Pentru a oferi o imagine de ansamblu am ales să prezentăm și câteva exemple din afara Europei. Au fost alese exemple din Statele Unite ale Americii și Japonia.

Demersul pe care, persoanele care doresc să devină cadre didactice în Statele Unite ale Americii (SUA), trebuie să îl parcurgă, diferă de la stat la stat (conform www.teach.com).     Ca imagine de ansamblu, câteva caracteristice ale procesului, întâlnite în majoritatea celor 50 de state, se referă la:

·      obținerea diplomei de bacalaureat,

·      parcurgerea unui număr (diferit de la stat la stat) de ore de practică pedagogică ca voluntar,

·      parcurgerea unor cursuri specifice aferente ciclului de licență și/sau masterat.

De asemenea, alte aspecte des întâlnite se referă la faptul că în unele state procesul diferă în funcție de specializarea pe care viitorul cadrul didactic dorește să o predea, precum și faptul că universitățile care oferă programe de formare pentru cadrele didactice au propriile cerințe.     Pe lângă toate acestea, majoritatea statelor cer parcurgerea unor teste precum ETS Praxis Series (un test care certifică competențe necesare pentru profesia didactică).        

              

Pentru exemplificare prezentăm în continuare situația din câteva state ale SUA. Au fost alese state cu tradiție și rezultate educaționale peste nivelul mediu al SUA.

În cazul statului Washington, cei care doresc să devină cadre didactice, trebuie, în primul rând, să aibă diplomă de bacalaureat, să parcurgă cursuri specifice precum cele ale ciclului de licență, iar ulterior să obțină o cerificare prin promovarea testului Basic Skill care evaluează competențele pe care un cadrul didactic ar trebui să le aibă.

Caracteristicile cursurilor care trebuie parcurse diferă de la universitate la universitate, inclusiv în ceea ce privește numărul total aferent orelor de practică pe care studenții acestor programe trebuie să le parcurgă.

În cazul statului Texas, cei care doresc să devină cadre didactice, trebuie să parcurgă un program de licență specific, iar ulterior trebuie să obțină un certificat aprobat de statul Texas. Pentru a obține acest certificat ei trebuie să aibă minim trei ani de experiență de predat, să parcurgă un program masteral și să treacă un examen de certificare. Cursurile universitate care trebuie parcurse urmăresc să acopere o gamă variată a competențelor necesare în predare. Astfel, unele discipline predate la aceste programe sunt: psihologia dezvoltării, dezvoltare curriculară, psihologia învățării, comunicarea cadru didactic – părinte etc. După parcurgerea acestor pași, cadrele didactice, vor urma, pe tot parcursul carierei, cursuri de dezvoltare profesională.

În cazul statului Florida, cei care doresc să devină cadre didactice trebuie să urmeze cursuri universitare specifice a căror caracteristici, diferă de la universitate la universitate. Numărul de ore de practică pe care viitoarele cadre didactice trebuie să le parcurgă sunt de 30 pe semestru. După parcurgerea acestor cursuri, este necesar ca viitoarele cadre didactice să parcurgă un examen prin care să li se certifice competențele (Florida General Knowledge Test). După acestea, cadrele didactice primesc un certificat temporar prin care pot preda, iar ulterior, pot obține un certificat definitiv, dacă au urmat programele de dezvoltare profesională.

Japonia a ales să desfășoare programele de formare inițială a cadrelor didactice conform modelului concurent, caracterizat de desfășurarea în paralel a disciplinelor academice de specialitate și a celor pedagogice și profesionale.

Cu toate acestea, datorită lipsei de cadre didactice calificate, viitorii profesori pot primi drept de predare în urma unui test numit Acknowledgement Test for Teaching Qualification care nu necesită obținerea unei diplome de licență, ci doar îndeplinirea următoarelor condiții: să fi studiat cel puțin 2 ani în cadrul unei facultăți sau colegiu și să fi acumulat cel puțin 60 de credite în momentul aplicării pentru acest test; să aibă cel puțin 20 de ani și să fi absolvit liceul sau să fie calificat pentru accesul în învățământul superior înainte de 1 aprilie a anului în care va da testul.

Există 3 tipuri de licență: normală, specială și temporară.

Licența normală se acordă tuturor celor care au absolvit studiile de bază necesare și au finalizat cursurile de formare inițială a cadrelor didactice oferite de către universități. Certificatul este valabil 10 ani și este divizat în 3 categorii:

- certificat de specialitate,

- licență primară și

- licență secundară.

Un credit este echivalentul a 45 ore de studiu, iar cele mai multe discipline au 2 credite.

Există mai multe căi de a deveni profesor:

- 2 ani-colegiu,

- 4 ani-licență sau

- 6 ani-master.

Curricula acestor cursuri de formare a cadrelor didactice este divizată în 5 categorii principale: 

1) discipline pedagogice,

2) teoriile de bază ale disciplinelor educaționale,

3) curriculum și metodologii de predare,

4) discipline de consiliere educațională, formare pentru practică pedagogică,

5) practică.

Licența specială este acordată acelor membrii ai societăți care au trecut de examinarea personalului didactic susținut de inspectoratele școlare, dar care nu au neapărat pregătire într-un anume domeniu de specialitate. Acesta este de asemenea valabil pe o perioadă de 10 ani. Licența temporară este oferită tot de către inspectoratele școlare și atribuie statut de profesori asistenți. Această licență este valabilă pe o perioadă de 3 ani. Toate aceste licențe pot fi reînnoite prin completarea unui Curs de reînnoire a licenței care este compus din mai bine de 30 de ore de curs, ori inspectoratul poate să recunoască deținerea cunoștințelor și aptitudinilor necesare.

Multipla specializare în alte continente – exemple din SUA și Japonia

Pentru construirea unei imagini de ansamblu cu privire la posibilitatea multiplei specializări la nivel de licență au fost alese pentru a fi prezentate și exemple din SUA și Japonia.

În Statele Unite ale Americii este foarte populara organizarea programelor de licență de tipul domeniu principal și domeniu secundar, ambele putând fii, fie din arii diferite, fie din arii similare. Câteva exemple de programe de studiu în acest sens ce se regăsesc la University of British Columbia (www.ubc.ca) sau la Boston University (www.bu.edu).

Pentru că majoritatea universităților din SUA urmează același model, tipul de programe cu multiplă specializare ce se regăsesc în universități sunt foarte similare, aproape de a fi identice.

Astfel, atât la University of British Columbia, cât și la Boston University sunt combinate în dublele specializări, un domeniu principal de studiu, de cele mai multe ori foarte complex și de mare anvergură, de tip Medicină, Arhitectură, Asistența Socială, Inginerie, etc., la care se poate adăuga un domeniu secundar dintr-o serie largă de opțiuni, reprezentând domenii ușor mai restrânse pentru a permite combinarea celor două, de tipul limbi străine, o sub specializare a domeniului principal, orice domeniu complementar ce poate spori succesul unei cariere după absolvire.

Câteva exemple de programe de studiu cu specializare multiplă sunt:

- Graphic Design and Computer Science (Design grafic și informatică),

- Astronomy and Physics (Astronomie și Fizică) sau Painting/Arts.

Referințe bibliografice

- Carpeño, E. R. (2015). Initial teacher education in Japan and Spain. A comparative study. Journal of Comparative Education, 25, 101-129;

- EACEA/Eurydice. (2012). Key Data on Education in Europe 2012. Brussels: Education, Audiovisual and Culture Executive Agency;

- European Commission/EACEA/Eurydice. (2015). The European Higher Education Area in 2015: Bologna Process Implementation Report. Luxembourg: Publications Office of the European Union;

- Formarea cadrelor didactice în SUA. (2016, Noiembrie 30). Accesat la http://www.teach.com

 

Preston, C. (2016). University-Based Teacher Preparation and Middle Grades Teacher Effectiveness. Journal of Teacher Education, 68(1), 1-15.