Scopul acestui seminar este de a evidenția  valoarea gândirii pozitive obținute prin intermediul gândurilor pozitive și câteva trucuri în luarea deciziilor pentru a evolua sau a atrage lucruri pozitive în viață.

Vom vorbi despre:

-           oamenii care au această capacitate și cum se descurcă mai bine în situațiile dificile, au o mai mare capacitate de efort fizic și intelectual, rezistă mai bine în situații stresante și, în general, sunt capabili să obțină rezultate superioare decâte alții cu aptitudini asemănătoare;

-          cum se formează atitudinile;

-          „profeția care se auoîndeplinește” și formarea acestui fenomen psihosocial;

-          efectul palcebo versus nocebo  

***

O profeție autoindeplinită este o credința care devine adevarată deoarece persoana se comportă ca și cum ar fi deja adevarată. Expectația noastră care se referă la un anumit rezultat ne schimbă comportamentul și schimbă și modulul in care suntem văzuti de cei din jur. Astfel, ceilalți ne oferă feedback-ul și rezultatul pe care ne asteptăm să il primim, intărindu-ne credința inițială.

Atitudinea presupune o relație relativ stabilă între sentimentele, credințele și tendințele spre acțiune orientate către anumite persoane, grupuri, idei sau obiecte. Despre așa ceva este vorba când în raport cu o persoană avem anumite păreri, sentimente și tendințe de a acționa. Așadar atitudinea este o predispoziție și presupune o strucută cognitivă, una emoțională și comportamentală.

Există trei căi de formare a atitudinilor:

1.      Condiționarea clasică- legată de numele lui Pavlov, când reacția este produsă la apariția unui stimul

2.      Condiționarea instumentală- legată de numele lui Skinner- reacția este produsă pentru a obține un anumit efect  

3.      Învățarea observațională a atitudinilor. Ea se referă la înclinarea oamenilor de a prelua atitudinile pe care le observă la cei din jur   

În 1968 Robert Rosenthal, profesor la Harvard, publică un studiu, numit ”Pygmalion in the Classroom: Teacher Expectation and Pupils' Intellectual Development”, a cărui concluzie a creat o adevărată furtună la nivel academic, dar și la nivelul întregului sistem de educație. Concluzia studiului era că „atunci când profesorii se așteaptă de la elevi să se descurce bine  și să arate creștere întelectuală, exact așa se întâmplă; când profesorii nu au astfel de așteptări, performanța și creșterea nu sunt încurajate, ba chiar dimpotrivă, pot fi descurajate într-o mulțime de feluri.”

Un model de “profeție auto-împlinită” este efectul placebo.

Placebo ca fenomen minte-corp începe de la nivelul creierului și de la mintea noastră extrem de puternică, capabilă de auto-vindecare.

Placebo (din latină- voi plăcea) este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element de control în experimente. Prin extensie, placebo este orice procedură terapeutică sau o componentă a acesteia despre care nu a fost demonstrat că administrarea sa ar produce o activitate fiziologică sau psihologică specifică, menită să îmbunătățească starea de sănătate a pacientului în cazul afecțiunii tratate.

Cercetările privind efectul placebo s-au concentrat asupra relaţiei dintre minte şi corp. Una dintre cele mai comune teorii este că efectul placebo se datorează aşteptărilor unei persoane. În cazul în care o persoană se aşteaptă ca o pastila să facă ceva, atunci este posibil ca propria chimie a corpului să poată provoca efecte similare cu ceea ce un medicament ar fi putut cauza. Experţii spun de asemenea că există o relaţie între aşteptările unei persoane cu privire la efectele tratamentului şi apariţia efectelor în sine. Cu cât mai puternic va fi sentimentul, cu atât mai probabil persoana va experimenta efecte pozitive!

Placebo imită efectele medicamentelor asupra organismului. Dacă pacientul a fost expus înainte unui tratament medicamentos, pilula placebo reușește să copieze răspunsul pe care l-a avut atunci organismul, fără să mai fie nevoie de acea substanță activă. S-a observat acest lucru în special în cazul analgezicelor, al medicamentelor prescrise pentru imunitate, al unui anumit tratament anti-Parkinson şi al unuia împotriva anxietății.

Să ne aducem aminte că, înainte de medicina modernă, şamanii indieni practicau cu succes această modalitate de vindecare, care se bazează pe efectul placebo. Ei reușeau să le dea speranță pacienților, iar așteptările şi încrederea acestora se imprimau asupra minții, care producea acele schimbări benefice în organismul bolnav.

Nocebo este exact opusul placebo și se referă la atragerea unor efecte negative, tot prin intermediul creierului, organul suprem pe care încă nu-l cunoaștem suficient de bine, dar care, poate lucra  și în detrimentul nostru. Nocebo provine din latinescul nocere, care înseamnă a face rău iar efectul se referă la situațiile în care pacientul crede că substanța care i se administrează îi va dăuna, iar acest lucru se întâmplă fără excepție. 

Propriile noastre cuvinte,  sau cuvintele oamenilor de încredere de lângă noi, coroborate cu încrederea puternică în ele, sunt o parte esențială a procesului nostru de dezvoltare și a stării generale de bine.

Referințe bibliografice:

Holdevici Irina, Gândirea Pozitivă. Ghid practic de psihoterapie rational emotive și cognitive comportamentală, Editura Știință și Tehnică, București 1999