Orice cadru didactic, pe lângă alte calități, trebuie să dovedească o serie de deprinderi manageriale suplimentare, necesare pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

Acestea pot fi clasificate după cum urmează:

1. Deprinderi legate de managementul ritmului de desfăşurare a actului didactic (maniera în care profesorul coordonează şi direcţionează ritmul activităţilor didactice). În această categorie includem evitarea discontinuităţii şi evitarea încetinirii ritmului. Problemele privind discontinuitatea în activitatea didactică se leagă de o serie de comportamente nedorite ale cadrului didactic cum ar fi:

 

·           schimbarea bruscă a tipului de activitate – profesorul intervine inopinat într-o activitate în desfăşurare fără a anunţa acest fapt şi propune o altă sarcină;

·           abandonarea temporară a unui tip de activitate – profesorul lasă o activitate suspendată şi trece la alta;

·           abandonarea aparentă a unui tip de activitate şi revenirea bruscă după un interval de timp – variantă a tipului anterior de discontinuitate: profesorul termină în aparenţă o activitate, începe alta şi revine pe neaşteptate la prima;

·           abandonarea unei sarcini înainte de finalizarea acesteia – profesorul abandonează o activitate, trece la alta şi nu revine la cea iniţială.

În vederea evitării încetinirii ritmului se va avea în vedere excluderea următoarelor comportamente ale cadrului didactic:

·           supraîncărcarea prin exces de explicaţii  – profesorul insistă în mod inutil asupra indicaţiilor şi explicaţiilor;

·           supraîncărcarea prin exces de amănunte – profesorul se arată preocupat de unele detalii minuscule, în detrimentul ideii principale;

·           încetinirea ritmului prin utilizarea excesivă de materiale didactice şi echipamente tehnice, distrăgând atenţia elevilor de la conţinuturile predate sau discutate;

·           fragmentarea inutilă a activităţii – o sarcină didactică este prezentată fragmentat, deşi natura ei nu implică acest tip de abordare.

2. Deprinderi necesare promovării activităţilor şi strategiilor didactice de grup (capacitatea profesorului de a capta şi a menţine atenţia grupului pe parcursul activităţilor din timpul orei coordonarea structurii grupului). În proiectarea oricărui tip de activitate didactică, profesorul va lua în considerare tipul de grup cu care lucrează, responsabilităţile la acest nivel şi modalităţile prin care se poate menţine concentrată cât mai mult timp atenţia elevilor.

Câteva dintre tehnicile manifestate în cadrul relaţiei profesor-elev pentru a suscita şi a menţine atenţia grupului pe parcursul orei sunt:

·           distribuirea echitabilă a ocaziilor de afirmare a elevului;

·           ajutorul acordat individual membrilor grupului;

·           explorarea posibilităţilor latente ale fiecărui elev;

·           investigarea comportamentului profesorului;

·           problematizarea ca cerinţă esenţială pentru dezvoltarea elevilor;

·           aprobarea sau corectarea activităţii elevului; lauda sau orice recompensă oferită elevului;

·           conştientizarea, de către elev, a motivelor pentru care a fost recompensat;

·           atenţia sporită a profesorului faţă de ceea ce exprimă verbal sau nonverbal elevii;

·           acceptarea şi înţelegerea sentimentelor elevilor;

·           raporturile proxemice realizate în mod adecvat;

·           respectul/politeţea faţă de elevi;

·           exprimarea interesului faţă de activitatea fiecărui elev în parte;

·           exprimarea corectă şi deschisă a sentimentelor;

·           analiza şi controlul oricărei reacţii impulsivă şi evitarea acesteia dacă afectează în vreun fel formarea şi dezvoltarea elevului.

Coordonarea graduală a responsabilităţilor se realizează atunci când profesorul creează sentimentul că fiecare este responsabil de ceea ce se întâmplă la nivel de grup, prin creşterea nivelului de interacţiune şi feed-back pentru toţi elevii.

Astfel, elevii vor încerca un sentiment de împlinire şi de responsabilitate, pentru că se simt importanţi în interiorul grupului; în felul acesta creşte receptivitatea. Menţinerea atenţiei poate fi construită prin mişcările profesorului în clasă, gestică, modulaţii vocale, contact vizual.

3. Deprinderi necesare îndepărtării sau evitării saturaţiei şi plictisului (abilitatea profesorului de a reduce la minimum plictisul care poate interveni în timpul unei activităţi în clasă).

Cadrul didactic poate contura în plan formativ următoarele strategii şi tehnici de evitare a saturaţiei / plictisului:

·           abordarea progresivă a materialului de studiu – restructurarea programei când nu se înregistrează progrese în procesul instructiv, fie din cauza refuzului manifestat de elevi în raport cu o anumită tematică, fie din cauza oboselii acestora;

·           varietatea – stârnirea interesului şi implicarea elevilor în activităţi care solicită spiritul de cercetare şi interesul;

·           provocarea la acţiune – utilizarea de materiale şi antrenarea în activităţi care îi solicită pe elevi să iasă din rutina şcolară.

4. Deprinderi privind integrarea eficientă a activităţilor didactice suplimentare

Cele mai importante dintre abilităţile manageriale necesare unui cadru didactic pentru realizarea unei succesiuni juste a proceselor şi pentru integrarea eficientă a activităţilor didactice suplimentare sunt:

·           Coordonarea recapitulării zilnice a materiei. Şedinţele recapitulative zilnice pot furniza un punct de plecare pentru învăţarea unor noţiuni noi. Acestea constituie o metodă bună de cuantificare a responsabilităţii, dar se vor evita repetiţia şi monotonia. În scopul menţinerii interesului elevilor pentru această activitate, profesorul va evalua noua lecţie şi va adapta recapitularea la specificul acesteia. De exemplu, prezentarea „recitativă” a unei informaţii factuale se poate evita, utilizând în schimb tehnica jocului de rol, în timp ce pentru activităţile de sumarizare se pot utiliza tabla şi creta.

·           Coordonarea recapitulării prezentărilor / lecţiilor propriu-zise. În cele mai multe cazuri, profesorul îi poate ajuta pe elevi să înveţe cum să asculte şi să recepţioneze informaţia, cum să ia notiţe, cu ajutorul unor tehnici specifice de muncă intelectuală. Menţinerea atenţiei elevilor se poate realiza  lauda sau orice recompensă oferită elevului;

·           conştientizarea, de către elev, a motivelor pentru care a fost recompensat;

·           atenţia sporită a profesorului faţă de ceea ce exprimă verbal sau nonverbal elevii;

·           acceptarea şi înţelegerea sentimentelor elevilor;

·           raporturile proxemice realizate în mod adecvat;

·           respectul/politeţea faţă de elevi;

·           exprimarea interesului faţă de activitatea fiecărui elev în parte;

·           exprimarea corectă şi deschisă a sentimentelor;

·           analiza şi controlul oricărei reacţii impulsivă şi evitarea acesteia dacă afectează în vreun fel formarea şi dezvoltarea elevului.

Coordonarea graduală a responsabilităţilor se realizează atunci când profesorul creează sentimentul că fiecare este responsabil de ceea ce se întâmplă la nivel de grup, prin creşterea nivelului de interacţiune şi feed-back pentru toţi elevii. Astfel, elevii vor încerca un sentiment de împlinire şi de responsabilitate, pentru că se simt importanţi în interiorul grupului; în felul acesta creşte receptivitatea. Menţinerea atenţiei poate fi construită prin mişcările profesorului în clasă, gestică, modulaţii vocale, contact vizual.

Bibliografie

Ceobanu C. (coautor), Introducere in managementul clasei de elevi, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, 2010

Cucoş C. (coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi 2008