistem de cunoștințe empirice până la rangul de „nouă educație”, educația pentru timpul liber fiind astăzi o parte integrantă a politicilor educative.
Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi recreative proprii vârstei sale.
Societatea modernă, prin mutaţiile sale culturale, a impus mai multe modele de petrecere a timpului liber, modele influenţate de cadrul social, tradiţii, valori morale, religioase etc. Trăsătura comună a acestor modele o reprezintă aspiraţiile individului de a dispune de timpul său într-o manieră cât mai personală.
Timpul liber al copilului ar putea fi folosit pentru a-l ajuta în dezvoltarea lui fizică, psihică, socială, cognitive și relațională.
Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu este supus unor constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al elevului este timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului şcolar (inclusiv sarcinile extraşcolare aferente acestuia) şi timpul necesar somnului. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere că:
• timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar, semestrial, anual;
• timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă;
• timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe un drept;
• “nemunca” nu este timp liber.
Timpul şcolar este o resursă pedagogică de natură materială, antrenată la nivelul sistemului de învăţământ prin intermediul unor variabile ce se completează reciproc: anul şcolar, săptămâna şcolară, ziua şcolară. Este dependent dar şi deturnat de timpul social.
Organizarea eficientă a timpului poate oferi:
- o perspectivă mai bună asupra activităţilor şi priorităţilor zilnice;
- noi oportunităţi şi avantaje în privinţa creativităţii;
- posibilitatea de a înfrunta, reduce şi evita stresul;
- mai mult timp liber;
- şanse de a atinge scopurile propuse.
Educaţia pentru timpul liber este importantă, cel puţin, din următoarele considerente:
- pentru a răspunde la întrebarea care îl frământă pe fiecare elev: În ce fel să îmi administrez timpul încât să mă pot relaxa cât mai mult?;
- pentru că centrul atenţiei sociale s-a schimbat de la globalul social spre individul-persoană socială şI spre starea de bine a acestuia;
- pentru a pătrunde în esenţa mecanismelor economiei de piaţă, care presupune centrarea educaţiei pe nevoile individului, prin împărtăşirea unor noi valori ca: individualitate, liberă iniţiativă, competenţă şi competitivitate, concurenţă loială, asumarea responsabilă a riscului, capacitatea de a construi reuşita proprie.
Modul în care copilul îşi petrece efectiv timpul liber poate fi clasificat în timpul liber activ, în care face lucruri de plăcere şi în interesul dezvoltării sale, şi timpul liber pasiv, în care îşi omoară plictiseala, făcând ce se nimereşte. Este de la sine înţeles că timpul liber activ trebuie încurajat, dar şi cealaltă modalitate nu este complet de neglijat, pentru că rolul timpului liber pasiv este de relaxare şi de odihnă (dar nu în exces).
J. Dumazedier prezintă o primă definiție a timpului liber în context educațional: „un ansamblu de activități cărora individul li se dedică în mod liber, de bună voie și cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra și a-și satisface nevoile estetice, fie pentru a-și îmbogăți informația sau a-și completa în mod dezinteresat formația, pentru a-și lărgi și dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligațiile profesionale, sociale și familiale”.
Timpul liber al copiilor, adolescenților şi tinerilor este poate o problemă mult mai gravă în societatea românească, în timpul liber luând naștere o serie de comportamente deviante ale acestora, mai ales în zonele de dezorganizare socială şi în familiile unde părinții sunt ocupați cu o multitudine de obligații profesionale.
Organizarea timpului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă în petrecerea timpul la şcoală copilul este ghidat de un program stabilit de doamna învăţătoare, organizarea timpului liber al copilului ţine foarte mult de părinţi. Ei sunt cei care îl pot ghida şi orienta spre petrecerea timpului liber într-un mod cât mai eficient, astfel încât acesta să constituie un prilej de deconectare pentru copil, să contribuie la dezvoltarea sănătaţii psihice şi fizice a copilului, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Timpul petrecut împreună cu cei mici reprezintă cea mai eficientă şi simplă metodă de a forma o relaţie sănătoasă copil-părinte, îi va oferi un mediu armonios în care să se dezvolte şi va avea un model când va fi părinte la rândul său.
Trei factori pot influența pozitiv modul prin care își petrece elevul timpul liber: familia, școala prin profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale aferente, precum și mijloacele mass-media, internetul, care sunt cele mai îndrăgite de elevi.
Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru a avea o deplină funcționalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității: informarea și formarea elevului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor opțiuni.
Timpul liber poate avea mai multe funcții:
- funcția educativă,
- funcția recreativă, Timpul liber ca investiţie recreativă face referire la diferitele resurse alocate pentru obţinerea unei stări de bine generalizate, fiind o sursă viabilă de soluţii pentru sănătate, pentru recuperare, pentru viaţă. Dintre aceste resurse, preponderent sunt investite timpul, resursele financiare, dar şi resursele educaţionale.
- funcția de odihnă.
Sfârșitul de săptămână și vacanțele oferă mai mult timp liber, iar în cursul săptămânii acesta diferă de la copil la copil, după ritmul de lucru și tipul de familie.
Prin jocul liber copiii învaţă să-şi controleze emoţiile şi să relaţioneze cu ceilalţi de la egal la egal. Astfel, timpul liber şi jocul liber pot fi înţelese drept un teren de pretestare pentru viaţă, oferind experienţe cruciale fără de care un copil nu se poate maturiza într-un adult încrezător şi competent.
Jocul şi joaca în grup – o parte importantă din ceea ce aceşti copii consideră timp liber – se mută mai degrabă în casă sau în incinta şcolilor şi a instituţiilor extraşcolare, care, din acest punct de vedere, au avantajul că reuşesc să sincronizeze programele celor mai mulţi dintre copiii care le trec pragul.
Sfera petrecerii timpului liber s-a remarcat prin dinamismul evoluţiei sale din ultima perioadă, relevând o ascensiune a ofertelor de practicare a activităţilor fizice şi sportive. Necesitatea practicării diferitelor exerciţii fizice sau sporturi a devenit un obiectiv principal al normalităţii şi modernităţii societăţii secolului XXI.
Timpul liber pentru cei mici este înţeles ca timp fără restricţii faţă de autoritatea părinţilor, a şcolii sau a instituţiilor extraşcolare. Această perspectivă subliniază dorinţa copiilor de a decide în legătură cu structura şi conţinutul programului lor.
După fiecare zi de școală, copilul are nevoie de un timp de deconectare, indiferent cât de încărcată a fost ziua. Cel mai bun mod de a-și oxigena creierul și de a se pregăti pentru temele de a doua zi este de a petrece minim o oră în aer liber. Fie că merge în parc, fie că se joacă în propria grădină, este recomandat ca el să exploreze în voie, să se cațere, să se dea pe tobogan după pofta inimii.
Activitățile recreative au rolul de a ajuta copiii să se relaxeze și să sporeasca nivelul de energie necesar unei bune dezvoltări psihice și intelectuale.
Activitățile de timp liber și recreere, precum și jocul, prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
- activitatea fizică, mai exact practicarea diverselor sporturi, ajută copiii să interacționeze cu diverse persoane de vârsta lor, fiind o cale de a-i menține mereu activi, susținând starea de sănătate fizică a celor care practică acest gen de activități;
- prin activitățile de timp liber și joc, copiii își pot dezvolta mai eficient abilitățile sociale, cooperarea cu ceilalți, strategii de rezolvare de probleme, precum și mijloace de negociere, cum ar fi compromisul;
- activitățile recreative ajută copiii să-și însușească noi experiențe și cunoștințe, experimentând activități diverse, specifice copiilor provenind din diverse medii și culturi, ajutându-i să-și dezvolte respectul pentru cei din jur;
- jocul este important nu doar pentru copii, ci și pentru comunitatea din care aceștia provin. Prin joc copiii au posibilitatea să își dezvolte abilități constructive de a face față situațiilor de viață, folosind resursele comunității;
- jocul și activitățile de timp liber pot, de asemenea, să ajute copiii să se implice în comunitatea locală (de exemplu, participând la activități de voluntariat).
Este important ca părinții să cunoască şi să coordoneze modul de petrecere a timpului liber a copiiilor, pentru că:
- este de preferat ca timpul liber să reprezinte un agent de educaţie pozitivă pentru copil;
- trebuie învăţată separarea modalităţilor de petrecere a timpului liber şi comportamentele pozitive de cele negative;
- petrecerea timpului liber cu alţi copii înseamnă modele diferite de gândire şi de comportare care trebuie lămurite la timpul respectiv, pentru a lăsa o urmă în modul de adaptare a copiilor la mediul înconjurător;
- a cunoaşte posibilităţile reale ale copilului şi a-l orienta spre activităţi care să-i dezvolte talentele ascunse;
- părinţii trebuie să asigure copiii de prezenţa lor permanentă în viaţa lor şi de importanţa activităţilor copiilor pentru părinţi (aprecierea intereselor copiilor formează la aceştia încredere în forţele proprii, motivaţie pentru învăţare, iniţiativă şi adaptare mai rapidă la cerinţele şcolii şi ale societăţii). Până la o anumită vârstă, copilul trebuie să înveţe regulile de comportare în societate şi regulile proprii fiecărei familii. Dacă simte prezenţa, directă sau implicită, a părinţilor, îşi va forma conştiinţa morală. Copilul trebuie să se simtă supravegheat şi ghidat de reprezentarea părinţilor, tot timpul.
În concluzie, putem spune că timpul liber al copilului ar trebui să însemne multă mișcare în aer liber, jocuri în familie și distracție, socializare cu prietenii, posibilități de explorare și dezvoltare a abilităților motrice. Înainte de a înscrie copilul la o activitate, luați în calcul timpul care îi rămâne să se joace, deoarece copilul transpune prin joc evenimentele trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară de a-și exprima sentimentele, de a elimina stresul.
În cadrul instituţiilor şcolare elevul învaţă că timpul este delimitat, structurat, că timpul valorează, costă şi aduce profit. În acelaşi timp, elevii sunt obligaţi să-şi facă o agendă proprie, să fie cât mai autonomi în folosirea eficientă a timpului, să-şi planifice singuri activităţile de învăţare de acasă, să-şi coreleze timpul de pregătire cu cel liber etc.
Bibliografie:
- Lia Sclifos, Educația pentru timpul liber și creativitatea, în Didactica Pro…, nr. 1 (35)/2009
- Geanina Toma, Ștefan Toma, Utilizarea rațională a timpului liber în scopuri educațional formative, Ed. Universitaria - Craiova; Ed. Pro Universitaria – București, 2013
- Veronica Clichici; coord. şt.: Maria Hadîrcă, Educația pentru timpul liber din perspectivă axiologică: Conceptualizare. Modelizare. Implementare: (Monografie), Inst. de Științe ale Educației. – Chişinău: Lyceum, 2018
- Lucia Coșa, Timpul liber și copilul meu
- Camelia Bota Rafiroiu, Copiii noștri și timpul – arta de trăi în tandrețe, în Consiliere și psihoterapie de familie, octombrie 2015