Educația alternativă
În ultimele două decenii, în țara noastră au fost aprobate șasemetode de predare alternativă – Waldorf, Montessori, Step by Step, Planul Jena, Freinet și Pedagogia Curativă, primele trei fiind cele mai populare. Pentru cei care nu sunt foarte familiarizați cu conceptul de ”pedagogii alternative”, trebuie să spunem că acestea sunt rodul ideilor inovatoare ale unor personalități care au trăit la începutul secolului trecut în diverse țări din Europa, iar în prezent sunt folosite într-o rețea extinsă de școli din toată lumea.
Spre deosebire de modelele prezentate mai sus, pedagogiile alternative au în centrul lor o filozofie specifică, ce presupune educarea copilului ca ființă completă (spirit și intelect) și respectul față de copil ca individ cu drepturi egale. Funcționând ca adevărate comunități, școlile cu predare alternativă îi educă pe copii într-un ritm diferit și acordă mai multă importanță valorilor intangibile și dezvoltării armonioase și plenare a ființei.
Pedagogiile alternative sunt prezente atât în instituții de stat (Waldorf, Steb by Step), cât și în instituții private, care stabilesc anual anumite taxe aferente școlarizării (Montessori, Waldof, Step by Step).
La ce te poți aștepta dacă îți înscrii copilul la o școală cu predare alternativă?
o Folosirea unor metode și instrumente proprii de învățare (de pildă, școlile Montessori folosesc exclusiv ”materiale”, obiecte cu care copiii interacționează direct);
o Renunțarea, cel puțin parțială, la tehnologie;
o Amenajarea inovatoare, flexibilă a spațiului, copiii având o mare libertate de mișcare;
o Lipsa notelor sau a calificativelor și folosirea unor metode proprii de evaluare;
o Folosirea cu precădere a fanteziei, a imaginației și a creativității;
o Învățarea prin joc, activități practice și arte;
o Necesitatea unei implicări mai mari din partea familiei, care ar putea chiar să integreze o parte dintre principiile pedagogiei respective în viața de zi cu zi.
Aspecte specifice fiecărui model:
WALDORF
o Metoda Waldorf urmărește dezvoltarea completă a copiilor – intelect, spirit și corp;
o Copiii sunt încurajați să cerceteze, să se documenteze, pentru că nu există un manual unic după care învață;
o Sunt folosite metode de învățare adaptate vârstei, iar învățarea și structurarea materiei se face ținând cont de ritmuri – ritmul zilei, al lunii, al anilor;
o Programa Waldorf este aprobată de Ministerul Educației și urmărește asigurarea unui nivel de cunoștințe echivalent cu cel din sistemul tradițional, la fiecare clasă;
MONTESSORI
o Copiii învață prin interacțiunea cu diverse materiale Montessorisau de la colegii mai mari, pentru că în aceeași clasă sunt aduși împreună copii din trei grupe de vârstă;
o Se încurajează respectarea regulilor, autonomia și asumarea responsabilităților de către elevi;
o Copiii aleg singuri materialele cu care vor să lucreze și cum vor să-și organizeze ziua, sub îndrumarea sau supravegherea profesorului;
o Programul de 8 ore oferă tuturor copiilor posibilitatea de a învăța în ritmul propriu;
o Metoda folosește un curriculum specific, centrat pe viața practică, limbaj, matematică, științe, arte, limbi străine și activități în aer liber etc., dar și un plan de școlarizare diferit de cel tradițional (ceea ce ar putea îngreuna integrarea într-o școală publică a unui copil care părăsește sistemul).
STEP BY STEP
o Curriculumul școlar este cel folosit în învățământul tradițional; doar organizarea programului și a activităților diferă;
o Clasele sunt organizate pe centre de activitate, care ușurează colaborarea, dialogul, învățarea prin experiment, lucrul în grupuri mici;
o Doi profesori se ocupă de copiii din fiecare clasă;
o Programul zilnic de 8 ore îi permite fiecărui copil să învețe în ritmul propriu și să parcurgă toate centrele de activitate, facilitându-se astfel învățarea. Tot în acest timp se rezolvă și temele.
PLANUL JENA
Planul Jena a început sa fie folosit pe scara larga, el bazându-se pe urmatoarele principii pedagogice: gruparea-majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârsta, dupa modelul familial; activitatile de baza sunt cele care definesc fiinta umana-conversatia, jocul, lucrul, serbarea( serbarile marcheaza începutul si sfârsitul de saptamâna, aniversarile, sosirea sau plecarea unui copil din scoala sau grupul de baza, sarbatori religioase sau nationale, alte evenimente importante din viata individuala, a scolii sau a comunitati); sala de clasa, grupa si toate celelalte spatii sunt spatii educationale; participarea la management, dezvoltarea simtului pentru ordine si a responsabilitatii pentru spatiul comun; participarea copiilor în organizarea experientelor educationale si a activitatii, în amenajarea spatiului, managementul clasei, stabilirea regulilor etc. Alternativa Jena este în faza de studiu privind continuarea implementarii în sistem.
PEDAGOGIA FREINET
Pedagogia Freinet se bazeaza pe o serie de principii, clar stabilite: scoala centrata pe copil, munca scolara motivata, activitate personalizata, expresie libera si comunicare, cooperare, învatare prin tatonare experimentala, globalitate a actiunii educative.
În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un simplu recipient în care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata de doctrinele care trateaza scolaritatea ca activitate ludica Frienet evita neajunsurile acestor doctrine prin crearea si justificarea ideii de ''munca-joc'' contrapusa celei de ''joc-munca'' subliniind astfel rolul muncii asumate liber nu numai în educatie, ceea ce se observase de mult, ci si în învatare. Este relevata repudierea energetica a muncii-corvoada, a muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia Freinet, libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a alege între optiuni diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev face ce crede ca are nevoie mai multa în acel moment. Freinet porneste de la ideea ca orice copil poate deveni cel mai bun într-un anume moment al existentei sale, în aceste conditii ierarhizarea într-un grup de copii nu pare cea mai buna idee. Freinet este ''o pedagogie care responsabilizeaza la maxim si îi învata pe copii respectul fata de altii''
Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar, corespondenta scolara, ancheta documentara, exprimarea plastica, exprimarea corporala, creatia manuala, exprimarea dramatica, textul liber si iesirea scolara. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere autocorective, fisiere documentare, planul de munca individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea. Formele de organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traieste-ti proiectul.
Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe rezolvarea unor probleme de catre grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerata drept mijlocul fundamental de educatie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni. Neinterventia educatorului îi va permite copilului sa constientizeze pentru prima data valoarea sa ca membru al unui grup ca si valoarea celor cu care colaboreaza.
În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de încredere, precum si cultivarea încrederii în parerile celorlalti. În cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijeaza si coordoneaza activitatile elevilor sai.
Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.
STEP BY STEP – cel mai raspandit model de educatie alternativa
Programul Step by Step este destinat copiilor de la nastere si pâna la vârsta de 13 ani, precum si familiilor acestora.
Programul Step by Step creeaza temelia atitudinilor, cunostintelor si deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a timpurilor viitoare. Programul este conceput în spiritul respectului fata de necesitatile specifice fiecarei tari si traditiilor culturale, în spiritul respectarii Drepturilor Omului si Conventiei Drepturilor Copilului.
Alternativa educationala Step by Step respecta curriculum-ul national, standardele nationale, este adaptat culturii locale si, în acelasi timp, integreaza standardele si cele mai bune practici internationale din domeniul educatiei.
Programul promoveaza educatia centrata pe copil, predarea orientata dupa nevoile si interesele copilului, învatarea organizata în centre de activitate, implicarea familiei si comunitatii în educatia copiilor, respectarea si aprecierea diversitatii umane, sustinerea incluziunii grupurilor defavorizate. Alternativa educationala Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-si forma o gândire critica, a face optiuni si a avea initiativa, a defini si a rezolva o problema, a comunica usor cu semenii, a-i întelege si a negocia.
La scolile Step by Step fiecare clasa are câte doua învatatoare. La începutul unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineata. Aceasta întâlnire nu este o ora de curs, iar durata ei este variabila si poate tine chiar de la 8:00 pâna 9:00. Este un prilej pentru copii sa se salute, sa comunice, dar si sa afle tema si activitatile zilei. Aceste activitati nu sunt conditionate de timp. Aceasta este una din caracteristicile alternativei educationale Step by Step, care se adreseaza numai copiilor din învatamântul preprimar si primar. Elevii îsi desfasoara activitatea de învatare dupa modelul scolii depline, între orele 8-16, pe centre de activitate: citire, scriere, matematica, stiinte, arte, constructii, alte imagini. Elevii au responsabilitati diferite: exista copii care raspund de prezenta, de aranjarea materialelor în centre, de îngrijirea florilor etc.
Step by Step vs învăţământ tradiţional (principiile şi particularităţile alternativei) Alternativa Step by Step respectă tradiţia şi standardele învăţământului tradiţional din ţările unde a fost implementată, predarea urmând curriculumul naţional. Promovând educaţia centrată pe copil şi orientată după nevoile acestuia, încurajând implicarea familiei în educaţie şi susţinând includerea copiilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă, programul Step by Step a cunoscut în ultimii 20 de ani o dezvoltare continuă la nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial. Potrivit stadiului individual de dezvoltare, fiecare copil lucrează şi învaţă în ritmul propriu, mergând spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea comportamentelor utile pe căi personale. În Step by Step, metodele abordate respectă personalitatea acestuia, individualizarea fiind facilitată de organizarea clasei pe centre de activităţi. Într-o astfel de clasă, există Centrul de citire, Centrul de scriere, Centrul de ştiinţe, Centrul de matematică, Centrul de artă şi un Centru de construcţii, care sunt zone delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice acestor activităţi. Sarcinile de lucru specifice, concepute de învăţător, dau posibilitatea copiilor să exerseze abilităţile care urmează a fi dobândite sau să le combine cu altele deja asimilate. Ele sunt progresive, astfel încât să permită fiecărui copil să le poată rezolva în ritmul şi la nivelul său. Desfăşurându-şi activitatea în aceste centre, copiii comunică şi colaborează la realizarea unor sarcini comune, iar cadrul didactic stă alături de ei la mese, purtând discuţii de la egal la egal. Împărtăşirea impresiilor, a experienţelor, stabilirea regulilor de grup se realizează la „scaunul autorului”, unde fiecare copil devine personajul principal la un moment dat. Aici fiecare îşi prezintă rezultatele, ideile, ascultând observaţiile şi sugestiile celorlalţi. „Scaunul autorului” este locul unde începe şi se încheie ziua (dimineaţa se prezintă activităţile planificate, noutăţile; pe parcursul zilei se fac evaluările activităţilor de la centre şi în încheierea zilei se trag concluzii, se continuă evaluarea, se fac sugestii şi se împărtăşesc experienţe). „Programul Step by Step pentru învăţământ primar recunoaşte, respectă şi sprijină rolul părintelui ca prim profesor şi expert asupra copilului său”, după cum se subliniază în „Predarea după necesităţile copilului” (Walsh,1998). Alternativa încurajează implicarea părinţilor ca voluntari în viaţa şcolii. O şcoală prietenoasă creează climatul potrivit implicării părinţilor în diverse activităţi. Ca voluntari, părinţii îşi oferă timpul, cunoştinţele şi talentele pentru a ajuta şcoala să-şi dezvolte o tradiţie în acest sens. Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări au un impact pozitiv asupra dezvoltării personale şi intelectuale a copilului (simţind implicarea părinţilor în viaţa clasei şi a şcolii, încrederea în sine creşte). Şcolile care amenajează un spaţiu special pentru părinţi transmit un mesaj clar despre seriozitatea cu care privesc parteneriatul cu aceştia şi respectul pe care îl au pentru contribuţia lor la procesul instructiv. Specific alternativei este programul zilnic de 8 ore care se desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Cu un orar prelungit, activitatea celor două cadre didactice se completează în centrele de activitate, acestea găsindu-şi timp pentru copiii care utilizează alte demersuri de lucru decât cele predate (demersuri care nu sunt greşite, ci doar individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil). Predarea pe unităţi tematice (studiu tematic) constituie o altă particularitate a acestei alternative şi presupune integrarea diferitelor discipline prin explorarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii. Studiul tematic subliniază activităţile care pretind gândirea individuală, folosirea experienţelor personale, capacitatea de a face distincţii şi de a lua decizii, inventivitate, iniţiativă şi spirit de colaborare.Abordarea tematică a predării pune accentul pe aspectele intelectuale, sociale, emoţionale şi estetice ale dezvoltării copilului. Pornind o unitate tematică, profesorul/ învăţătorul arată copiilor că este interesat de preocupările lor şi le urmăreşte permanent progresele. Dirijând învăţarea prin conversaţii ce orientează atenţia asupra conţinutului, copiii sunt ajutaţi să ajungă la o gândire structurată. Prin dialoguri deschise dobândesc competenţe de gândire şi exprimare, precum şi încrederea în forţele proprii. În acest mod găsesc noi căi de aplicare a cunoştinţelor dobândite. Predarea tematică este benefică nu doar pentru elevi, ci şi pentru părinţii ce sunt astfel implicaţi în activitatea clasei (împărtăşind experienţele lor în cadrul diverselor activităţi). În final, proiectul va reflecta modul cum copiii îşi construiesc propria înţelegere, cum interpretează şi încorporează informaţiile, stabilind legături între diversele discipline de studiu. Într-o atare alternativă, evaluarea urmăreşte sprijinirea copilului în depăşirea propriilor limite. În mod tradiţional, evaluările se concentrează asupra responsabilităţii elevilor, prin folosirea frecventă a evaluării de tipul creion şi hârtie, ca lucrări pe nivel de clasă, şi teste standardizate. În clasele Step by Step evaluarea are loc continuu şi reflectă experienţele reale şi valoroase de învăţare. Observaţiile pot fi consemnate în timpul derulării activităţilor la centre, la Scaunul autorului, în timpul discuţiilor individuale copil – profesor. Caietele de evaluare reprezintă documentul oficial al clasei, alături de catalog, şi inventariază componentele achiziţionate de fiecare copil în parte. Portofoliile sunt mape cu lucrări care constituie oglinda progresului copilului faă de sine. Reflecţiile recente privind evaluarea subliniază importanţa descoperirii a ceea ce copiii ştiu şi pot face şi se concentrează mai puţin asupra a ceea ce copiii nu ştiu şi nu pot face. Îmbucurător este că tot mai multe elemente din filozofia acestei alternative, precum şi practici, se regăsesc în învăţământul tradiţional. Pentru programul clasei pregătitoare a fost preluat modelul întâlnirii de dimineaţă cu etapele ei (agendă, calendar, mesaj, noutăţi), aranjarea sălii de clasă, predarea integrată. Succesul educaţional nu este asigurat doar de ergonomia sălii de clasă. Maniera de a preda e la fel de importantă ca şi materia predată. În alternativa Step by Step cadrele didactice caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, eticomorale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.
Pentru desfăşurarea în condiţii optime a programului Step by Step în şcolile cu învăţământ de stat, particularităţile alternativei pot fi încorporate regulamentelor de ordine interioară. În acest mod, activităţile alternativei nu mai sunt privite ca un factor disturbant atunci când orele se desfăşoară pe o perioadă mai mare sau mai mică decât intervalul standard din învăţământul tradiţional şi se întâmplă ca pauzele să nu coincidă. Familia este principalul partener al şcolii în educarea copilului. Acest lucru este menţionat în planurile manageriale ale directorilor de şcoli, dar când vine vorba despre aplicarea în practică, lucrurile nu mai merg bine. Restricţionarea accesului părinţilor în şcoală împiedică buna colaborare. Prezenţa părinţilor în şcoală trebuie privită ca un aspect benefic în primul rând pentru copii şi apoi pentru cadrele didactice şi şcoală. Fiind în mijlocul acţiunii, părintele înţelege mai bine cum se realizează actul învăţării, cum reacţionează copilul său în diversele ipostaze ale actului didactic şi poate continua acasă în acelaşi spirit (de câte ori nu aţi auzit spunându-se că „doamna a lucrat şi a explicat altfel...!”). Implicarea părinţilor în activităţile clasei oferă o continuitate între educaţia oferită de şcoală şi cea realizată de ei. Dacă profesorii învaţă să-i privească pe părinţi ca pe nişte parteneri, colaborarea cu aceştia transformă şcoala într-o comunitate adevărată. În şcoala noastră acest fapt a devenit realitate. Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională acordă asistenţă tehnică permanentă şcolilor, cadrelor didactice şi părinţilor din alternativă. Anual se realizează cursuri de formare dedicate profesorilor. După ce se face specializarea pentru fiecare an de învăţământ, cursurile devin opţionale putând fi reluate doar de profesorii ce doresc acest lucru. Pentru că există un interes din ce în ce mai mare pentru programul Step by Step, consider că ar fi binevenită crearea unei reţele cu cei ce lucrează în această alternativă, ceea ce ar duce la realizarea unui schimb de informaţii în timp real. Internetul şi reţelele de socializare (care au devenit parte integrantă din viaţa noastră) constituie oportunităţi de îmbunătăţire a activităţii.
Avantaje
o Elevii pot studia într-o limbă străină sau în sistem bilingv;
o Se pune accent pe transdisciplinaritate, interdisciplinaritate, dezvoltare personală;
o Se practică învățarea centrată pe elev, care este posibilă datorită numărului mic de elevi dintr-o clasă;
o Este încurajată învățarea prin activități practice și de grup;
o Se oferă program prelungit, pentru realizarea temelor sau pentru activități extracurriculare;
o Se acordă o importanță deosebită educației non-formale, prin includerea de activități extracurriculare obligatorii sau la alegere: arte, scriere creativă, grădinărit, științe, muzică, teatru, robotică etc.
o Sunt oferite numeroase facilități: mese de dimineață și prânz respectând necesarul nutrițional al copiilor, transport, asistență medicală, săli moderne, sisteme de supraveghere video, computere, acces la internet și retroproiectoare în fiecare clasă, săli media, biblioteci, săli și terenuri de sport moderne, campusuri amplasate în zone retrase ale capitalei și multe altele;
o Copiii sunt încurajați să participe la diverse proiecte, tabere și concursuri internaționale;
o Se oferă pregătire specială pentru susținerea examenelor naționale sau internaționale;
o Profesorii sunt selectați cu mai multă rigurozitate și sunt mai bine motivați decât în sistemul public.
Dezavantaje
o Costurile sunt mari, sumele pot fi mai mari sau mai mici, în funcție de instituția aleasă.
o Rețeaua restrânsă și accesul mai dificil (școli puține, situate de obicei la periferie);
o Nu toate instituțiile sunt acreditate și autorizate.
o Astfel de instituții ar putea să-i izoleze pe copiii și să-i priveze de anumite experiențe necesare pentru adaptarea mai ușoară în societate (în cazul în care aceștia vor rămâne în țară după terminarea liceului).
CONCLUZII
Fiecare dintre aceste tipuri educationale ar merita atentia noastra, dar societatea româneasca este doar la stadiul în care se obisnuieste cu astfel de concepte, iar pâna la asimilarea lor deplina este nevoie de timp.
Dintre toate sistemele de învățământ, pedagogiile alternative sunt, probabil, cele mai diferite. Iar acesta este poate și principalul lor dezavantaj – copiii se înscriu într-un circuit închis, iar părăsirea sa implică un efort suplimentar de adaptare într-o școală tradițională.
Pe de altă parte, nu toți copiii se integrează într-un astfel de sistem; de aceea, este de preferat ca cei mici să fie înscriși de la nivelul preșcolar sau chiar antepreșcolar într-o clasă cu predare alternativă.
De asemenea, accesul la un astfel de model rămâne limitat – sunt totuși puține instituții cu predare alternativă, iar multe dintre ele nu au clase de gimnaziu sau liceu.
BIBLIOGRAFIE
1. Aldo, Pettini - Freinet si tehnicile sale, Editura CEDC, Bucuresti, 1992.
2. Ezechil, Liliana; Pedagogie. Fundamente teoretice. Radu, Ion T. - Editia a II-a, Editura V&I Integral, Bucuresti, 2002.
3. Montessori, Maria- Copilul fiinta divina, dar neînteleasa (pentru parinti si
educatori), Editura CEDC, Bucuresti, 1991.
4. Montessori, Maria- Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1977.
5. Radulescu, Mihaela - Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura Polirom, Iasi,
1999
6. www.stepbystep.ro
7. www.waldorf.ro