Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de importante sunt mecanismele de feed- back prin care o familie îşi menţine stabilitatea şi echilibrul dinamic.
Vom descrie tipurile de feedback din familii, evidenţiind consecinţele acestora asupra personalităţii copilului/copiilor și asupra evoluției familiei.
Familia foloseşte mecanisme de feed- back prin care îşi menţine stabilitatea şi echilibrul dinamic. Feed-back-ul pozitiv semnalizează nevoia de a modifica sistemul, pentru a-l face să evolueze, în timp ce feed-back-ul negativ semnalizează nevoia de a reechilibra sistemul, datorită unei perturbări.
Sistemul familial operează prin intermediul pattern-urilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilesc pattern-urile legate de cum, când şi cu cine se relaţionează. Repetabilităţile zilnice, a interacţiunilor influenţează dezvoltarea şi comportamentul copilului, iar acesta influenţează familia.
Aceste pattern-uri pot fi verbale sau nonverbale, cunoscute sau necunoscute, dar funcţia lor este de a regla comportamentul membrilor familiei. Fiecare familie are propriile valori acceptate, obiceiuri, pattern-urile ei de funcţionare care sunt menţinute prin două tipuri de constrângeri: unul generic referitor la regulile universale care guvernează organizarea familiei (ierarhia puterii), altul idiosincratic, referitor la expectaţiile reciproce ale unor membri. Fiecare dintre membri familiei contribuie la dezvoltarea şi întărirea acestor aşteptări. Dar, este relativ uşor să descoperi teme în relaţiile dintre două persoane, decât să vezi pattern-urile interacţiunii în grupuri mai largi precum familiile întregi. Din acest motiv, consilierii de familie şi terapeuţii de familie consideră teoria sistemelor atât de folositoare.
Convingerile, valorile, concepţia despre lume şi viaţă, despre sine, sunt transmise de la o generaţie la alta, aşa cum s-ar transmite urmaşilor bijuteriile de familie. Exemple de input parental (puterea de alimentare informaţională) vine din cartea lui Robin Prior şi Joseph O¢Connor.
Un bărbat era mândru de lecţiile care le învăţase de la tatăl său, un om puternic şi cinic. Când era mic tatăl său l-a urcat pe un zid înalt şi i-a spus să sară, zicându-i că îl va prinde. Copilul a sărit, iar tatăl l-a lăsat să cadă şi să se lovească. Lecţia era că fiul nu trebuie să aibă încredere în nimeni, niciodată, fiindcă va fi rănit. Băiatul preia acest mesaj şi creşte fără a avea încredere în oameni, mulţumit că experienţa aceea îl scăpase de neplăceri. Când i s-a vorbit de incapacitatea de a avea încredere în propria soţie, şi despre căsătoria lui nefericită care a decurs din convingerile lui moştenite, a răspuns că preferă astfel de căsătorii decât una care-l expune la suferinţe. A transmis copiilor săi acelaşi mesaj, la fel de plin de bune intenţii, dar viaţa sa a fost mărginită emoţional.
Sau exemplul farmacistului care dorise să devină doctor, dar nu reuşise. Acesta şi-a obligat fiul să studieze aproape tot timpul, pentru a deveni doctorul care nu ajunsese el. Băiatul era mereu mohorât şi retras. O fi avut vreodată şansa de a alege liber ce să facă în viaţă?
Input-ul parental poate fi constructiv, dacă am fost educaţi să ne simţim bine cu propria persoană şi dacă părinţii noştri şi-au arătat dragostea unul faţă de altul, atunci vom avea un model sănătos pe care să-l copiem.
“Modul în care vorbim cu copiii noștri devine vocea lor interioară”
Peggy O’Mara
Astfel părinţii contribuie cel mai mult la vocea condiţionării. Părinţii sunt modelul pe care îl copiem, devenind produsul acelor valori şi odele de comportament pe care le-au promovat părinţii noştri. Dacă le punem sub semnul întrebării, este ca şi când ne-am pune pe noi sub semnul întrebării. De aceea unii îşi găsesc parteneri asemănători cu părinţii lor ca înfăţişare şi atitudine.
Referințe bibliografice:
· Nichols, M., Schwartz, R., Terapia de familie – concepte şi metode, 2005.
· Prior R., O Connor J. (2006). NLP și relațiile de cuplu. Curtea Veche, București
· Vasile Diana Lucia, Introducere în Psihosexologia Familiei şi Psihosexologie, Fundaţiei România De Mâine, Bucureşti, 2006.