Alternativele educationale reprezinta variante de organizare scolara, care propun modificari ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activitatii instructiv-educative.
Proiectarea si realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care se realizeaza prin raportare la finalitatile educationale formulate la nivelul macro, al idealului si al scopurilor educationale si la nivelul micro, al obiectivelor educationale care directioneaza procesul de invatamant.
In cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial si local, dupa 1990, sunt institutionalizate urmatoarele alternative educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri spre invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet si Jena-Petersen.
STEP-BY-STEP
Programul Step by Step promoveaza modele educationale centrate pe elev, educatia individuala si sustine necesitatea de a-1 face pe copil constient ca tot ce se intampla in viata este interdependent. De asemenea, el pune accent pe colaborarea scolii cu familiile elevilor, pe implicarea parintilor acestora in conceperea si organizarea activitatilor din scoala.
Activitatile didactice se bazeaza pe munca in grupuri si isi propun sa ii invete pe copii sa isi dezvolte un simt al identitatii si pretuirii de sine, sa coopereze, sa se respecte unii pe altii si sa se integreze in comunitatea elevilor. Modalitatile de lucru pe grupuri alterneaza, atat datorita modului de dispunere a mobilierului, cat si metodelor aplicate, care reclama organizarea elevilor in formatii de lucru de diferite marimi.
Metodologia didactica utilizata este activizanta, in primul rand datorita faptului ca vizeaza abordarea individualizata a elevilor clasei, tinand cont de nivelul de dezvoltare al fiecaruia. O cale eficienta de individualizare a invatarii este organizarea centrelor de activitate care sa reflecte interesele si nevoile elevilor (de exemplu, centre de alfabetizare, de lectura, de stiinte, de matematica, de arte, de teatru si jocuri). Fiecare centru include activitati pe mai multe niveluri si cu materiale diferite, organizate logic, functie de cerintele si stilurile individuale de invatare. Activitatile elevilor sunt bazate pe cercetare, ei invata prin asocierea informatiilor noi cu cele asimilate si a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja si sunt evaluati prin modalitati specifice, cum sunt: scaunul evaluarii, mapa de lucrari, caietul de evaluare.
In cadrul activitatilor desfasurate in centrele de activitate, in conformitate cu obiective comune prestabilite, elevii au ocazia sa-si dezvolte deprinderi, sa impartaseasca din experienta proprie, sa invete din experienta celorlalti, sa-si consolideze cunostintele, intr-un climat pozitiv si intr-o atmnosfera de incredere
MONTESSORI
Educatia Montessori, in viziunea celei care a fundamentat-o dr. Maria Montessori, isi propune sa invete copilul sa gandeasca si sa actioneze independent, intr-o maniera responsabila.
Filosofia metodei de educatie Montessori se bazeaza pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potentialul lor maxim si libertatea de a gasi solutii pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind considerata cheia invatarii complete, copilul si invatarea sunt situate pe primul loc, iar predarea si programa de educatie pe locul al doilea.
Educatorii Montessori pledeaza pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe obiecte mici, usor de manipulat si detaliate din punct de vedere vizual. Metoda de educatie este o metoda stiintifica, bazata pe observarea obiectiva a copilului, pe pregatirea mediului de instruire pe baza observatiilor realizate si pe conceperea programei de educatie in mod creativ, functie de nevoile copilului.
WALDORF
Pedagogia Waldorf urmareste sa dezvolte personalitatea copilului ansamblul ei si sa isi orienteze oferta de predare functie de particularitatile diferitelor trepte de varsta ale copiilor si de cerintele acestor trepte. Ea nu este orientata spre oferirea unei anumite pregatiri profesionale inguste sau unei specializari.
Principalele fundamente si caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:
- vizeaza transformarea stiintei omenesti, dezvoltarea sa armonioasa, stabilirea unei relatii sanatoase intre individ si lumea inconjuratoare si integrarea individului in realitatea sociala.
- considera cunostintele nu ca scop in sine, ci ca un instrument important pentru formare, pentru asigurarea legaturii cu viata.
- in curriculumul Waldorf, un loc important il ocupa artele, lucrul manual, artizanatul, care ofera elevilor un contact cu diverse materii si nenumarate activitati de baza ale omului (torsul, tesutul, sculptura, pictura, forjarea, modelarea); lor li se adauga limbajul (vorbirea, scrierea si lectura), istoria, geografia, limbile straine, matematica si geometria, stiintele, desenul, activitatile corporale, religia.
- elevii reprezinta „scopul si ratiunea existentei scolilor Waldorf” ei fiind considerati individualitati si acceptati fara nici o prejudecata sociala, religioasa, de sex, de rasa sau de orice alt fel.
- unitatea functionala o reprezinta clasa, in care sunt reuniti elevi de aceeasi varsta si care este inteleasa nu doar ca o unitate administrativa, ci ca o individualitate; componenta unei clase nu se modifica in timp (repetarea anului scolar este evitata, considerandu-se ca ea are consecinte dezastruoase; exceptie fac cazurile in care toti profesorii clasei, medicul scolar si parintii stabilesc, de comun acord, ca dezvoltarea elevului este intarziata din punct de vedere psihic si fizic).
Esenta acestei pedagogii este considerata relatia elev-profesor.
- Profesorul tine legatura cu parintii elevilor, astfel incat activitatea sa pedagogica are o caracteristica mai personala. Cel putin o data pe semestru, parintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei in vederea imbunatatirii activitatii didactice.
- Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti didactice, iar elevii isi confectioneaza propriile „carti”, adica niste caiete bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei predate, redat pe baza memoriei. Astfel, fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.
- Evaluarea in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea elevului: scrisul, dedicatia, forma, fantezia, logica si flexibilitatea gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale.
Evaluarea consta intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce este pozitiv, care critica ceea ce este negativ doar in legatura cu ceea ce elevul ar fi stare sa realizeze. La cererea autoritatilor din invatamant, scoala face o evaluare cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera elevului sau parintilor numai in momentul in care se incheie studiile.
Alternativele educaţionale/pedagogice reprezintă variante de organizare şcolară, care propun soluţii de modificare a anumitor aspecte legate de formele oficiale, consacrate, de organizare a activităţii instructiv-educative.
„Proiectarea şi realizarea alternativelor educaţionale reprezintă acţiuni care se realizează prin raportare la finalităţile educaţionale formulate la nivelul macro, al idealului şi al scopurilor educaţionale şi la nivelul micro, al obiectivelor educaţionale care direcţionează procesul de învăţământ”.
În cadrul sistemului de învăţământ din România sunt instituţionalizate următoarelor alternative educaţionale, aplicabile în învăţământul preprimar şi primar, cu deschideri spre învăţământul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet şi Jena-Petersen.
Alternativele educaţionale au o serie de dimensiuni comune:
-dezvoltă grija faţă de copil, având în vedere dezvoltarea sa armonioasă, echilibrată;
-promovează, în esenţă, acele teorii şi principii pedagogice care pleacă de la nevoile copilului, de la dorinţele şi posibilităţile sale; copilului nu i se impune nimic din afară, el învaţă acţionând, din propria sa experienţă;
-vizează respectarea copilului, valorificarea ritmului său de dezvoltare, a sensibilităţii, a autonomiei şi înclinaţiilor sale naturale pe baza unor modele nondirective;
-pun accent pe meditaţie, reflecţie, pe o pedagogie centrată pe personalitatea celor educaţi şi mai puţin pe considerente teoretice, pe aspecte informative.
Pedagogia Waldorf
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului al XX-lea de Rudolf Steiner la Stuttgart. Se adresa copiilor muncitorilor de la fabrica de ţigări WALDORF ASTORIA.
Obiectivul pedagogiei Waldorf—încurajează dezvoltarea sănătoasă a capacităţilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale tânărului pe baza unei programe şcolare care ţine cont de ideile filozofice ale lui Steiner. La baza concepţiei Waldorf stă conceptul de antropozofie—o viziune asupra omului şi universului ca o unitate, omul fiind parte integrantă a universului de care nu poate fi despărţit.
Pedagogia Waldorf îşi propune educarea omului în ansamblul său, prin mijloace specifice şi accesibile fiecărei vârste, cunoaşterea nemijlocită a lumii prin acţiune, toate cunoştinţele fiind rezultatul unei activităţi proprii. Elevului trebuie să îi placă ceea ce face, nu să fie constrâns, de aceea nu se utilizează catalogul, nu se dau note, examene sau teme pentru acasă.
Şcoala Waldorf nu îşi propune cu tot dinadinsul „performanţe intelectuale”, ci educarea unor tineri sănătoşi fizic şi intelectual, cu cunoştinţe temeinice, cu fantezie şi creativitate, apropiaţi de natură şi de viaţa socială.
Programul Step by Step
Programul Step by Step susţine necesitatea creării unui model educaţional care să dacă elevul conştient că tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent şi pune accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinţilor acestora în conceperea şi organizarea activităţilor din şcoală.
Munca în grupuri stă la baza activităţilor didactice. Aceste activităţi urmăresc să dezvolte la copii un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, cooperarea, respectul şi integrarea în comunitatea elevilor. Modalităţile de lucru şi metodele aplicate cer moduri diferite de dispunere a mobilierului şi organizarea elevilor în formaţii de lucru de diferite mărimi. Se ţine cont de nivelul de dezvoltare al fiecărui copil prin metodologia didactică utilizată care vizează abordarea individualizată a elevilor clasei. Activitatea este organizată pe centre de activitate (de alfabetizare, de lectură, de ştiinţe, de matematică, de arte, de teatru şi jocuri etc.), care răspund intereselor şi nevoilor elevilor şi includ activităţi pe mai multe niveluri şi cu materiale diferite, organizate logic, ţinând cont de cerinţele şi stilurile individuale de învăţare.
„Activităţile de învăţare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informaţiilor noi cu cele asimilate şi a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja. Cu ocazia activităţilor desfăşurate în centrele de activitate, organizate în conformitate cu obiectivele comune prestabilite, elevii au ocazia să-şi dezvolte deprinderi, să împărtăşească din experienţa celorlalţi, să-şi consolideze cunoştinţele, într-un climat pozitiv şi într-o atmosferă de încredere.”
Idealul educaţional al şcolii româneşti îl reprezintă ,, dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane în formarea personalităţii autonome şi creative.” Educaţia numai atunci este eficace, când ,,tratează pe fiecare conform cu natura sa şi când dă fiecăruia hrana mintală de care are nevoie.”( P.Ştefănescu)
Pentru a forma ,,personalitatea autonomă şi creativă” şi a dezvolta individualitatea umană, e necesar ca instruirea să fie personalizată. Aceasta presupune crearea unor situaţii de învăţare adecvate fiecărui elev în parte, în vederea valorificării la maximum a potenţialului de care dispune.
Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o ’’punere sub lupă’’ a sistemului educaţional, determinat atât de noile schimbări ale societăţii cât şi de impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Această tendinţă s-a concretizat în România prin introducerea alternativelor educaţionale, cele mai multe având la bază iniţiative private.
Privite la început cu reticenţă, aceste iniţiative private au ajuns astăzi a fi apreciate de cei mai mulţi dintre cei implicaţi în actul educaţional. Dacă până mai ieri, societatea românească se ferea a aminti de alternativele educaţionale care existau în vest astăzi observăm o preferinţă către aceste sisteme-lucru deloc neglijabil pentru cei interesaţi a introduce reforma în învăţământ.
• Evaluarea elevilor.
In scolile Waldorf principala modalitate de evaluare este observarea sistematica a elevului, a colectivului de elevi (clasei), a scolii in ansamblu. Cadrele didactice sunt ajutate sa-si dezvolte abilitatile de observare fina a fiecarui copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunostinte, priceperi si deprinderi insusit de acesta, ci si din punct de vedere atitudinal si comportamental.
In scolile traditionale, examinarea se face in cea mai mare masura prin evaluarea volumului de cunostinte teoretice (uneori se evalueaza si aptitudinile si competentele) ale elevului la o anumita data. Observarea sistematica revine in atributiile dirigintelui, dar nefiind reglementata, este vazuta mai mult ca o atributie morala a dirigintelui. Profesorii se axeaza pe evidentierea greselilor elevilor, iar in unele cazuri evaluarea se face in functie de numarul erorilor, si mai putin in functie de elementele corecte ale lucrarii.
In scoala Waldorf metodele si mijloacele folosite in evaluarea cunostintelor sunt asemanatoare cu cele din sistemul traditional, deosebirea fiind ca atunci cand corecteaza o lucrare de control, un dascal nu tine sa caute, sa sublinieze (cu rosu) doar greselile elevului ci, prin observatii scrise, il si lauda pentru ceea ce a lucrat bine, frumos, corect. La fel se intampla si in cazul verificarilor orale. In evaluarea activitatii elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmareste stimularea spiritului natural de emulatie al copilului, evaluarea narativa complexa pentru a marca progresul copilului ca intreg si incurajarea copilului de a cere ajutor, de a se autoaprecia si corecta.
• Implicarea parintilor in educatia copiilor.
In scolile alternative educationale se organizeaza scoli ale parintilor, serbari, mici targuri in care se vand produse lucrate de elevi si parinti, sunt ascultate si incurajate initiativele parintilor pentru imbunatatirea scolii si a activitatilor desfasurate, iar profesorii sunt permanent in legatura cu parintii.
In scolile clasice, implicarea activa in procesul de educatie a copiilor este rareori intalnita si, de multe ori, serbarile si celelalte activitati se desfasoara in cadrul clasei, fara a fi solicitata prezenta parintilor.
Promovând educaţia centrată pe copil şi orientată după nevoile acestuia, încurajând implicarea familiei în educaţie şi susţinând includerea copiilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă, programul Step by Step a cunoscut în ultimii 20 de ani o dezvoltare continuă la nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial. Potrivit stadiului individual de dezvoltare, fiecare copil lucrează şi învaţă în ritmul propriu, mergând spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea comportamentelor utile pe căi personale. În Step by Step, metodele abordate respectă personalitatea acestuia, individualizarea fiind facilitată de organizarea clasei pe centre de activităţi. Într-o astfel de clasă, există Centrul de citire, Centrul de scriere, Centrul de ştiinţe, Centrul de matematică, Centrul de artă şi un Centru de construcţii, care sunt zone delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice acestor activităţi. Sarcinile de lucru specifice, concepute de învăţător, dau posibilitatea copiilor să exerseze abilităţile care urmează a fi dobândite sau să le combine cu altele deja asimilate. Ele sunt progresive, astfel încât să permită fiecărui copil să le poată rezolva în ritmul şi la nivelul său. Desfăşurându-şi activitatea în aceste centre, copiii comunică şi colaborează la realizarea unor sarcini comune, iar cadrul didactic stă alături de ei la mese, purtând discuţii de la egal la egal. Împărtăşirea impresiilor, a experienţelor, stabilirea regulilor de grup se realizează la „scaunul autorului”, unde fiecare copil devine personajul principal la un moment dat. Aici fiecare îşi prezintă rezultatele, ideile, ascultând observaţiile şi sugestiile celorlalţi. „Scaunul autorului” este locul unde începe şi se încheie ziua (dimineaţa se prezintă activităţile planificate, noutăţile; pe parcursul zilei se fac evaluările activităţilor de la centre şi în încheierea zilei se trag concluzii, se continuă evaluarea, se fac sugestii şi se împărtăşesc experienţe). „Programul Step by Step pentru învăţământ primar recunoaşte, respectă şi sprijină rolul părintelui ca prim profesor şi expert asupra copilului său”, după cum se subliniază în „Predarea după necesităţile copilului” (Walsh,1998). Alternativa încurajează implicarea părinţilor ca voluntari în viaţa şcolii. O şcoală prietenoasă creează climatul potrivit implicării părinţilor în diverse activităţi. Ca voluntari, părinţii îşi oferă timpul, cunoştinţele şi talentele pentru a ajuta şcoala să-şi dezvolte o tradiţie în acest sens. Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări au un impact pozitiv asupra dezvoltării personale şi intelectuale a copilului (simţind implicarea părinţilor în viaţa clasei şi a şcolii, încrederea în sine creşte). Şcolile care amenajează un spaţiu special pentru părinţi transmit un mesaj clar despre seriozitatea cu care privesc parteneriatul cu aceştia şi respectul pe care îl au pentru contribuţia lor la procesul instructiv. Specific alternativei este programul zilnic de 8 ore care se desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Cu un orar prelungit, activitatea celor două cadre didactice se completează în centrele de activitate, acestea găsindu-şi timp pentru copiii care utilizează alte demersuri de lucru decât cele predate (demersuri care nu sunt greşite, ci doar individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil). Predarea pe unităţi tematice (studiu tematic) constituie o altă particularitate a acestei alternative şi presupune integrarea diferitelor discipline prin explorarea unei idei interesante care se leagă de mai multe domenii. Studiul tematic subliniază activităţile care pretind gândirea individuală, folosirea experienţelor personale, capacitatea de a face distincţii şi de a lua decizii, inventivitate, iniţiativă şi spirit de colaborare.Abordarea tematică a predării pune accentul pe aspectele intelectuale, sociale, emoţionale şi estetice ale dezvoltării copilului.
Pornind o unitate tematică, profesorul/ învăţătorul arată copiilor că este interesat de preocupările lor şi le urmăreşte permanent progresele. Dirijând învăţarea prin conversaţii ce orientează atenţia asupra conţinutului, copiii sunt ajutaţi să ajungă la o gândire structurată. Prin dialoguri deschise dobândesc competenţe de gândire şi exprimare, precum şi încrederea în forţele proprii. În acest mod găsesc noi căi de aplicare a cunoştinţelor dobândite. Predarea tematică este benefică nu doar pentru elevi, ci şi pentru părinţii ce sunt astfel implicaţi în activitatea clasei (împărtăşind experienţele lor în cadrul diverselor activităţi). În final, proiectul va reflecta modul cum copiii îşi construiesc propria înţelegere, cum interpretează şi încorporează informaţiile, stabilind legături între diversele discipline de studiu. Într-o atare alternativă, evaluarea urmăreşte sprijinirea copilului în depăşirea propriilor limite. În mod tradiţional, evaluările se concentrează asupra responsabilităţii elevilor, prin folosirea frecventă a evaluării de tipul creion şi hârtie, ca lucrări pe nivel de clasă, şi teste standardizate. În clasele Step by Step evaluarea are loc continuu şi reflectă experienţele reale şi valoroase de învăţare. Observaţiile pot fi consemnate în timpul derulării activităţilor la centre, la Scaunul autorului, în timpul discuţiilor individuale copil – profesor. Caietele de evaluare reprezintă documentul oficial al clasei, alături de catalog, şi inventariază componentele achiziţionate de fiecare copil în parte. Portofoliile sunt mape cu lucrări care constituie oglinda progresului copilului faă de sine. Reflecţiile recente privind evaluarea subliniază importanţa descoperirii a ceea ce copiii ştiu şi pot face şi se concentrează mai puţin asupra a ceea ce copiii nu ştiu şi nu pot face. Îmbucurător este că tot mai multe elemente din filozofia acestei alternative, precum şi practici, se regăsesc în învăţământul tradiţional. Pentru programul clasei pregătitoare a fost preluat modelul întâlnirii de dimineaţă cu etapele ei (agendă, calendar, mesaj, noutăţi), aranjarea sălii de clasă, predarea integrată. Succesul educaţional nu este asigurat doar de ergonomia sălii de clasă. Maniera de a preda e la fel de importantă ca şi materia predată. În alternativa Step by Step cadrele didactice caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, eticomorale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.
Beneficii vs dezavantaje
Copilul este văzut ca un individ separat, cu o personalitate diferită de a celorlalți și care învață diferit o materie, o structurează diferit. În școala tradițională nu se au în vedere diferențele dintre copii, nevoile personale, nu se pune accent pe talente, pe unicitate. Sistemele totalitare sunt cele care au instituit pedagogia neagră, în care părintele și profesorul trebuie ascultați cu sfințenie, chiar dacă nu au dreptate. Problema e că o astfel de pedagogie nu năștea decât două moduri de comportament: obediența sau rebeliunea (identificarea cu victima sau cu agresorul). Cel care avea un comportament obedient se temea și se comporta ca o victimă toată viața, iar cel cu comportament rebel simțea furie și devenea, la rândul lui, agresor. În astfel de sisteme nu trebuie să ne mire că mulți adulți de azi (părinți, educatori, învățători, profesori) încă se comportă ca victime sau agresori.
Beneficiul unei școli alternative este acela că deseori în astfel de școli există în clasă mai puțini elevi, așa încât profesorul poate acorda atenție și educație țintită mult mai ușor decât atunci când are în grijă 30-40 de elevi. Profesorii au o altă atitudine, democratică și cu respect față de elev. Să nu uităm că, în mod frecvent, atitudinea multor profesori din școlile tradiționale este autocratică, bazată pe putere și violență. Școala alternativă se străduiește, prin profesorii ei, să ofere o educație în funcție de stilul de învățare al fiecărui elev și să valorifice potențialul acestora. În școala tradițională se pune accentul pe învățarea materiilor. În cea alternativă se pune accentul pe conlucrare, nu pe competiție, pe lucrul în echipă, pe dezvoltarea unicității, nu pe notă și performanță. Se urmărește dezvoltarea talentelor copiilor. În sistemele alternative, consolidarea materiilor nu se face prin memorare, ci prin practică.
Copiii care au avut parte de o educație alternativă se pot integra ulterior, de exemplu, în sistemul de învățământ superior, la facultate?
Toți tinerii se vor integra bine în facultățile noastre. Acest lucru depinde de stilul de predare al profesorilor de la facultate și de atitudinea lor față de studenți. În plus, este deocamdată greu de răspuns la această întrebare în țara noastră. În țările occidentale, de exemplu, învățământul superior este altfel structurat, iar copiii proveniți din școlile alternative au mai multe șanse de integrare.
Poate deveni educația alternativă un sistem de masă?
Orice sistem de educație diferit de cel tradițional, cu care am fost obișnuiți noi în România, și care se bazează pe creșterea creativității și stimularea potențialului fiecărui copil este mai bun. Țările nordice au un sistem de masă care se bazează pe alte principii decât ale sistemului nostru tradițional și sunt fruntașe în ce privește rata școlarizării și rezultatele obținute de copii.
Care este viitorul educației alternative?
Sunt foarte mulți părinți care au început să prefere educația alternativă în România, aici includ și diferitele școli particulare. Sistemul tradițional de învățământ se va schimba în câteva generații. Până atunci, mulți părinți vor alege alternative mai bune iar când spun „mai bune“, nu referitor la performanță, ci la a-și lăsa copilul într-un sistem prietenos, cu limite clare și flexibile, sănătoase, în care copilul să învețe de plăcere, să meargă la școală dintr-o motivație intrinsecă, nu pentru că „trebuie“. Sigur că nu numai școala este importantă pentru devenirea și dezvoltarea copilului, iar un rol esențial în schimbarea sistemului educativ îl joacă transformarea mentalității familiei și societății în care trăim.
BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Cucoş -,,Psihopedagogie’’,Ed.Polirom,1998;
2. Horaţiu Catalano- ,, Perspective didactice în alternativea educaţională Step by
Step’’ Ed. Karuna, Bistriţa, 2008
3. Radulescu, Mihaela - Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura Polirom, Iasi,
1999
4. www.stepbystep.ro
5. www.waldorf.ro