Odată cu internetul, libertatea de exprimare cunoaște noi provocări în privința trasării limitelor sale, întrucât mediul online a schimbat nu numai modul  în care ne raportăm unii la alții, dar chiar și modul în care ne raportăm la drept, la ceea ce înseamnă ”limite prevăzute de lege”.

Internetul reprezintă un teritoriu diferit, dominat de propriile legi, începând cu apariția sa în 1965 și continuând cu democratizarea sa în ultimele decenii. Supremația legii tradiționale  își pierde din puteri în acest mediu pentru că nu poate cuprinde acest haos informațional și nici nu ține ritmul cu inventivitatea sa.

Deși avem și reglementări pentru combaterea dezinformării, a discursului urii, în mare parte aceste aspecte  scapă de sub controlul legii în mediul online. De aceea, în cele din urmă, s-a recurs la autoreglementarea marilor platforme online.

Delimitarea conținutului ilegal și dăunător pe internet - marea provocare

Pe masura dezvoltarii lor, noile tehnologii si-au gasit utilitati in mai toate domeniile. Aproape toate entitatile din viata reala si-au dezvoltat din ce in ce mai multe activitati in spatiul virtual, prin mijloace electronice dar, evident, cu rezultate si implicatii reale. Pentru ca nu exista nicio bariera, nici macar de natura morala, care sa limiteze aceasta tranzitie in spatiul virtual, au aparut si alternativele electronice ale comportamentelor ilegale sau imorale, inclusiv a celor care au ca victima copiii, cum ar fi hartuirea sau expunerea la continut nepotrivit De asemenea, copiii, mai putin experimentati decat adultii, pot sa cada mai usor in capcane le internetului.

În mediul virtual, granițele între informare și dezinformare, între adevăr și fals, între intenție și  greșeală sunt extrem de greu de identificat. Adevărul factual se estompează.

În contextul folosirii tot mai largi a tehnologiei în viata de zi cu zi, profesorii se confrunta cu o serie de întrebari legate de introducerea dispozitivelor digitale în institutiile de învatamânt si de accentul pus pe instruirea asistata de calculator. Cum pot noile tehnologii sa stimuleze procesul de învatare si sa îmbunatateasca performantele elevilor? E-learning-ul si m-learning-ul sunt mai eficiente decât învatarea clasica? Cum afecteaza mediul on-line capacitatile cognitive ale unei persoane? Pentru a raspunde la aceste întrebari, cadrele didactice trebuie sa fie familiarizate cu mediile si comunitatile virtuale de învatare, sa cunoasca efectele în plan educativ ale retelelor de socializare si standardele de calitate în e-learning.

Secolul comunicării și al revoluției tehnologice a adus după sine o dezvoltare a mediilor de comunicare online, care au devenit repede una dintre cele mai populare și mai larg răspândite moduri de interacțiune socială. În timp ce pentru unele persoane comunicarea online reprezintă o prelungire, o completare a relațiilor formate față-în-față și un mod de a extinde cercul relațiilor deja existente, pentru altele, mediul online înlocuiește interacțiunea tradițională, față-în-față, oferind protecție de riscurile pe care situațiile sociale directe le aduc.

Anxietatea socială este unul dintre factorii care pot determina oamenii să se retragă în spatele ecranului, în spatele unor poze de profil reușite și a unor răspunsuri bine gândite, compuse cu timp, în defavoarea interacțiunilor tradiționale față-în-față, spontane, imprevizibile și supuse scrutării celorlalți. Numeroase studii, scot la iveală faptul că persoanele cu anxietate socială utilizează frecvent mediile de socializare online ca substitut pentru relaționarea față în față, dar și ca o modalitate de a le evita și de a-și regla fricile pe care le trăiesc în situațiile sociale reale.

Ce anume îi face pe cei care se simt inconfortabil în situații sociale să apeleze la mijloacele media pentru a relaționa cu ceilalți?

Se identifică 3 caracteristici ale comunicării online care o fac calitativ diferită de comunicarea față în față:

[1]. Anonimitatea și dezindividualizarea – mediul online nu forțează individul să dezvăluie mai multă informație personală decât este dispus să o facă. Așadar, mediul online este propice pentru detașarea de propriile defecte percepute și accentuarea acelor trăsături și caracteristici personale favorabile. Se controlează astfel în mai mare măsură evaluările pe care ceilalți le fac și opiniile pe care aceștia le formează.

[2]. Indicii vizuale și auditive reduse (importanța scăzută a aspectului fizic) – atunci când suntem față în față cu cineva, o mare parte a impactului pe care mesajul nostru îl are asupra interlocutorului vine din indicii non-verbali pe care îi afișăm (aspectul nostru, gestica, tonul vocii, ritmul în care vorbim etc.). Pentru că scoate din ecuație aceste neajunsuri, mediul online reduce presiunea resimțită în interacțiune și permite o comunicare mai dezinvoltă.

[3]. Comunicare asincronă – situațiile sociale față în față sunt dinamice, necesită spontaneitate și răspuns imediat, caracteristici care pot precipita manifestări ale anxietății sociale precum bâlbâitul, răspunsurile fugare și incomplete sau nepotrivite. În contrast, în mediile de comunicare online nu există o presiune explicită pentru a da un răspuns imediat. Astfel, persoana are răgazul de a gândi un răspuns potrivit și a-l pune în cuvinte care să transmită mai bine mesajul dorit.

Pentru că își doresc să transmită o imagine pozitivă despre sine, persoanele cu anxietate socială vor căuta acele medii în care riscurile sociale sunt minime, adică acolo unde pot fi relativ siguri că pot transmite imaginea pe care și-o doresc, controlând informația disponibilă despre ei. Ei își protejează astfel sinele de posibilele efecte negative ale interacțiunilor cu ceilalți. Mediul de comunicare online permite toate aceste lucruri și contribuie astfel la creșterea încrederii pe care o au persoanele cu anxietate socială în abilitatea lor de a se prezenta într-un mod mai favorabil, generând astfel acele opinii pozitive pe care le doresc.

În plus față de caracteristicile mediului online care permit controlul informațiilor disponibile, se descoperă și alte motive pentru care oamenii cu anxietate socială aleg să comunice mai ales prin intermediul tehnologiei, începând acest comportament încă din adolescență. Aceste medii de comunicare joacă un rol dublu, permițând oamenilor să evite acele aspecte sociale care îi deranjează (evaluarea directă, scrutării celorlalți, presiunea de a răspunde, roșeața, bâlbâielile, limitările fizice și interpersonale pe care le percep), în timp ce le satisface nevoia de apartenență și contact social și le crește încrederea în abilitatea de a comunica cu ceilalti. La acestea se adaugă și suportul social pe care oamenii îl percep ca venind din mediul online și care substituie, în parte, suportul social venit din relațiile față în față.

Ca urmare a tuturor acestor factori, persoanele cu anxietate socială se simt mai confortabil să discute online decât față-în-față, sunt mai dispuse să vorbească despre sine prin acest canal, resimt mai multă întimitate în comunicare și mia puțină presiune socială.

În ciuda acestor efecte favorabile și a funcției pozitive pe care substituirea interacțiunilor față-în-față cu cele online le poate avea, persoanele cu anxietate socială care preferă comunicarea online nu se simt neapărat mai bine din punct de vedere psihologic. Dimpotrivă, datorită faptului că aceste persoane tind să se focalizeze mai mult pe sine, pe protecția propriului sine de amenințări sociale și mai puțin pe ceilalți (ex. răspund mai puțin la auto-dezvăluirile celorlalți), ei pot părea distanți și detașați chiar și în conversațiile online și pot provoca mai puțină satisfacție și mai puține emoții pozitive interlocutorilor. Aici se adaugă și faptul că persoanele cu anxietate socială scrutează mereu mediul social (online) pentru detectarea unor posibile amenințări din partea celorlalți și reacționează imediat (deseori negativ) la percepția unor asemenea stimuli. Toate aceste lucruri îi poate face parteneri de conversație mai puțin doriți, iar șansele legării unor relații mai apropiate mai mici. Reacțiile negative pe care ceilalți le afișează chiar și în mediul online pot spori astfel sentimentul de izolare socială pe care persoanele cu această fobie îl resimt deseori și scad starea de bine a acestora.

 Anxietatea socială a mai fost asociată și cu folosirea problematică a internetului, caracterizată de inabilitatea de a controla timpul petrecut online (pe chat sau în jocuri online) și retragerea comportamentală în cazul în care accesul la internet nu este posibil. La rândul lor, aceste reacții aduc după sine performanțe mai slabe la școală și la serviciu și funcționare socială mai redusă. În spatele acestor comportamente stă de cele mai multe ori gândul, comun în anxietatea socială, că persoana nu poate fi iubită, respectată și apreciată la adevărata-i valoare decât în mediul online, unde are ocazia să își exprime atuurile, fără a fi cenzurat de ceilalți.

O altă fațetă întunecată a alegerii de a substitui interacțiunile față-în-față cu comunicarea online este ilustrată de efectele negative pe care folosirea mediului online de interacțiune le poate avea asupra stării de bine mentale a persoanei – stresul. Mediul de socializare online poate întări evaluările negative pe care persoanele cu anxietate socială le fac despre sine prin feedback-ul negativ pe care îl facilitează (ex. Comentarii nefavorabile la postări), prin înlesnirea cyber-bullying-ului (ca efect negativ al dezindividualizării și anonimității pe care mediul online le permite) și prin faptul că creează contextul unor comparații sociale nefavorabile (ex. Acces mai ușor la viețile decupate ale celorlalți care par mai fericiți, mai bogați, mai performanți etc.). În plus față de aceste elemente interpersonale, mediul online declanșează un răspuns de stres sau anxietate datorită faptului că supraîncarcă informațional persoana, punând-o mai tot timpul în contact cu evenimente stresante care s-au întâmplat altora, accentuând presiunea de a menține informațiile de pe profile la zi și de a ține pasul cu comunicarea ce are loc în timp ce persoana este offline.

În ciuda potențialelor efecte negative pe care le poate avea, preferința persoanelor cu anxietate socială pentru mediul online poate fi folosită în avantajul lor, cu scopul de a-i ajuta să treacă peste inhibiția lor în medii sociale și să se deschidă în fața celorlalți fără a fi paralizați de teama de a fi evaluați negativ. Este vorba despre tratamentul psihologic cognitiv-comportamental, transpus în mediul online de terapeuți experți. Numeroase studii au arătat eficiența acestui tip de terapie în reducerea simptomelor de anxietate socială și creșterea calității relațiilor interpersonale pe care foști pacienți le formează mai departe.

Internetul și mediile de socializare virtuale în viața liceenilor

În prezent, importanța și locul esențial pe care îl ocupă cultura digitală în viața adolescenților români sunt de necontestat. Statisticile privind accesul și gradul de utilizare a mediului virtual și a noilor tehnologii au înregistrat creșteri rapide, mai ales în rândul acestei categorii demografice. Avansul și evoluția în acest domeniu sunt de așteptat să continue, nu doar în virtutea unei tendințe puternice și firești, dar și ca urmare a strategiilor și politicilor internaționale pe care România și le-a asumat.

Fenomenul digital-virtual nu este pe deplin înțeles în termeni de consecințe și efecte, iar analizele cantitative pe baze mari de date aduc informații importante și relevante în ceea ce privește amploarea și complexitatea sa, dar eludează relaţiile de cauzalitate şi de decizie. Pentru a înțelege impactul acestui fenomen, dar și comportamentele, motivațiile și raționamentele care îl însoțesc, demersul de cercetare calitativă este fundamental.

Cercetătorii confirmă faptul că lumile online și offline ale liceenilor sunt interconectate și bi-direcționale. La fel ca orice alt mediu social, lumea digitală are impact asupra dezvoltării tinerilor în ceea ce privește relațiile între egali, relațiile romantice, relații părinte-copil, cu școala, sexualitatea, identitatea, sănătatea și moralitatea. La rândul său, contextul de socializare anterioară modelează experiența problematică.

Construcția socială a riscului din mediul online.

Percepția despre riscuri se formează la intersecția dintre cunoștințe/informații, opinii și judecăți. De exemplu, adolescenții liceeni par să construiască un discurs în care conținutul sexual face parte dintr-o serie mai mare de conținuturi nedorite la care sunt expuși pe Internet și că, totodată, este o situație cu care te confrunți inevitabil pe Internet și pe care trebuie să o suporți și să o gestionezi. Această percepție se datorează, pe de o parte, alfabetizării precare în ceea ce privește abilitățile de căutare web și pe de altă parte, faptului că folosesc platforme online ca site-uri de Cinci surse principale modelează percepția liceenilor despre ceea ce este problematic pe Internet:

- experiențele online – atunci când aceștia se confruntă cu o situație problematică și în consecință, își ajustează definiția pe care o au despre risc;

- experiențele la mâna a doua sau indirecte – uneori chiar mediate – experiență care este parte a culturii mediului lor de egali – atunci când își definesc riscurile bazându-se pe experiențele împărtășite de prieteni;

- îngrijorările părinților exprimate sub formă de sfaturi precum și de restricții;

- acțiunile de conștientizare privind pericolele de pe Internet la care au asistat în cadrul școlii – de exemplu inițiative privind siguranța online ale poliție sau ale unor organizații;

- reprezentările din mass-media – de obicei știri senzaționale despre consecințele nocive ale riscurilor online care le influențează atitudinile și cunoștințele atât direct cât și indirect (prin intermediul colegilor și a părinților).

- jocuri și video-streaming ce sunt mai predispuse la a conține reclame de tip pop-up-uri, viruși și videoclipuri sexuale încorporate. Elevii recurg de asemenea la discursul conform căruia copiii mai mici sunt mai expuși și mai vulnerabili la conținutul nedorit, inclusiv de natură sexuală. În fapt, elevii au proiectat o vulnerabilitate mai mare asupra utilizatorilor mai tineri și au manifestat îngrijorare pentru cei mai tineri din jurul lor. Acest lucru pare să contribuie la reprezentare că, odată cu vârsta, crește nivelul de reziliență față de conținutul nedorit.

Perceperea de către tineri a riscurilor este, în general, strâns legată de abilitățile lor digitale și vârsta lor. Odată cu vârsta, au dobândit o mai bună cunoaștere a mediului digital și, uneori, sunt în măsură să distingă între diferitele riscuri, cu toate că acest lucru nu garantează capacitatea lor de a scăpa de ele.

Concluzii

Aparent, revoluția mijloacelor de comunicare în masă ne-a adus mai multă libertate de exprimare, pentru că oricine poate urca la tribuna internetului să vorbească liber publicului larg, academic sau instituțional.

Libertatea de exprimare pare a fi primul nostru dușman, atunci când este dusă la extrem și limitele sale sunt încălcate.

Tehnologia este prezentă în viața copiilor de la vârste din ce în ce mai mici și cu toate că ea aduce o multitudine de beneficii, poate prezenta și o serie de riscuri. De aceea, pentru a ne asigura că spațiul online în care copiii explorează și își dezvoltă abilitățile este unul sigur, considerăm esențial ca părinții și cadrele didactice să colaboreze pentru a ghida și educa copiii.

BIBLIOGRAFIE

Iulian Chifu, ”Cum alterăm realitatea în războiul informaţional: Post-adevăr, post-factual, post-umanitate”, Adevărul, 28 septembrie 2018

Petrovai, D.& Petrică, S., Preda, V., (2014), Pentru un copil sănătos emoțional și social: ghid practic pentru educatorul care construiește încredere! , editura Miniped, București

Cojocaru, D. (2008). Copilăria și construcția parentalității, Iași, Polirom.