Material suport pentru desfășurarea sesiunii de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate

Cel din vârful piramidei este mai ușor de abordat decât complexatul

Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de important este Ego-ul, acceptarea de sine, pentru că numai cel ce învață să se placă singur poate fi generos și prietenos cu ceilalți.

Vom purta discuții referitoare la:

-                      a avea încredere în sine este o chestiune de supraviețuire (încrederea în sine nu vine din exterior, nici de la părinți, nici de la prieteni sau de la profesori și psihologi. Încrederea venită din exterior este efemeră și prea puțin satisfăcătoare. Încrederea în sine vine dintr-un act de trezire).

 

-                      a avea stimă de sine este cea mai importantă evaluare pe care o facem despre noi înșine;

-                      dintre toate părerile, cea pe care o aveți voi despre voi înșivă este cea mai importantă;

-          educație ca factor esențial;

-          cum totul se decide și din copilarie dar și din ceea ce facem noi din noi înșine

Despre aceste lucruri și despre căi eficiente de abordare a fricilor vom discuta la seminarul  Campanii clasice și multimedia de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea RU calificate în școli defavorizate.

                                                  

                                                     ***

Dacă vă înțelegeți bine cu dumneavoastră, vă înțelegeți bine și cu ceilalți (Les Giblin,   p.28). Fiecare clipă în care individul este în conflic cu sine este în conflict și cu ceilalți, iar acest lucru pornește de la o lipsă de încredere în sine. Vindecarea vine prin restabilirea părerii bune despre sine, ori de câte ori este posibil. Când individul se place mai mult este ăn stare să-i placă și pe ceilalți. După ce-și stabilește dureroasa insatisfacție în raport cu sine, devine mai puțin critic și mai înțelegător cu ceilalț (Les Giblin,   p.28). Psihologi clinicieni și cercetători au ajuns la concluzia că foamea de orgoliu este la fel de universală și la fel de firescă ca și foamea de hrană. Iar hrana ego-ului are același scop ca și hrana trupească- autoconservarea. Trupul are nevoie de hrană pentru a supraviețui, ego-ul sau individualitatea unică a fiecăruia are nevoie de RESPECT, de ACCEPTARE și de anumite simțăminte de IMPLINIRE (Les Giblin,   p.29).

Un ego flămând este un ego meschin

Ego-ul este moderatorul între Id și Super-Ego, cel care caută compromisuri pentru a aduce pacea între cele două structuri. Acesta este ceva care se dezvoltă drept rezultat al experiențelor pe care omul le are în viață, frustrările și încercările sale. Ego-ul se dezvoltă pentru ca omul să se integreze în societate așa cum este el, nu așa cum ar vrea el sa fie. Ca rezultat, Ego-ul urmează principiile realității deoarece ne permite să facem față situațiilor actuale, prevenind în același timp satisfacerea nevoilor fiziologice imediate pe care le avem de la id. Freud afirmă că ego-ul începe să se formeze de la vârsta de 2 - 3 ani și va continua să se formeze întreaga viață.

 

Cel care ia trei mesepe zi se gândește foarte puțin la stomacul lui, dar dacă omul flămânzeșe își schimbă personalitatea.

Natura a dat fiecăruia acel instinct de conservare care spune: pe primul loc te afli TU și nevoile tale. Persoana trebuie să mănânce, să bea apă, săaibă grijă de nevoile de bază înainte de a acorda cea mai mică atenție altui lucru.

Oamenii care au o părere foarte bună despre ei sunt mai ușor de abordat. Ei sunt veseli, frumoși, toleranți și gata să asculte părerile sau ideile celorlalți. Ei și-au rezolvat nevoile de bază și au timp, energie și dispoziție să asculte și să se gândească la nevoile celorlalți. Personalitatea lor este puternică și sigură și pot să-și asume riscuri, pot să-și permită să greșească din când în când, pot să-și recunoască propriile greșeli, pot fi criticați și uneori jigniți pentru că acest lucru nu lasă urme semnificative la nivelul părerii bune despre sine, care poate râmăne intactă.

Se știe că

Cel ajuns în vârful piramidei este mai ușor de abordat decât complexatul

Se povestește că un soldat din primul război mondial ar fi strigat “Stinge dracului chibritul!”ca imediat după aceea să constate că cel care îl aprinsese era generalul “Black Jack” Pershing (Pershing a fost un general american, care a condus Forțele expediționare americane din timpul Primului Război Mondial). Atunci când a încercat să-și ceară scuze, generalul Pershing l-a bătut pe umeri și i-a spus:”Nu-i nimic, băiete. Bucură-te că nu sun sublocotenent.” (Les Giblin,   p.30).

Statutul de general nu era amenințat de remarca soldatului.

În schimb când părerea despre sine este proastă, apar cu ușurință probleme de fricțiune, de neînțelegere, ceartă.

Pentru o persoană cu o părere proastă despre sine, chiar și o privire sau o vorbă aspră pot părea o calamitate. Astfel un om care încearcă să vă pună la punct sua este arogant are o părere proastă despre el.

Îi puteți înțelege comportamentul dacă rețineți două lucruri:

1.      are nevoie disperată să-și dea importanță și încearcă s-o facă subapreciindu-vă;

2.      îi este teamă și-și dă seama că este suficientă o “trântă” a dumneavoastră pentru a-l distuge complet.

Referințe bibliografice:

 

Utilizand metodele simple propuse de Les Giblin, problemele dumneavoastră pot lua sfîrșit. Veți obține un succes nesperat, ii veți putea influența pe cei din jur in folosul dumneavoastră, imbinând arta de a zîmbi și cea de a-i asculta pe oameni cu arta de a le vorbi.

 

Les Giblin Arta dezvoltării relațiilor interumane, Curtea Veche, București, 2000