Scopul acestui seminar este de a defini și ale adulților în procesul de învățare. Vom face exerciții pentru identificarea stilurilor de învățare caracteristice adulților și vom întocmi propria diagrama a învățării.

De asemenea vom vedea diferențele universale, absolute între învățarea la adulți și învățarea la adolescent.

Adulții se implică in procesul de invățare, dacă țelurile și obiectivele programului de invățare sunt realiste și importante pentru ei, și sunt percepute ca fiind utile imediat.

 

Adulții vor învăța, vor reține și vor folosi ceea ce ei consideră că este relevant nevoilor lor personale și profesionale.

Procesul de învățare în cazul adulților inseamnă implicarea individuală. Învățarea unei noi abilități, tehnici sau a unui concept poate promova o imagine pozitivă sau negativă despre propria persoană. Intodeauna există teama de judecarea de către ceilalți cu care noi, adulții, nu ne putem acomoda, ceea ce implică anxietate in timpul noilor activități de invățare.

Adulții participa la cursuri avand in spate experienta anterioara vasta in diverse domenii, cunostinte si abilitati, auto-directionare, interese si competente.

Adulții doresc sa fie stapani pe propria lor invatatura, ceea ce presupune implicarea lor in selectarea obiectivelor, continutului, activitatilor si evaluarii.

Adulții se vor opune unor situatii noi de invatare daca ei le considera ca fiind un atac la competentele lor, si de aici lipsa de interes fata de subiecte sau activitati impuse.

Adulții resping indicatiile altora privind invatarea, in special cand ceea ce li se sugereaza pare a fi un atac la ceea ce fac in acel moment.

Procesul de invatare a adultilor este îmbunătățit de un comportament și de programe de invățare care arată respect, incredere și interes față de problemele studentului.

Caracteristici fiziologice

Până la 40 de ani, adulții nu vor experimenta alte schimbari fiziologice majore in afara celor produse de un accident, boala, stres, nastere sau stil de viata. De la 40 de ani, adulții vor fi conștienti de doua schimbări general valabile:

(i)         vederea și auzul se vor inrautati, afectand astfel procesul de invatare prin reducerea perceptiei senzoriale, reducandu-se in acelasi timp atat calitativ cat si cantitativ informatia primita intr-un proces de invatare

(ii)       viteza de reacție a sistemului nervos central scade așa incât adulții cu vârsta mai inaintata au nevoie de mai mult timp pentru a invata. Referitor la scaderea vitezei de reactie, nu exista nici o corespondenta cu abilitatea de a invata sau corectitudinea raspunsului.

Caracteristici psihologice

1. Auto-aprecierea si respectul de sine. Cunoasterea propriei persoane se numeste auto-apreciere, iar sentimentul fata de propria persoana poarta numele de respect de sine. Spre deosebire de copii, auto-aprecierea adultilor este deja formata si fiecare experienta educationala are rolul de a o fragmenta sau de a o distruge partial. De aceea, adultul trebuie sa se protejeze impotriva acestei amenintari, pana cand va fi capabil sa inteleaga ca nu i se va intampla nimic rau si ca schimbarea parerii despre propria persoana poate duce la rezultate benefice.

Functia de auto-apreciere si a respectului de sine in procesul de invatare al adultilor include urmatoarele:

a. Adultii, care valorifica propria experienta sau a caror experienta este valorificata de catre altii, invata mai bine.

b. Adultii sunt preocupati mai mult de atingerea propriilor obiective, decat de atingerea obiectivelor stabilite de catre altii.

c. Adultii invata eficient cand isi stabilesc propriile obiective, care sunt in concordanta cu auto-aprecierea.

d. Adultii cu un respect de sine ridicat sunt mult mai receptivi la schimbare.

e. Adultii si-au dezvoltat deja stilul de invatare, care este constant si mentinut de-a lungul maturitatii.

f. Invatarea rolului de student se desfasoara prin intermediul interactiunilor interpersonale, de modelare si de experimentare. Totusi, rolul de student poate fi invatat in mod eficient, cand adultul observa si interactioneaza cu alti adulti, care au acest rol in activitatile zilnice si cand mediul este pozitiv pentru a-si testa acest tip de compartament.

Diferentele universale, absolute

Adultii, in general:

Copiii, in general:

Adultii au mai multa experienta a unei vieti pragmatice care tinde sa structureze si sa limiteze procesul de invatare. Procesul de invatare se refera, in principal, la transformarea sau extinderea semnificatiilor, valorilor, abilitatilor si strategiilor dobandite anterior. Influentele principale asupra schimbarii provin din factorii sociali sau cei legati de rolul in munca, din ceea ce ne dorim, din nevoile personale pentru un progres continuu si pentru gasirea propriei identitati. Nevoile procesului de invatare provin din aspectele vietii zilnice. Este de asteptat ca adultii sa aiba o gandire specifica, generalizata, abstracta. Este de asteptat ca adultii sa-si exprime propriile nevoi si sa descrie propriul proces de invatare prin intermediul activitatilor verbale, fapt ce le permite negocierea si colaborarea in planificarea propriilor programe de invatare. Adultii au un sistem de auto-apreciere si respect de sine bine fundamentat si consistent, care le permite sa participe ca individualitati separate si capabile sa actioneze independent de ceilalti. Adultii sunt responsabili de actele lor in societate si se asteapta ca ei sa fie productivi.

Copiii nu au o experienta a unei vieti pragmatice. Procesul de invatare se refera, in principal, la formarea semnificatiilor, valorilor, abilitatilor si strategiilor de baza. Influentele principale asupra schimbarii provin din factorii legati de cresterea fizica, din nevoia de socializare si de pregatire pentru un viitor in societate si pe piata muncii. Nevoile procesului de invatare provin din dezvoltarea bazata pe etalon, pentru intelegerea experientelor viitoare. Se asteapta de la copii sa aiba  o gandire concreta. Este de asteptat de la copii sa-si exprime propriile nevoi si sa-si descrie propriul proces de invatare prin activitati non-verbale, fapt ce conduce la planificarea invatarii prin intermediul observatorilor si interpretilor "experti". Copiii au un sistem de auto-apreciere relativ neorganizat si inconstient fapt care le permite perceperea lor ca individualitati separate, dar dependente de altii. Copiii sunt individualitati neresponsabile de actele lor in societate si se asteapta ca ei sa se joace si sa si invete.

 

       

Referințe bibliografice:

              

Fontaine, R., (2008). Psihologia Imbătrânirii, Editura Polirom, Iaşi

Lepădatu I., (2018). Psihologia Dezvoltării II, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti

Munteanu A., (2004). Psihologia Vârstelor Adulte şi ale Senectuţii, Eurobit, Timişoara

Papalia E.,D., Olds W.,S., Feldman D.,R.,  Dezvoltarea Umană. (2010). Editura Trei, Bucureşti