Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de importantă este ascultarea și de a învăța să folosim magia albă, adică de a fi buni ascultători ceea ce va contribui la dezvoltarea personală și spirituală.

Cei cu care ne întâlnim zi de zi, ne măsoară și ne evaluează, votând într-un final “pro” sau „contra”.

A ști să-l asculți pe celălalt este o artă nu tocmai ușor de insușit: e nevoie de calm interior și de renunțarea la efortul de a-l controla pe interlocutor, astfel încât să îl convingem că îi acordăm toata atenția noastră. Putem să ne depășim percepțiile și gândurile proprii, să renunțăm la prejudecățile ce se interpun inevitabil între noi și cei pe care îi ascultăm.

Este important să ne aducem aminte cât de valoros este gestul de a sta pur şi simplu în prezenţa neputinţei celuilalt, fără să punem presiune suplimentară asupra sa prin indicaţiile pe care i le oferim, ci doar păstrând o stare interioară de deschidere şi empatie de genul: „te primesc şi te accept în inima mea cu toate vulnerabilităţile tale pentru că şi eu le am şi le cunosc pe ale mele”.

Ascultarea înseamnă receptivitate, nu directivitate. Ascultarea crează intimitate şi un spaţiu relaţional comfortabil în care celălalt se poate regăsi pe sine şi poate intra în contact cu propriile sale resurse. Mai presus de orice, ascultarea oricui altcuiva începe prin exersarea ascultării constante de sine.

Câteva blocaje care pot interveni: ceea ce vreau sa spun; ceea ce cred eu ca spun; ceea ce spun; ceea ce am chef sa aud;  ceea ce cred ca aud; ceea ce aud; ceea ce am chef să înțeleg; ceea ce cred că înțeleg; ceea ce înțeleg.

Când simțim că s-a votat „contra”, începem să ne punem tot felul de întrebări precum: ce am zis de l-am supărat, ce nu ar fi trebuit să spun, ce aș fi putut spune să fiu mai binevoităr? Răspunsul: ați dat greș nu pentru că ați zis sau nu ați zis ceva, ci pentru că, nu ați știut să ascultați.

Avem două urechi și o singură gură, poate pentru ca să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim.

Prea multă vorbă vă poate da în vileag.

Sigmund Freud, părintele psihanalizei, considera că dacă reușești să-l faci pe celălalt să vorbească destul, el nu-și mai poate ascunde adevăratele sentimente sau motivații. S. Freud are o lucrare despre scăpările subconștiente în care demonstrează că subconștientul reușește întotdeauna să scoată la iveală adevăratele sentimente sau gânduri, dacă veți asculta destul de atent și dacă veți fi pe fază la tot cee ace spune celălalt (Les Giblin, p.119).

 Modalități de focalizare a atenției:

                   1. In orice situație să-mi pun urmatorea intrebare: Care este cel mai mic pas care il pot face in situația creată?

                   2. Odată pe zi să refac un drum, o acțiune, prin fragmentarea lui și să văd unde ma blochez?

Discuții

Referințe bibliografice:

·           
Cartea furnizeaza instrumentele cele mai potrivite pentru obtinerea calitatii de buni ascultatori, prezentind regulile de comunicare, toate formele si tehnicile acesteia, precum si principiile fundamentale ce ne vor ajuta sa stabilim cele mai bune raporturi cu cei din jur si, desigur, cu noi insine.

·        

         Les Giblin. Arta relațiilor interumane. Curtea Veche, București, 2000