Asistenţă specifică
Centrul de resurse dezvoltă și realizează asistență specifică în conformitate cu necesitățile de dezvoltare ale copiilor:
- asistență psihologică,
- activităţi/terapii specifice: ludoterapie, logopedie, kinetoterapie, ergoterapie, etc.
Se organizează activitățile de asistență în următoarele concepte:
● Identificarea oportunităților pentru prestarea terapiilor specifice:
- ludoterapie,
- ergoterapie,
- artterapie (resurse financiare, umane, materiale);
● Capacitarea resurselor umane identificate drept potențiali prestatori de servicii (ludoterapie, ergoterapie, artterapie):
- identificarea formatorilor,
- planificarea şi realizarea sesiunilor de formare a cadrelor implicate;
● Elaborarea orarului desfăşurării activităților (ludoterapie, ergoterapie, artterapie);
● Planificarea activităților (planificare de lungă durată şi curentă);
● Desfăşurarea activităților de ludoterapie, ergoterapie, artterapie.
Terapie logopedică – prevenirea și corectarea/recuperarea tulburărilor de limbaj.
Serviciile de terapie logopedică asigură:
● prevenirea cauzelor care pot provoca tulburări de limbaj;
● depistarea si diagnosticarea timpurie a tulburărilor de limbaj;
● evaluarea limbajului prin metode si procedee specifice;
● corectarea și recuperarea deficiențelor prin aplicarea unor programe de intervenție personalizată.
Terapia logopedica este realizată de către personal autorizat si competent.
Kinetoterapie - terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse situații.
Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care se realizează prin programe de exerciții fizice statice si dinamice.
Programele de kinetoterapie pot fi profilactice (de prevenire), curative si de recuperare.
Ludoterapie – terapie prin joc
Este o formă de auto-terapie, un mod în care se lucrează asupra confuziilor, anxietăților și conflictelor interioare ale copilului.
Acțiunile în contextul ludoterapiei trebuie să fie adaptate diferitelor necesități ale copilului, pentru a-i da acestuia siguranță, sentimentul căminului și posibilitatea unui contact normal cu cei din jur.
Ergoterapie – terapie prin muncă
Ergoterapia face parte din seria de terapii ocupaționale. Activităţile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, contribuie la progresul capacităţilor de coordonare individuale.
Obiectivele pentru activităţile de ergoterapie includ:
● dezvoltarea deprinderilor manuale;
● dezvoltarea respectului faţă rezultatele muncii lor;
● consolidarea deprinderilor tehnice.
În cazul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, terapia ocupaţională trebuie să cuprindă trei mari domenii fundamentale de acţiune:
1) activităţile de viaţă cotidiană cum ar fi: pieptănatul, spălatul dinţilor, îmbrăcatul, hrănirea etc., activităţi care duc la formarea autonomiei personale;
2) activităţile de muncă care pot include îngrijirea hainelor, pregătirea mesei, întreţinerea casei, cultivarea deprinderilor de muncă în activităţi productive etc.;
3) activităţile de joc sau de tip loisir ce pot viza în principal explorarea diverselor categorii de jocuri accesibile persoanei, obţinerea de performanţe în anumite jocuri sau activităţi recreative, ajungând până la trezirea interesului copilului pentru anumite hobby-uri.
Deoarece procesul de terapie ocupaţională este deosebit de complex, este necesară stabilirea şi parcurgerea unor etape:
● evaluarea şi interpretarea nevoilor subiectului sunt stabilite nivelul motricităţii grosiere şi fine, nivelul de dezvoltare a percepţiei mişcărilor, nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale şi de comunicare, dar şi caracteristicile activităţilor de viaţă cotidiană.
● planificarea intervenţiei constă în stabilirea unui program terapeutic din diverse domenii de acţiune ale terapiei ocupaţionale care trebuie să ţină seama de nivelul educaţional al subiectului cum ar fi: caracteristicile deficienţei, statutul actual, mediul cultural în care trăieşte, precum şi motivaţia sa pentru schimbare.
● selecţionarea şi adaptarea echipamentului, terapeutul trebuie să proiecteze mijloace şi dispozitive adaptate necesităţilor copiilor cu deficienţe pentru buna desfăşurare a procesului terapeutic.
● evaluarea progreselor realizate reprezintă o acţiune extrem de necesară pentru măsurarea eficienţei intervenţiei procedurilor utilizate de terapeut. Acesta recurge atât la o evaluare intermediară cât şi la una finală, având ca obiectiv fundamental identificarea eficienţei planului terapeutic.
Terapia cognitivă
„Terapia cognitivă este înţeleasă ca un proces complex de echilibrare mintală prin organizarea specifică a cunoaşterii la copiii cu cerinţe educative speciale al căror comportament cognitiv se caracterizează printr-un fenomen general de perturbare a organizării cunoaşterii.”. Această perturbare se poate datora fie disfuncţiilor la nivelul proceselor cognitive, fie lipsei de motivaţie pentru cunoaştere, fie imaturităţii cognitive etc.
Rolul terapiei cognitive este unul extrem de important deoarece facilitează înţelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor şi situaţiilor de viaţă în dimensiunea lor instrumental-integratoare.
Cunoaşterea senzorială reprezintă una dintre principalele dimensiuni ale terapiei cognitive şi сonstă în cunoaşterea şi dezvoltarea sensibilităţii tactile, vizuale, gustative, olfactive, auditive, corelaţii dintre sensibilitatea vizuală şi sensibilitatea tactilă, corelaţii dintre sensibilitatea gustativă şi sensibilitatea olfactivă.
Formarea abilităţilor vizual-perceptive reprezintă o altă dimensiune importantă a terapiei cognitive. Aceasta are în vedere coordonarea vizual-motorie, exerciţii de coordonare a motricităţii generale, a motricităţii fine, exerciţii pentru formarea imaginii corporale şi pentru cunoaşterea schemei corporale, exerciţii pentru percepţia poziției în spaţiu şi a relaţiilor spaţiale etc.
Formarea şi dezvoltarea proceselor psihice prin exerciţii senzorio-motorii şi perceptive, o a treia dimensiune, are ca obiectiv formarea abilităţilor implicate în învăţarea actului lexic, grafic, de calcul, dar şi de cunoaştere în general.
Exerciţiile vizate de această dimensiune sunt: exerciţiile perceptive şi senzorio- motorii pentru atenţie, exerciţiile perceptive şi senzorio-motorii pentru memorie, nu în ultimul rând exerciţiile perceptive şi senzorio-motorii pentru reprezentarea mintală.
Art-terapie – terapie prin artă
Art-terapia este o activitate care utilizează metode, bazate pe creația partistică (teatru, muzică, desen, pictură, sculptură, modelaj, colaj etc.), având valențe psihoterapeutice, evidențiate prin obiectivarea activității imaginative intr-un produs de nuanța artistică, sau prin receptarea si trăirea semnificațiilor unor asemenea produse.
Ședințele de art-terapie pot fi atât individuale, în grup sau de grup, în funcție de particularitățile fiecărui copil.
Ca modalitate psihoterapeutică specifică, art-terapia facilitează atât comunicarea interpersonală (cu precădere în terapiile de grup) căt și cea intrapersonală (în sensul în care copilul se autodescoperă, se cunoaște). În cadrul art-terapiei se dezvoltă reacții si atitudini pozitive, se restructurează imaginea de sine, are loc o reechilibrare afectivă, se realizează o deschidere către consilierea psihologică.
Terapia şi educaţia psihomotricităţii
„Terapia şi educaţia psihomotricităţii se referă în principal la activitățile destinate recuperării, ameliorării, dezvoltării şi antrenării conduitelor şi structurilor perceptiv-motrice.”.
Psihomotricitatea este considerată în literatura de specialitate ca o funcţie complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activităţii motorii, cât şi manifestări ale funcţiilor perceptive.
Activități extracurriculare şi de recreere
Centrul de resurse dezvoltă și realizează activităţi extracurriculare, de socializare şi recreere (matinee, concursuri, excursii etc.), în colaborare și cu implicarea cadrelor didactice și a tuturor copiilor din instituția de învățământ.
Identificarea preferințelor copiilor în organizarea activităților extracurriculare şi de recreere (discuții în cadrul întrunirii copiilor asistați în CREI, diriginților, pedagogilor sociali de la Casa comunitară, părinților, colegilor de clasă).
Înscrierea copiilor asistați în CREI în cercuri şi alte activități extracurriculare din cadrul gimnaziului/liceului.
Organizarea activităților tematice în cadrul CREI, cu participarea colectivelor claselor în care sunt înscrişi copiii asistați în CREI.
Spre exemplu, activități precum:
„Ziua internațională a Păcii”,
„Siguranța la trafic – înseamnă viață”,
„Toamna – anotimp de aur”,
„ Și noi avem drepturi”,
„În aşteptarea lui Moş Crăciun”,
„ Ziua mondială a poeziei”,
„În lumea poveştilor lui Creangă”,
„Apa – izvorul vieții”, „Ziua internațională a sănătății”,
„Lumea în viziunea copiilor”,
„Lecția păcii”.
Distingem următoarele categorii mari de activităţi extraşcolare:
● activităţi cu conţinut cultural, artistic, spiritual;
● activităţi cu conţinut ştiinţific şi tehnico-aplicativ;
● activităţi sportive;
● jocuri distractive;
● activităţi cu caracter comunitar.
Activităţi pentru părinţi
În Centrul de resurse se organizează activități cu și pentru părinți/reprezentanții legali ai copilului (consilierea psihologică, constituirea grupurilor de suport, realizarea programelor educaționale pentru părinți, activități de recreere).
Instituirea seminarului permanent pentru părinți: „ Școala părinților”;
Organizarea și desfășurarea seminarelor cu tematica:
„Particularități de dezvoltare a copilului”;
„Oportunități de implicare a părinților în procesul educațional”;
„Sănătatea copilului: cum o menținem şi fortificăm?”;
„Orientarea profesională a copilului”;
„Pregătirea copilului pentru viață”;
„Interrelaționarea în familie”;
„Medierea conflictelor”;
„Disciplinarea nonviolentă a copiilor”;
„Universul valoric al familiei”.
Ședință de informare a părinților elevilor care necesită PEI, în vederea explicării scopului PEI în dezvoltarea copilului.
Consilierea părinților (educațională, psihologică, socială etc.)
Alte activităţi
În Centrul de resurse se organizează diferite activităţi prin colaborare cu alte instituţii de învăţământ, cu organele de protecţie a copilului, cu agenţiile/asociaţiile profesionale, cu comunităţile locale, cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte instituţii şi organizaţii relevante, în scopul orientării şcolare, vocaţionale/profesionale şi sociale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
Activitățile în cadrul Centrului de Resurse se vor organiza/realiza atât în grupuri, astfel:
● activități educaționale: 2-4 copii;
● terapii specifice de dezvoltare: 5-6 copii, sau nu mai mult (10-12 copii), cât și
● individual, în baza unui plan de intervenție.