Un număr mare de educatori recunoaşte faptul că elevii care beneficiază exclusiv de pregătire şcolară pot fi „neechipaţi” pentru provocările viitoare, atât ca indivizi cât şi ca membrii ai societăţii- nu este sufficient doar să fie hrănită mintea. Studiile arată că inteligenta emaotionala este cel mai bun predictor pentru achiziţiile viitoare ale copiilor, pentru succes faţă de inteligenţa tradiţională,  ognitivă şi abilităţile tehnice.

Dinamica schimbărilor sociale contemporane solicită o bună capacitate de adaptare a individului la mediu care se poate realiza numai dacă înţelegem rolul extraordinar pe care il are folosirea inteligentă a emoţiilor. Teoriile moderne despre inteligenţă s-au dezvoltat prin observarea faptului ca individul uman pe parcursul vieţii este într-o permanentă dezvoltare personală care pentru a avea succes ar trebui să îndeplinească anumite condiţii.

 

Aceste condiţii de realizare a succesului în viaţă depind de abilităţi care se formează pe tot parcursul educaţiei formale sau cel puţin ar trebui să fie urmărite ca obiective, dincolo de discipline. Urmărind ceea ce scriu oamenii de ştiinţă despre inteligenţă se observă interesul special acordat inteligenţei emoţionale şi sociale care se referă la abilitatea de a te înţelege pe tine şi de a-i înţelege pe ceilalţi.Un număr tot mai mare de educatori şi cercetători în domeniul educaţiei recunosc faptul că la sfârşitul anilor de şcoală, elevii sunt nepregătiţi să facă faţă provocările vieţii de fiecare zi, atât ca indivizi cât şi ca membrii ai societăţii. Abordarea prin excelenţă cognitivă a demersurilor curriculare şi didactice nu este suficientă pentru a avea succes şi a fi fericit. În consecinţă, la ora actuală, aria învăţării emoţionale se dezvoltă pe baza cercetărilor în domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoţiilor şi a inteligenţei în relaţie cu succesul şi fericirea.

Prin învăţare socială şi emoţională, inteligenţa emoţională a copiilor este dezvoltată, constituind un bagaj enorm pentru viitorul lor personal şi profesional.

Ce este inteligenţa emoţională?

În anii ‘80, Howard Gardner, în teoria inteligenţelor multiple a identificat inteligenţa interpersonală şi inteligenţa intrapersonală, care combinate reprezintă ceea ce nouă ne este cunoscut astăzi sub numele de inteligenta emotionala.

Termenul a fost folosit pentru prima dată de Peter Salovey, profesor şi psiholog la Universitatea Yale şi John Mayer, profesor şi psiholog la Universitatea din New Hampshire. Mai  târziu Daniel Goleman, tratează cu succes noul domeniu în lucrările sale, astăzi de referinţă.

            Inteligenţa emoţională este abilitatea individului de a recunoşte, identifica, conştientiza, exprima  si controla emoţiile.

Folosirea inteligentă a emoţiilor înseamnă:

•Stăpânirea impulsurilor emoţionale

• Receptivitate la sentimentele celuilalt

• Citirea emoţiilor celorlalţi

• Asigurarea echilibrului emoţional personal

• Gestionarea şi negocierea conflictelor

• Păstrarea relaţiilor interpersonale positive

          Ce spun cercetătorii despre inteligenţa emoţională?

• Într-un experiment („al bomboanelor”) din 1960, nişte copii de 4 ani au avut de ales între a aştepta câteva minute şi a lua o bomboană, până când un cercetător va reveni în cameră şi le va

oferi două bomboane. Aceştia au fost monitorizaţi până când au absolvit liceul. Au observat că cei care au fost echilibraţi emoţional, au amânat recompensa, au dat dovadă de autocontrol şi stăpânire de sine au rezultate mai bune şi sunt mai competenţi la şcoală şi în viaţa cotidiană.

Cercetările arată că dezvoltarea emoţională a elevilor este decisivă pentru succesul şcolar şi pentru reuşita în viaţă.

• În 1985, Wayne Leon Payne, absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele Unite ale Americii, includea termenul de inteligenţă emoţională în titlul lucrării sale de doctorat.

Aceasta pare să fie prima apariţie academică a acestui concept care este definit de autor ca o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.

• La întrebarea „Ce înţeleg oamenii de pe stradă că este o persoană inteligentă?” Sternberg (1988) răspunde: cei ce reuşesc să depăşească obstacolele zilnice, cei care au abilitatea a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. Se numeşte inteligenţă socială.

• De asemenea, D. Wechsler, autorul testelor standardizate de inteligenţă apreciază că adaptarea individului la mediu se realizează atât prin elemente cognitive, cât şi prin cele non-cognitive, cum ar fi: afectiv, social, personal.

 Pe baza cercetărilor sale de peste 25 de ani, Reuven Bar-On, profesor doctor la Universitatea din TelAviv, a stabilit în 1992, componentele inteligenţei emoţionale (Mihaela Rocco, 2003):

• aspectul intrapersonal: conştientizarea propriilor emoţii, optimism, asertivitate, respect pentru propria persoană, autorealizare, independenţa

• aspectul interpersonal: empatie, relaţii interpersonale, responsabilitate socială

• adaptabilitatea: rezolvarea problemelor, testarea realităţii, flexibilitate

• controlul stresului: toleranţa la stres, controlul impulsurilor

• dispoziţia generală: fericire, optimism.

            Persoana cel mai mult asociată cu termenul de inteligenţă emoţională este psihologul şi jurnalistul Daniel Goleman. În cartea sa „Inteligenţa emoţională” (1995), Daniel Goleman cercetează competenţele sociale şi emoţionale, demonstrează că abilităţile sociale şi emoţionale pot fi dezvoltate, iar copiii implicaţi în astfel de programe pot beneficia de avantaje pe termen scurt şi lung în ceea ce priveşte starea de bine, performanţele şi succesul în viaţă. Consideră că există 5 elemente care compun inteligenţa emoţională:

• Conştiinţa de sine: identificarea şi înţelegerea emoţiilor, conştientizarea unei emoţii care se schimbă, înţelegerea diferenţei dintre gânduri, emoţii şi comportamente, încrederea în sine,

înţelegerea consecinţelor unor comportamente în termeni de emoţii

• Autocontrolul: managementul emoţiilor dificile, controlul impulsurilor, managementul constructiv al furiei, mâniei, dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea,

disciplina

• Motivaţia: a fi capabil(ă) să stabileşti obiective şi să le îndeplineşti, optimism şi speranţă în faţa obstacolelor şi eşecurilor, iniţiativă, optimism, dorinţa de a reuşi, perseverenţă, dăruire

• Empatia: a fi capabil(ă) să te pui „în pantofii diferitelor persoane cu care relaţionezi”, cognitiv şi afectiv, a fi capabil(ă) de a-i înţelege pe ceilalţi, perspectivele acestora, a fi capabil(ă) de a arăta grijă, atenţie, înţelegerea diversităţii

• Managementul relaţiilor sociale: stabilirea şi păstrarea relaţiilor (prieteni), rezolvarea conflictelor, cooperarea, colaborarea, capacitatea de a lucra în echipă, comunicarea, influenţa, conducerea (leadership)

Inteligenţa emoţională în şcoală - aspecte critice

• Integrarea unor activităţi care au ca obiective specifice dezvoltarea abilităţilor emoţionale în

programul zilnic şcolar.

• Strategia didactică include activităţi specifice de luare a deciziilor, rezolvare de probleme, rezolvare creativă a conflictelor

• Întâlniri de lucru cu colegii de cancelarie pentru discutarea aspectelor pozitve şi negative ale folosirii acesuti tip de demers formative

• Atitudinea personală este folosită ca model pentru conduita elevilor.

• Dezvoltarea profesională continuă necesită participări la forumuri, conferinţe, întâlniri cu specialişti, discuţii pe Internet pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale

• Promovarea în clasă a activităţilor de grup, în perechi şi individuale cu scopul de a dezvolta abilităţile sociale şi emoţionale sau ceea ce H. Gardner denumeşte inteligenţa intra şi interpersonală.

• Deschiderea şi toleranţa sunt atitudini fără de care nu se poate dezvolta inteligenţa emoţională respectiv socială. Fiţi deschişi şi toleranţi în momentele când observaţi schimbarea stărilor şi a dispoziţiilor, conflictele, actele de grijă faţă de ceilalţi, respectul, atenţia!

• Valorizarea inteligenţei socială şi emoţională a elevilor dumneavoastră. ca fiind tot atât de importantă ca şi dezvoltarea lor cognitivă.

• Informarea individuală asupra resurselor existente pe tema dezvoltării sociale şi emoţionale este un aspect al procesului de dezvoltare profesională continuă.

Paşi pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale în clasă

       Nivelul coeficientului de inteligenţă emoţională al cadrelor didactice este de departe variabila cea mai  importantă pentru crearea în clasă a unui mediu sănătos din punct de vedere al inteligenţei emoţionale.

Este evident că profilul unui cadru didactic de succes, inteligent emoţional presupune un bun management al emoţiilor, mai ales al emoţiilor negative într-un mod autentic, real şi sănătos.

Pas 1. În primul rând, cadrele didactice trebuie să:

• Îşi identifice propriile sentimente

• Să îşi înţeleagă trăirile emoţionale

• Să îşi asume răspunderea lor

• Să conştientizeze nevoile emoţionale proprii

Pas 2. Apoi să sprijine elevii :

• Oferindu-le ajutor în analiza sentimentelor prin comunicare

• Acordându-le opţiuni şi sprinjin printr-o atitudine pozitivă

• Înţelegângu-le şi respectându-le sentimentele prin atitudine

• Învăţându-i să îşi rezolve problemele şi din punct de vedere emoţional

Pas 3.Fişă de autoevaluare

„Tu te vei judeca , atunci pe tine însuţi, spuse regele. E lucrul cel mai greu. A te judeca pe tine este mult mai greu decât a-l judeca pe altul.”

Micul Prinţ, Antoine de Saint-Exupery

1. Evaluează sentimentele tale mai bine decât să le etichetezi pe cele ale elevilor.

1-etichetez 5-evaluez

2. Exprimă sentimentele în loc să comanzi.        1-comand 5-exprim

3. Asumă-ţi responsabilitatea pentru sentimentele tale în loc să-i blamezi pe elevi pentru ele.    1-tendinţă de blamare 5-îmi asum responsabilitatea sentimentelor personale

4. Nu uita că respectul se câştigă, nu se cere!   1-pretind respect 5-urmăresc permanent să câştig respectul elevilor

5. Niciodată nu considera un elev lipsit de valoare!       1-nu mă interesează elevii ci conţinutul de predate 5-elevul este în centrul atenţiei mele la oră

6. Cere scuze când simţi că regreţi ceva.            1- când mă simt nemulţumit, devin agresiv 5-când sunt nemulţumit mă analizez şi chiar îmi cer scuze

7. Încurajează elevii să-şi exprime sentimentele folosind limbajul emoţiilor. (cuvinte pentru emoţii)            1-nu vorbim despre emoţii 5-analizez emoţiile şi vorbesc despre ele des

8. Caută cooperarea de tip voluntar în locul comenzilor directive.      1-folosesc comenzile directive, sunt mai eficiente 5-cooperez în mod voluntar, dezvoltarea elevilor este mai armonioasă

9. Ajută elevii să-şi rezolve conflictele interioare şi cu ceilalţi. 1-nu mă interesează conflictele elevilor 5-încerc să fiu aproape de elevi şi să îi sprijin în rezolvarea problemelor şi a conflictelor

10. Validează mai întâi sentimentele elevilor, înainte de a vă adresa comportamentelor.  1- nu mă preocupă sentimentele elevilor 5-toate interacţinile le urmăresc şi prin filtrul sentimentelor elevilor

PAS 4. Aplicaţii

• Aplicaţii pentru facilitarea procesului de autocunoaştere

Exerciţiul 1.

Este un set de întrebări critice adresate cadrelor didactice. Se lucrează individual. Apoi se lansează întrebările în grup şi doar cine doreşte poate să împărtăşească reflecţiile asupra acestor întrebări colegilor.

1. Cum recunoşti emoţiile ?

2. Care este diferenţa dintre sentimente şi emoţii ?

3. Descrie un moment care a generat o emoţie în timpul orei?

4. Ce fel de sentimente ai faţă de elevii tăi?

5. Când şi cum se manifestă sentimentul de nesiguranţă în şcoală?

6. Ce sentimente crezi că au elevii tăi pentru tine?

Aplicaţie pentru managementul emoţiilor

           Atitudinea pozitivă sau negativă transmite mesaje asociate.Dacă ne cunoaştem valorile personale, suntem conştienţi de ele putem identifica sursa posibilă a emoţiilor pozitive sau negative. Dacă acţiunile noastre nu sunt conduse în direcţia valorilor principale apare sentimentul de nesiguranţă, frică, deznădejde, stresul se accentuează.

         Dacă un cadru didactic are ca valoare prioritară familia este evident faptul că şedinţele de după-amiază îi crează o stare de disconfort şi dacă în grupul de cadre didactice sunt majoritatea cu această valoare absenteismul sau nemulţumirea devin  dominante. Emoţiile negative se activează, lucru uşor de înlăturat în condiţiile în care  anagementul şcolii beneficiază de această informaţie şi acţionează în consecinţă.

Astfel, a lucra asupra supărării, fricii, anxietăţii şi a tristeţii este o ţintă.

A canaliza sentimentele către o finalitate pozitivă este o aptitudine cheie.

• Transmiteţi mesaje pozitive elevilor

• Identificaţi sursa mesajelor cu potenţial negativ

• Conştientizaţi valorile personale principale, ale dumneavoastră şi ale elevilor

• Acţionaţi în armonie cu valorile personale

Ce alte abilităţi emoţionale ar fi de educat în şcoală?

         În cartea sa “Self Science: The Subject is Me „(2nd edition) Karen Stone McCown et al.1998,  Daniel Goleman oferă o listă considerabilă.Iată câteva sugestii: empatia, comunicarea, cooperarea şi rezolvarea de conflicte.

• Empatia - A-ţi şti măsura ta , a celorlaţi şi a situaţiei , acţionând în mod adecvat având o oarecare perspectivă asupra acestor distanţe este deosebit de important.Identificarea sentimentelor proprii cu situaţia de rezolvat duce uşor în zone conflictuale.

• Comunicarea - Cultivarea unor relaţii de calitate are efect pozitiv asupra mediului.Entuziasmul şi optimismul sunt la fel de contagioase ca şi pesimismul şi negativitatea.A exprima îngrijorări personale fără supărare sau pasivitate este o abilitate cheie.

• Cooperarea - Să ştii când să preiei conducerea şi când să urmezi altora.Un leadership efficient nu se bazează pe dominare ci pe arta de a-i ajuta pe oameni să lucreze împreună spre scopuri comune. Recunoaşterea valorii contribuţiei celorlalţi şi încurajarea participării lor poate produce mai mult bine decât a da ordine şi a te plânge. De asemenea este nevoie să îţi asumi responsabilităţi şi să consecinţele deciziilor şi actelor tale.

• Rezolvarea conflictelor - Pentru a rezolva conflictele trebuie să înţelegi în primul rând mecanismele care s-au activat. Spirala conflictului este una care nu permite vizibilitate asupra sursei conflictului.

     Abilităţile emoţionale mentionate mai sus pot fi de mare ajutor în rezolvarea conflictelor în mediul școlar.

Bibliografie selectiva

• Anderson Walter, Curs practic de încredere în sine, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2000

• Cosmovici Andrei, Luminiţa Iacob, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999

• Goleman D, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001

• Tobias M. J., Steven E. Tobias, Brian S. Friendlander, Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002