Definiţii. Comunicarea ca proces
Comunicarea umana este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, percepţii către un receptor.
Comunicarea este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi.
Comunicarea reprezintă procesul prin care un Emitator transmite un mesaj sub forma unui Cod prin intermediul unui Canal către un Receptor.
Zgomot
Mesajul elaborat de o Sursa este codificat de un emitator sub forma unor semnale care parcurg un Canal, pe traseul caruia poate sa sufere distorsionari ca urmare a intervenţiei unei surse de zgomot, după care parvin la Receptor care le decodifica si il incredinteaza destinatarului.
Procesul comunicării
Prin procesul de comunicare incercam sa convingem, sa explicam, sa influenţam, sa educam, sa informam sau sa indeplinim orice alt obiectiv.
Scopurile principale ale procesului de comunicare:
Sa fim receptaţi
Sa fim intelesi
Sa fim acceptaţi
Sa provocam o reacţie
Când nici unul dintre aceste obiective nu este atins inseamna ca procesul de comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate intampla din cauza mai multor factori care apar in proces.
Unul din factori il reprezintă intelesul cuvintelor. Individualitatea noastra este principala bariera in calea unei bune comunicări. In cursul procesului de invatare a limbii materne, am atribuit acelaşi inteles cuvintelor, insa singura legătură dintre un cuvânt si lucrul sau obiectul pe care il reprezintă, este asocierea pe care un grup de oameni a decis sa o faca.
Contextul sau situaţia reprezintă un alt factor care influenţează comunicarea. O persoana poate atribui intelesuri diferite aceloraşi cuvinte la momente si in contexte diferite. Esenţial este sa adaptam sensul cuvintelor fiecărei situaţii si sa stapanim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.
Barierele in calea comunicării le constituie diferenţa de percepţie, concluziile grăbite, stereotipiile, lipsa de cunoaştere, lipsa de interes, dificultăţile de exprimare, emoţiile si personalitatea. educaţie, ocupaţie, sex, temperamente vor avea alte percepţii si vor interpreta situaţiile in mod diferit.
Concluziile grăbite intervin in situaţiile in care vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitând sa recunoaştem realitatea.
Stereotipiile reprezintă situaţiile in care tratam diferite persoane ca si când ar fi una singura (ex: Daca am cunoscut un miner, i-am cunoscut pe toti).
Lipsa de cunoaştere - vom intampina intotdeauna dificultăţi in a comunica cu cineva eficient atunci când respectivul are o educaţie diferita de a noastra sau ale cărui cunoştinţe in legătură cu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai reduse.
Lipsa de interes - una din cele mai mari bariere in calea comunicării este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emis. In astfel de situaţii, se actioneaza cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel incat sa corespunda intereselor celui ce primeşte mesajul. Dificultăţile de exprimare apar atunci când emiţătorul are probleme in a găsi cuvintele potrivite pentru a-si exprima ideile. Lipsa de incredere, vocabularul sarac, emoţiile pot duce la devierea sensului mesajului.
Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul si Receptorul, care intervin in procesul comunicării joaca un rol extrem de important. Trebuie sa ne adaptam propria persoana, sa ne controlam temperamentul si limbajul in funcţie de personalitatea si de starea de spirit a interlocutorului, asa incat mesajul sa fie receptat in forma pe care noi am dorit sa o transmitem.
Consecinţele manifestării acestor bariere in comunicare:
apariţia conflictului;
diminuarea stimei de sine a interlocutorului;
apariţia resentimentelor, a dificultăţilor de relationare;
adoptarea atitudinilor defensive, retractile/ agresive;
inhiba capacitatile rezolutive ale individului, scade implicarea in activitate.
Este o parte fireasca, inevitabila a procesului de comunicare;
Presupune prezenta concomitenta a intereselor/nevoilor/valorilor diferite, contradictorii, impiedicand comunicarea adecvata intre persoanele aflate in situaţia respectiva;
Constituie o oportunitate in autocunoastere si dezvoltare personala, in măsură in care
persoanele implicate in conflict accepta sa-si recunoască vulnerabilitatea, sa-si asume răspunderea si consecinţele acţiunilor personale, precum si propria contribuţie la apariţia problemei.
Obstacole in calea rezolvării conflictului
Tendinţa naturala de a explica mai intai care este punctul nostru de vedere;
Ineficienta noastra ca ascultători;
Teama de a pierde stima, aprecierea celorlalţi daca am recunoaşte ca am făcut ceva greşit;
Presupoziţia ca noi vom pierde iar celalalt va castiga.
Comunicarea de grup
Este influenţată de caracteristici ale dinamicii de grup:
coeziunea grupului,
fenomenul conducerii (leadership),
Coeziunea grupului:
se defineşte ca dorinţa membrilor grupului de a fi impreuna, de a desfasura activitati impreuna;
se refera la unitatea membrilor grupului, la atmosfera pozitiva existenta sau nu in grup;
Intre coeziune si comunicare este o relaţie direct proporţionala si de influenta reciproca;
Factorii care cresc coeziunea grupului pot fî:
sistemul de norme ( nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate),
marimea grupului ( când grupul este mai mic interacţiunile si comunicarea sunt mai frecvente),
similaritatea intre membrii grupului ( interesele, preocupările, scopurile comune cresc coeziunea)
-sistemul de recompense pentru performanta grupului (sa vizeze grupul in ansamblul sau, pentru a spori coeziunea, altfel notele date individual vor interfera cu coeziunea grupului) (vezi Exemplul nr 1),
-ameninţările pe care le primeşte grupul cresc coeziunea (vezi Exemplul nr 2)
Exemplul nr. 1
In şcoala se incurajeaza munca in grup dar notele se dau individual; in consecinţa scade motivaţia si implicarea in sarcina de grup, responsabilitatea disipandu-se in cadrul grupului;
fiecare este centrat pe reliefarea propriei contribuţii la sarcina, indiferent de rezultatul final. 0 modalitate de intervenţie este acordarea unei note pentru tot grupul.
Reflectaţi asupra situaţiei!
Timp de lucru - 15 min
Exemplul nr. 2
Profesorul este perceput ca o ameninţare pentru grupul de elevi, in special daca apare o problema, se incalca o norma formala; elevii se coalizează si considera automat ca profesorul este de partea "cealalta" a baricadei. In astfel de momente trebuie subliniat scopul comun pe care il impartasesc toti, similaritatea dintre ei, stimulandu-se cooperarea profesor-elevi. Reflectaţi asupra situaţiei!
Timp de lucru - 15 min
Fenomenul conducerii (leadership)
Liderul- in sens larg- este orice persoana care îndeplineşte oficial sau isi asuma spontan (lider formal/informal) funcţii de conducere.
Liderul grupului este centralizatorul comunicărilor de grup (lui ii sunt adresate cele mai multe mesaje si el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare) Caracteristici de personalitate ale liderului:
autoeficacitate perceputa,
locul de control intern ( se considerea responsabil pentru ceea ce i se intampla, nu crede ca se afla "la mana destinului"),
dominanta, empatie, sensibilitate la nevoile celorlalţi,
nonconformismul social, inteligenta, creativitate, perspicacitate Influenta sociala
Reprezintă modul in care o persoana isi modifica comportamentul, opiniile, in prezenta reala sau perceputa a celorlalţi.
Exista trei dimensiuni bipolare ale influentei sociale:
conformism/independenta sociala;
complianta/ asertivitate;
obedienta sau supunere / sfidare;
Principii pentru comunicarea eficienta in grup, la şcoala:
Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor ( sa fie diversificate dar echivalente ca abilitaţi şcolare sau ca tip de persoana, sau sa existe niveluri diferite, cu sarcini specifice);
Continuitatea interacţiunilor de grup (in situaţii si sarcini diferite, pentru a forma reţele de comunicarea);
Interdependenta membrilor grupului (stimularea colaborării astfel incat realizarea rolului fiecăruia sa depindă de realizarea sarcinilor altor membrii ai grupului);
Asumarea responsabilităţii personale pentru activitatea proprie.
Atentie acordata formarii de abilitaţi sociale ( abilitaţi de comunicare, relationare);
Profesorul este un facilitator al interacţiunii, va oferi sugestii, nu soluţii.
Tipuri de comunicare sociala
In funcţie de numărul participanţilor si tipul de relaţie dintre ei, exista cinci tipuri de comunicare:
Comunicarea intrapersonala, in care Emiţătorul si Receptorul sunt aceeaşi persoana. Deşi nu presupune existenta unor comunicatori distincţi, dialogul interior pe care il purtam cu noi insine reprezintă un autentic proces de comunicare, in care isi afla locul chiar si falsificarea informaţiei in vederea inducerii in eroare a interlocutorului (ne referim la situaţia, destul de frecventa, a oamenilor care se mint sau amagesc ei insisi).
Comunicarea interpersonala diadica presupune strict doi participanţi si prezintă calitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credinţele oamenilor.
Comunicarea de grup este o alta ipostaza a comunicării interpersonale ce presupune insa mai mult de doi participanţi. Limita superioara variaza de la caz la caz, dar, in general, sunt considerate tipice pentru aceasta forma de comunicare grupurile „mici", cu cel mult 10-15 participanţi (ex: brainstorming).
Comunicarea publica implica prezenta unui Emitator unic si a unei multitudini de Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor).
Comunicarea de masa presupune prezenta obligatorie a gate-keeper-ului. El se prezintă ca un producător institutionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuţi. Acest tip de comunicare se caracterizează printr-o slaba prezenta a feed-back-ului. Mesajele imbraca cele mai variate forme (carte, presa scrisa, transmisii radio sau TV).
Comunicarea verbala. Oralitatea.
Uşurinţa de exprimare depinde de: a) caracteristicile personalităţii dvs.
calitatile vocale - enunţarea si pronunţarea
caracteristici ale personalităţii celor cu care veniţi in contact.
Trasaturile comunicării verbale eficiente
Claritate. Presupune capacitatea de exprimare clara a ideilor. Exprimarea trebuie sa fie simpla, iar materialul sa fie astfel organizat incat sa poata fi uşor de urmărit. Nu trebuie sa incercati sa impresionaţi auditoriul folosind cuvinte lungi si complicate.
Acurateţe. Trebuie sa va asiguraţi ca expresiile si cuvintele pe care le folosiţi exprima exact ceea ce doriţi sa spuneţi. Veţi avea deci nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a putea alege cuvintele cu inteles precis in vederea atingerii scopului propus. Faptele la care va referiţi trebuie sa fie corecte.
Empatie
Încercaţi intotdeauna sa fiţi curtenitori si prietenoşi. Oricât de suparati ati fi, incercati sa va stapaniti emoţiile si sa ramaneti cel puţin calm. Cel mai bun mod de a ramane prietenos si amabil este de a va pune in locul celeilalte persoane. încercaţi sa simţiţi ceea ce simte cealalta persoana. Punanduva in locul ei, veţi stabili o empatie cu aceasta. Totuşi, nu trebuie sa fiţi mereu de acord cu ea sau cu ideile sale, dar va va ajuta sa fiţi intelegator si răbdător. Expresia fetei si tonul vocii sunt evident importante, in special in discuţiile de grup sau interviuri.
Sinceritate
Aceasta inseamna in realitate a fi natural. Este intotdeauna un pericol ca atunci când se discuta cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai inalt, sa devenim rigizi si stângaci sau sa incercam sa simulam. Asta provine din lipsa de incredere in sine Relaxarea. Cea mai buna metoda de a va elibera de dificultăţile de vorbire este relaxarea. Atunci când suntem stresati si avem muşchii incordati, nu mai putem fi naturali. Mişcările bruşte sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. încercaţi sa respiraţi profund. Daca ramaneti nemişcaţi si incordati, atunci va puteti bloca respiraţia involuntar. Daca respiraţi natural, sau mai profund decât de obicei, atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi iar efectul va fi in favoarea dvs.
Contactul vizual
Limbajul trupului are o foarte mare importanta in comunicare. Direcţia privirii si mobilitatea ei sunt factori importanţi in sincronizarea unui dialog. Un vorbitor care nu se uita niciodată spre cel care il asculta ar putea transmite mesaje de tipul: „Nu ma intresezi", „Nu-mi placi", „Nu sunt prea sigur ", ,Nu sunt sigur pe ce spun" sau chiar „Sa nu crezi ce-ti spun".
Atunci când vorbiţi, stabiliţi un contact vizual cu cel care va asculta. Nu va indreptati privirea
spre birou, spre genunchi sau spre fereastra. Daca vorbiţi unui grup mare, cuprindeti-l cu privirea astfel incat fiecare individ sa se simtă observat. Ei vor prefera o uşoara pauza a vorbitorului, care demonstrează interesul lui in modul de a-i privi, asigurând o fluenta a discursului, spre deosebire de cel care citeşte cu capul in jos, fara a da importanta auditoriului.
Infatisarea
Felul in care eşti privit arata cat de bine va inteleg ceilalţi. Infatisarea ta reflecta modul in care te priveşti pe tine insuti - propria imagine. Cel care te asculta nu te poate ajuta prea mult, insa poate inregistra aparenta, infatisarea ta si atunci el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului in care te porţi, cum te ingrijesti, chiar si ce vestimentaţie preferaţi. In cele mai multe situaţii de dialog oamenii privesc vorbitorul si il judeca chiar inainte de a vorbi.
O haina atractiva, o tinuta vestimentara ingrijita este deosebit de importanta in situaţiile formale: intalniri publice, interviurile pentru angajare, conferinţe etc.
Postura
Poziţia corpului este de asemenea importanta pentru procesul de comunicare. O persoana care se sprijină de perete sau sta aplecata inainte pe scaun in timp ce transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplăcut, demonstrând o atitudine de oboseala, plictiseala sau neglijenta.
întotdeauna, in acest caz, ascultătorii vor fi impresionaţi neplăcut.
Un element important al comunicării consta in examinarea posturii dvs. -cum stati in picioare când vorbiţi - poziţii care vor pune in evidenta si calitatea discursului dvs. dar, mai ales, va influenţează vocea. Pentru a va ameliora si perfecţiona postura când vorbiţi, trebuie sa aveţi in vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia si expresivitatea. Ele vor influenta si calitatile vocale.
In comunicare se disting cinci stiluri de transmitere de informaţii:
Stilul rece caracterizează formele de comunicare necooperativa, in care Emiţătorul nu isi cunoaşte Receptorul, iar acesta din urma nu e in măsură sa influenţeze in vreun fel discursul celui dintâi. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate tocmai pentru ca se ştie ca inexistenta feed-back-ului face imposibila ajustarea lor pe parcurs.
Stilul formal corespunde adresării către un auditoriu numeros, ale cărui reacţii sunt perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezintă un nivel inalt de coerenta. Se evita sistematic repetiţiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propoziţii incepute.
Atunci când destinatarul este un singur individ, folosirea stilului formal corespunde intenţiei de a marca o distanta in raport cu persoana acestuia.
Stilul consultativ e cel al discuţiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor, si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activa.
Stilul ocazional e specific conversaţiilor libere intre prieteni. Dispare aici baza informaţionala minimala pe care ar urma sa se construiască dialogul. Participanţii trec fara restricţii de la un subiect la altul intr-o maniera decontractata, dar si mai neglijenta. Isi fac apariţia expresiile eliptice, elementele de argou etc.
Stilul intim se caracterizează prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci oferă informaţii despre stările si trăirile intime ale subiectului.
Comunicarea non-verbala
Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam, trimitem in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când scriem sau vorbim, noi totuşi comunicam ceva, uneori neintenţionat.
Comunicarea sonora
Circa 38% dintre mesajele transmise intr-o interacţiune personala sunt de ordin vocal, fara a fi cuvinte.
Ele aparţin parametrilor „muzicali" ai limbajului (timbrul, intonaţia, ritmul, pauzele, tonul, inaltimea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de sunete nearticulate pe care omul este capabil sa le emită. Acestea din urma indeplinesc funcţii diferite, de la cea expresiva a oftatului, trecând prin rolul fatic al cate unui „ihi" strecurat in conversaţie pentru a-1 convinge pe interlocutor ca este urmărit cu atentie, si pana la metalingvistica tuse semnificativa, ce semnalează necesitatea citirii mesajului intr-o cheie deosebita fata de modul de decodificare practicat pana atunci.
Comunicarea gestuala. Kinezica
Kinezica se defineşte ca fiind modalitatea de comunicare prin intermediul gesturilor si al mimicii.
Interpretarea diferita data aceluiaşi gest in zone geografice diferite si posibilitatea exprimării aceleiaşi idei prin gesturi neasemanatoare pledează pentru prezenta arbitrariului si in acest domeniu. Astfel, desenarea unui cerculet cu degetele mare si aratator unite la vârf inseamna „O.K." in America, „zero"
Trasaturile specifice ale comunicării scrise in raport cu cea orala au făcut obiectul unui mare număr de cercetări.
Textele scrise se disting de discursul oral prin următoarele particularitati:
- tendinţa de a utiliza cuvinte mai lungi;
preferinţa pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu acelaşi inteles;
folosirea unui vocabular mai variat;
recurgerea mai frecventa la epitete;
ocurenta mai scăzută a pronumelor personale;
preferinţa pentru propoziţiile enunţiative in defavoarea celor exclamative;
grija de a formula idei complete;
eliminarea repetiţiilor.
Atunci cind scriem e recomandabil ca elementele esenţiale ale mesajului sa fie plasate in prima parte a frazei, unde prezintă sansele maxime de a se fixa in memoria cititorului.
Metacomunicarea este ultimul nivel al comunicării; presupune mai mult decât decodarea si interpretarea mesajului - implica si poziţionarea receptorului fata de conţinutul care i-a fost transmis.
Cuvinte: 5-7%
Tonul vocii: 13-15%
Limbajul corporal:
ochii 35%, corp, expresii faciale, gesturi 45%.
Modelul gheţarului sugerează cat de importanta este comunicarea nonverbala (ochii si corpul constituie 80% din impresia totala). Aceasta inseamna ca prin expresia corporala, persoana isi dezvăluie starea mentala si emoţionala, simpatia sau antipatia inconştiente fata de partenerul de discuţie
Aşadar, intr-o situaţie de comunicare, este esenţial sa existe o corespondenta intre exprimarea corporala si cea verbala.
Pe grupe, aplicaţi Modelul Icebergului intr-un exemplu de comunicare nonverbală.
Timp de lucru 30 min.
O serie de cercetări de psihologie sociala arata ca 90 % din opinia despre o persoana se construieşte in primele 50 de secunde ale intalnirii; prima impresie se schimba foarte, greu;
După parcurgerea acestei unităţi, cursanţii vor fi capabili să:
Să identifice elementele comunicării didactice;
Să utilizeze tehnici eficiente de comunicare didactică;
Să identifice formele specifice comunicării didactice;
Să analizeze rolul metodelor interactive în comunicarea didactică;
Să evalueze eficienţa comunicării didactice;
Să analizeze aspecte specifice comunicării prin studii de caz.
Comunicarea a fost definita ca o forma particulara a relaţiei de schimb intre doua sau mai multe persoane, doua sau mai multe grupuri. Esenţiale pentru actul comunicării sunt:
relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,schimbul, transmiterea si receptarea de semnificaţii, modificarea voita sau nu a comportamentului celor angajaţi.
BIBLIOGRAFIE
COSMOVICI, A., Luminiţa IACOB, Psihologie şcolară, POLIROM, 1999
CERGHIT I., VĂIDEANU G., Curs de pedagogie, Universitatea din Bucureşti
DUMITRU, I. AL., Dezvoltarea gândirii critice în învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2000
IONESCU, M. RADU, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
JUDE, I., Psihologie şcolară şi optim educaţional, E.D.P., Bucureşti, 2002
PÎNIŞOARĂ, I. O., Comunicarea eficientă, POLIROM, 2008
PIAGET, J, Psihologia inteligenţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965
SĂLĂVĂSTRU, DORINA, Psihologia educaţiei, POLIROM, 2004
ŞOITU, L, Pedagogia comunicării, Institutul European, 2001
STROE, MĂRCUŞ, Competenţa didactică, Editura ALL, 1999