Un statut social consolidat, reprezentarea socială a unei profesii si importanta ei pentru cei care isi doresc sa intre in respectiva categorie socioprofesionala depind intr-o mare masura de profesionalismul si calitatea umana a celor care o practica.

Drumul spre profesionalism in formarea cadrelor didactice este jalonat de cel putin doua mari modele.

Primul, cel "umanist", pune accentul pe dezvoltarea integrala a personalitatii viitorului educator, propunandu-si sa-i cultive mai mult spiritul si aratandu-se mai putin interesat de castigarea unor abilitati specifice. Al doilea, cel "tehnicist", pragmatic, este centrat pe insusirea unor tehnici, algoritmi, reguli de actiune educationala cu relevanta practica imediata.

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm.

 

Alegerea profesiunii nu mai este pentru toată durata vieţii și criteriile de selecţie sunt tot mai severe.

Alegerea unei cariere profesionale porneşte, pentru fiecare individ, de la un set de premise:

• Abilităţi intelectuale şi practice;
• Competenţele obţinute prin şcolarizare
•  Capacitatea de a transpune într-un domeniu de activitate achiziţiile obţinute în şcoală;
•  Aptitudini speciale de care individul devine conştient pe parcursul educaţiei;
•  Interese şi motivaţii personale;
• Modelul oferit de familie (reproducerea experienţei profesionale a familiei);
• Atitudinea comunităţii faţă de individ (eventuate prejudecăţi ale societăţii ce influenţează negativ percepţia individului în societate şi propria imagine de sine);
•  Oferta profesională a societăţii.

Pentru a avea succes în carieră (a face alegeri adecvate şi eficiente pe piaţa muncii, a obţine un loc de muncă preferat, a practica profesia dorită) sunt necesare anumite calităţi, prin care să atingeţi obiectivele stabilite:

• să te cunoşti,
• să fii motivat,
• să ştii să te exprimi corect,
• să comunici asertiv,
• să respecţi angajamenele,
• să fii pregătit pentru schimbare,
• să manifeşti seriozitate, curaj, îndrăzneală,
• să ai obiective clare,
• strategii de acţiune,
• să ştii când să renunţi,
• să fii persuasiv.

Aşa cum sugerează cercetările din domeniu şi modelele de definire a standardelor ocupaţionale/ profesionale pentru cadrele didactice, subliniaza Dan Potolea si

colab.,sursa esenţială de derivare a competenţelor o reprezintă rolurile profesionale ale cadrelor didactice:

Procesul didactic:

 Cunoaşte conţinutul disciplinelor predate şi documentele şcolare aferente;

 Proiectează, conduce şi evaluează procesul didactic;

 Ameliorează şi inovează procesul didactic;

 Valorifică experienţele de învăţare ale elevilor, dobândite în alte contexte;

 Utilizează noile tehnologii informaţionale şi de comunicare, în procesul

didactic

Managementul clasei de elevi

 Organizează şi asigură conducerea socială a grupului şcolar;

 Asigură un climat socio-afectiv securizant, bazat pe încredere şi pe cooperare;

 Gestionează situaţiile de criză educaţională.

Consiliere şcolară:

 Cunoaşte individualitatea elevilor şi îi asistă în propria dezvoltare;

 Identifică nevoile şi dificultăţile de învăţare;

 Colaborează cu familia şi cu alţi factori educativi

Pentru a asigura succesul în carieră la diferite categorii de vârstă e recomandat să:

•  Formulezi conştient scopuri, obiective de viitor;
•  Stimulezi motivația (crește interesul pentru cunoaştere, pasiunea pentru muncă, meserie);
• Autoevaluează-te; evaluarea prin cunoaşterea rezultatelor în muncă sunt etape necesare; asigurarea feedback-ului stimulează performanţele;
•  Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective prezentul și ceea ce dorești să se întâmple;
•  Dezvoltă un stil de muncă și de viață echilibrat, creativ;
•  Elaborează un plan, un program de formare profesională;
• Asigură-ţi o atmosferă confortabilă şi o atitudine pozitivă, optimistă care să te stimuleze şi să te susţină; evită trăirea unor stări afective negative, stresante;
• Stimulează dorinţa de cunoaştere, afirmare şi autorealizare;
• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor;
• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai!

Pentru conturarea realistă a unui plan de carieră şi pentru a fi capabil să îl dezvolte permanent, este necesară confruntarea a trei aspecte:

• cunoaşterea de sine,
• cunoaşterea sistemelor de formare (cursuri de specializare, utilitatea consilierii şi orientării)
•  universul profesional (informaţii asupra profesiilor, repere economice).

Pasii in luarea deciziei de cariera:

• Autocunoaştere,  testare psiho-aptitudinală
• identificarea scopurilor, modelelor de viaţa, aspiraţiilor personale şi profesionale, prin consilierea carierei
• analiza performanţelor şi a rezultatelor şcolare
• analiza pieţii muncii și reţeaua de formare continuă
• consilierea carierei, influenţa celorlalţi
• decizia personală

Optiunile personale trebuie să fie adecvate cerințelor pietei muncii (loc de întâlnire a cererii cu oferta de munca), care evolueaza în permanenta.

O parte a planificării carierei este căutarea noilor modalităţi de dezvoltare şi studii, în permanenţă.

Factorii motivaţionali esenţiali în alegerea carierei sunt interesele de aceea

este foarte importantă investigarea lor în trasarea planului individual de carieră.

Inventarul de Interese Profesionale Holland  permite corelarea opţiunilor cu interesele şi abilităţile fiecărei persoane.

Aceasta l-a dus la formularea a 6 categorii de bază în ceea ce priveşte tipologia persoană – mediu. Diferite personalităţi preferă diferite medii.

Cele 6 tipuri de personalitate descrise de Holland sunt:

• Social: are abilităţi de a stabili relaţii interpersonale, de a se implica în activităţi de ajutorare, de susţinere, este preocupat de starea celorlalţi, este responsabil, comunică bine cu oamenii, îşi exprimă sentimentele, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să fie lider, doreşte relaţii de prietenie cu ceilalţi, rezolvă problemele prin discuţii;

Abilităţi de a stabili relaţii interpersonale, de a se implica în activităţi de ajutorare a altora, este preocupat de starea celorlalţi, responsabil, comunică bine cu oamenii, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să fie lider.

Antrenor, profesor, psiholog, asistent medical, medic, poliţist, coafor, asistent social, logoped etc.

• Realist: persoana care are abilităţi sportive sau mecanice, care preferă să lucreze cu obiecte, maşini, instrumente, plante sau animale, în special în medii deschise;

Tipul practic, îi plac activităţile în aer liber, are dificultăţi în comunicarea sentimentelor, respinge ideile radicale, îi place să construiască şi să repare, îi place să muncească folosind mâinile.

Mecanic, arheolog, inginer mecanic, tâmplar, constructor, tehnician dentar, electrician, fermier, pompier, bijutier, optician, poliţist, instalator.

• Investigativ: persoana căreia îi place să observe, să evalueze sau să înveţe, să analizeze, evalueze sau să rezolve probleme;

Îi plac activităţile intelectuale, rezolvări de probleme, nu îi plac regulile, are înclinaţii spre ştiinţă, nu e interesat de munca în colaborare, este original şi creativ, este independent, raţional, curios,pasionat de probleme teoretice.

Antropolog, biolog, chimist, fizician, informatician, inginer de sistem, economist, geograf, geolog, consultant management, farmacist, psiholog etc.

• Artistic: persoana cu abilităţi artistice, de inovare, intuitive; îi place să lucreze în situaţii nestructurate, folosindu-şi imaginaţia şi creativitatea;

Sensibil, preferă să lucreze singur, nu îi plac mediile structurate, neconvenţional, are nevoie de exprimare şi comunicare individuală, original

Designer în publicitate, de modă, de interioare, actor, arhitect, profesor de teatru, dans, jurnalist, fotograf, grafician, editor etc.

• Întreprinzător: persoana căreia îi place să lucreze cu oamenii, să influenţeze, să convingă, să conducă şi să organizeze activităţi pentru atingerea unor scopuri economice;

Îi place să domine, are dorinţă de putere şi statut social, se pricepe

să vorbească, are energie, este entuziast, încrezător în sine, convingător.

Manager, publicitate, vânzător de automobile, agent de asigurări, jurnalist, avocat, procuror, agent de turism, relaţii cu publicul etc

Convenţional: persoana care preferă să lucreze cu date, are abilităţi matematice, se ocupă de sarcini în detaliu, preferă să fie coordonată în activităţile pe care le desfăşoară.

Este stabil, are respect faţă de lege, autorităţi, îi displac muncile fizice, preferă activităţile bine definite, structurate, are autocontrol puternic, nu caută roluri de lider,vrea să ştie ce se aşteaptă de la el.

Asistent administrativ, contabil, casier, operator calculator, analist financiar, secretară, bibliotecar, operator telefonie etc.

Un individ poate întruni mai multe caracteristici ale diferitelor tipuri de personalitate, un anumit tip fiind cel dominant) de personalitate şi ocupaţiile corespunzătoare. Informaţii extrem de utile în orientarea/reorientarea carierei pot fi obţinute din stabilirea corelaţiei dintre diferitele tipuri de personalitate:

Există unele abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:

• abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale, exprimare clară;
• abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă; respect faţă de colegi;
• diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă;
• abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză, explorarea surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a informaţiilor;
• abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi planifica singur munca,
• iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi deprinderi;
• abilitatea de a lua decizii; conştiinciozitate;
• asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;
• abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;
• adaptare la schimbare;
• orientare spre progres şi autodezvoltare;
• stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
• loialitate; sinceritate; onestitate; spirit de observaţie; imaginaţie;
• perspicacitate; fermitate în apărarea principiilor;
• abilităţi fizice.

Cu alte cuvinte  angajatorii preferă personal cu abilităţi de comunicare, responsabili, flexibili,implicaţi, punctuali, cu încredere în sine, cu dorinţa de a învăţa, capacitatea de a lua decizii în situaţii problemă, care lucrează în echipă, cu inteligenţă emoţională, cu mentalitate de învingători, îndrăzneţi, ambiţioşi etc.

Aşa cum sugerează cercetările din domeniu şi modelele de definire a standardelor ocupaţionale/profesionale pentru cadrele didactice, subliniaza Dan Potolea si colab.,sursa esenţială de derivare a competenţelor o reprezintă rolurile profesionale ale cadrelor didactice:

Procesul didactic:

 Cunoaşte conţinutul disciplinelor predate şi documentele şcolare aferente;

 Proiectează, conduce şi evaluează procesul didactic;

 Ameliorează şi inovează procesul didactic;

 Valorifică experienţele de învăţare ale elevilor, dobândite în alte contexte;

 Utilizează noile tehnologii informaţionale şi de comunicare, în procesul

didactic

Managementul clasei de elevi

 Organizează şi asigură conducerea socială a grupului şcolar;

 Asigură un climat socio-afectiv securizant, bazat pe încredere şi pe cooperare;

 Gestionează situaţiile de criză educaţională

Consiliere şcolară:

 Cunoaşte individualitatea elevilor şi îi asistă în propria dezvoltare;

 Identifică nevoile şi dificultăţile de învăţare;

 Colaborează cu familia şi cu alţi factori educativi etc.7

Exista, pe de alta parte, aprecieri negative privind ordinea secventelor de pregatire specifica, dirijismul adeseori excesiv, caracterul prescris al experientelor de invatare care genereaza competente.

Perspectiva stiintifica asupra formarii a fost astfel sustinuta de un model care lega formarea si cercetarea care pleda pentru introducerea in formarea educatorilor a celor mai noi achizitii, a realizarilor"de varf" ale cercetatorilor in domeniul educatiei si, in acelasi timp, isi propunea sa-i familiarizeze pe profesori cu perspectiva cercetatorului, sa "produca" autentici educatori ai creativitatii celorlalti, dar si oameni capabili sa adopte atitudini creative fata de propria lor formare.

Pe baza unei pedagogii axate pe notiunea de situatie, pe "punerea in situatie", deci pe o didactica"situationala" s-a nascut un nou model, care pune accentul pe dezvoltarea capacitatii de observare avizata si analiza pertinenta a situatiilor pedagogice, pe achizitiile psihologiei sociale,pe tehnicile de grup, pe teoriile comunicarii, pe abordarile sociopedagogice.

Profesionalizarea didactică presupune dobândirea competenţelor necesare exercitării unei activităţi specifice, instructiv-educative, pregătirea din perspectiva următorului referenţial de activităţi:

 activităţi didactice, de instruire şi educare a elevilor;

 activităţi la nivel instituţional;

 activităţi şi relaţii cu comunitatea (consilierea părinţilor, acţiuni culturale, de organizare în parteneriat cu alte instituţii a timpului liber al elevilor etc.);

 alte activităţi (de documentare şi perfecţionare, de participare la viaţa socială)

Actualmente formarea competentelor psihopedagogice este asigurata printr-un set de discipline de specialitate de pregatire teoretica si practica, esalonate în cei trei ani de studii la nivel de licenta.

Sub aspect curricular, actualul model acopera nevoile de pregatire teoretica psihopedagogica si este compatibil cu sistemele europene.

Un model integrativ, pragmatic, deschis formării continue pune în centru capacitatea de reflecţie a cadrului didactic, nevoia lui permanentă de a se autodepăşi, prin construcţia progresivă a propriului profesionalism.

Reforma invatamantului si exigentele integrarii europene inseamna si integrarea in scoala a celor mai noi tehnologii, fapt ce conduce firesc la aparitia, in sistemul de pregatire a personalului didactic, a unor laboratoare multimedia, incadrate cu personal adecvat. Alte repere generale ar viza identificarea nevoilor personale, locale, regionale si nationale, actionandu-se astfel in directia asigurarii unei mai mari flexibilitati si a ideii de educatie diferentiata.

BIBLIOGRAFIE

Bîrzea C. Definirea şi clasificarea competentelor. În: Revista de pedagogie, Bucureşti:

2010, nr. 58 (3). p 7-12

Bârlogeanu, L., Paradigma educaţional.umanistă în contextul postmodernităţii, în

Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, volum coordonat de E. Păun şi

D. Potolea, Polirom, Iaşi, 2002.