Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicileinteractive de grup astfel:

Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

? Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);

? Metoda Jigsaw (Mozaicul);

? Citirea cuprinzătoare;

? Cascada (Cascade);

? STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe grupe

mici;

 

? TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe;

? Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

? Metoda piramidei;

? Învăţarea dramatiza

 Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:

? Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map);

? Matricele;

? Lanţurile cognitive;

? Fishbone maps (scheletul de peşte);

? Diagrama cauzelor şi a efectului;

? Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs);

? Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);

? Metoda R.A.I. ;

? Cartonaşele luminoase;

 Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:

? Brainstorming;

? Starbursting (Explozia stelară);

? Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);

? Caruselul;

? Multi-voting;

? Masa rotundă;

? Interviul de grup;

? Studiul de caz;

? Incidentul critic;

? Phillips 6/6;

? Tehnica 6/3/5;

? Controversa creativă;

? Fishbowl (tehnica acvariului);

? Tehnica focus grup;

? Patru colţuri (Four corners);

? Metoda Frisco;

? Sinectica;

? Buzz-groups;

? Metoda Delphi;

Metode de cercetare în grup:

? Tema sau proiectul de cercetare în grup;

? Experimentul pe echipe;

? Portofoliul de grup

 Valenţele formativ-educative ale metodelor interactive de învăţare în grup

Valenţele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare, sunt următoarele:

? stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

? exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi în sarcină;

? asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi

capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

? asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul noţional, devenind astfel operaţionale;

? unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj şi materie şi între elevi;

? asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

? descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;

În continuare sunt prezentate câteva din noile metode şi tehnici interactive de grup, menite să contribuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor şi preocupărilor creative de sporire a eficienţei muncii educatorului cu discipolii săi.

Metoda Predării/Învățării reciproce

Este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev.

Se poate desfăşura pe grupe sau cu toată clasa.

Metoda învăţării reciproce este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme sociale, ştiinţifice sau un text narativ (poveşti, nuvele, legende).

Aceste strategii sunt:

♦ rezumarea

♦ punerea de întrebări

♦ clarificarea datelor

♦ prezicerea (prognosticarea)

Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un rezumat.

Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite; cel ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînţeles şi răspunsul.

Clarificarea presupune discutarea termenilor necu-noscuţi, mai greu de înţeles, apelul la diverse surse lămuritoare, soluţionarea neînţelegerilor.

Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se pe ceea ce au citit.

ETAPE

 1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii;

2. Împărţirea rolurilor elevilor:

3. Organizarea pe grupe.

4. Lucrul pe text.

5. Realizarea învăţării reciproce.

6. Aprecieri, completări, comentarii.

 Se pot propune două variante de desfăşurare a strategiei.

Varianta nr. 1:

Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu. Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol.

De exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi şi grupul D dezvoltă predicţii.

În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.

Varianta nr. 2:

Pentru textele mai mari se procedează în felul următor:

− se împarte textul în părţi logice;

− se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi;

− aceştia au fiecare câte un rol:

? rezumator;

? întrebător;

? clarificator;

? prezicător;

 − se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte;

− echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit. Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, acelaşi rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi.

− în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile, învăţându-i pe ceilalţi colegi (din alte grupe) despre textul citit de ei, stimulând discuţia pe temele studiate.

Avantajele metodei predării/învăţării reciproce:

− este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi motivează;

− ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi şi în mod independent;

− dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de ascultare activă;

− stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a de a selecţiona esenţialul;

Un anumit număr de experienţe au pus în evidenţă “efectul de învăţare”, adică beneficiul personal pe care un copil poate să-l obţină dintr-o învăţare oferită de el însuşi colegilor săi.

Metoda JIGSAW (MOZAICUL)

Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor

interdependente”, este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.

ETAPE ŞI FAZE:

1. Pregătirea materialului de studiu:

Profesorul stabileşte tema de studiu (de exemplu “formele de relief”) şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. Opţional, poate stabili pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accentul elevul, atunci când studiază materialul în mod independent. Acestea pot fi formulate fie sub formă de întrebări, fie afirmativ, fie un text eliptic care va putea fi completat numai atunci când elevul studiază materialul. Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse şi care va fi oferită fiecărui grup.

2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4–5 elevi (în funcţie de numărul lor în clasă). Fiecare elev din echipă, primeşte un număr de la 1 la 4–5 şi are ca sarcină să studieze în mod independent, sub-tema corespunzătoare numărului său. El trebuie să devină expert în problema dată. De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele de învăţare formate, vor aprofunda sub-tema cu numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia sub-tema numărul 2, şi aşa mai departe.

         Faza independentă:

Fiecare elev studiază sub-tema lui, citeşte textul corespunzător. Acest studiu independent poate fi făcut în clasă sau poate constitui o temă de casă, realizată înaintea organizării mozaicului.

3. Constituirea grupurilor de experţi:

După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaşi număr se

reunesc, constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună. Astfel, elevii cu numărul 1, părăsesc echipele de învăţare iniţiale şi se adună la o masă pentru a aprofunda sub-tema cu numărul1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu numerele 2, 3, 4 sau 5. Dacă grupul de experţi are mai mult de 6 membri, acesta se divizează în două grupe mai mici.

         Faza discuţiilor în grupul de experţi:

Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlalţi membrii din echipa iniţială. Fiecare elev este membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de învăţare. Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de experţi trebuie plasate în diferite locuri ale sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc. Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se instruiască cât mai bine, având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor din echipa iniţială.

4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare.

         Faza raportului de echipă:

Experţii transmit cunostinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub-teme. Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de suporturi audio-vizuale, diverse materiale.

Specialiştii într-o sub-temă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt stimulaţi să discute, să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de idei.

5. Evaluarea

         Faza demonstraţiei:

Grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment elevii sunt gata să demonstreze ce au învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără ajutorul echipei.

Metoda Pălăriilor  gânditoare

Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se

bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Astfel:

         Pălăria albă:

 • Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor;

• Este neutră;

• Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare;

• Stă sub semnul gândirii obiective;

         Pălăria roşie:

 • Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor;

• Oferă o perspectivă emoţională asupra eveni-mentelor;

• Roşu poate însemna şi supărarea sau furia;

• Descătuşează stările afective;

         Pălăria neagră:

 • Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;

• Oferă o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;

• Este perspectiva gândirii negative, pesimiste;

         Pălăria galbenă:

• Oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;

• Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;

• Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;

         Pălăria verde:

• Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;

• Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei;

• Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare;

         Pălăria albastră:

 • Exprimă controlul procesului de gândire;

• Albastru a rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi

atotcunoscător;

• Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;

• Este preocuparea de a controla şi de a organiza;

            Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

Pălăria albă – pălăria roşie

Pălăria neagră – pălăria galbenă

Pălăria verde – pălăria albastră

Metoda LOTUS (Floarea de nufăr)

Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. Atfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte.

Etapele tehnicii florii de nufăr:

1. Construirea diagramei, conform figurii prezentate;

2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei;

3. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic.

4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane. (“flori de nufăr”)

5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. (“flori de nufăr”)

6. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare.

Cvintelul

Cvintetul (Cinquains) – reprezinta instrumentul de sintetizare a informatiilor,  de evaluare a intelegerii si creativitatii elevilor si  mijlocul de exprimare a creativitatii lor.

        Este o poezie de 5 versuri care se elaboareaza individual, in perechi sau in grup si respecta urmatoarele repere :

•           titlul ( un singur cuvant – substantiv) :

•           descriere ( 2 cuvinte – adjective) ;

•           actiune ( 3 cuvinte – verbe) ;

•           sentimente ( 4 cuvinte – constructie, enunt) ;

•           esenta subiectului ( un cuvant cheie) .

Diagrama Venn – Euler

      Diagramele Venn – scopul lor este sa evidentieze asemanari, deosebiri si elemente comune in cazul a doua concepte, personaje sau evenimente.  Dupa lectura mai multor texte istorice, dezbateri si discutii se pot realioza diagramele Venn. Elevii pot lucra individual, in perechi si in grup, iar in final se face pe un poster diagrama clasei.

      Diagramele pot constitui si o modalitate de evaluare sau pot fi folosite la scrierea unui eseu sau a unei compuneri.  «  Stiu – Vreau sa stiu – Am invatat » Este strategia care poate fi folosita pentru ghidarea lecturii  prin formularea unui scop al acesteia.

     La prima etapa intrebam elevii ce stiu despre un subiect anume, de exemplu Razboiul de Independenta ; fiecare va nota pe foaia personala informatii adevarate si false. Dupa dezbaterea lor in perechi vor alege informatiile care sunt relativ sigure si le vor comunica invatatorului care le va scrie pe tabla in coloana « STIU ».

    Individual si apoi in perechi vor formula intrebari despre subiectul propus care vor fi scrise si ele la tabla in coloana « VREAU SA STIU ».

    Dupa lectura textului sarcina tuturor este verificarea informatiilor din prima coloana si validarea lor, descoperirea raspunsurilor la intrebarile coloanei a doua si crierea informatiilor noi in coloana a treia.

    Strategia poate trasa si noi directii de investigatie pentru elevi, atunci cand ele raman intrebari fara raspuns si probleme neelucidate.

Jurnalul dublu

            Jurnalul dublu reprezinta un instrument cu multiple intrebuintari, care ii incurajeaza pe elevi sa citeasca cu atentie un text sau sa audieze o prelegere, sa reflecteze la ceea ce au citit sau audiat si sa vina cu idei pentru a le discuta in clasa. Impartind in doua pe verticala paginile unui caiet, elevii noteaza (pe masura ce citesc un text sau audiaza prelegerea) in partea stânga pasaje din text sau idei care li se par importante sau le amintesc de alte idei, iar in partea dreapta isi consemneaza propriile comentarii, intrebari (De ce li s-a parut important?, La ce i-a facut sa se gândeasca?, Cum i-a facut sa se simta? etc.). Alte modalitati de utilizare a jurnalelor duble sunt: de a-i pune pe elevi sa schimbe jurnalele intre ei si sa consemneze insemnarile celuilalt sau de a aduna jurnalele elevilor pentru a le comenta. O alta varianta ar fi ca metoda sa fie completata in final prin tehnica "Lasa-mi mie ultimul cuvânt", prin care fiecare elev scrie pe fata unei fise un citat din text sau o idee care i s-a parut a fi cea mai importanta si un comentariu cu privire la citatul sau ideea respectiva pe cealalta fata a fisei. Elevii sunt invitati sa comenteze citatul sau ideea, ultimul cuvânt apartinând celui care a scris-o. Stiu/Vreau sa stiu/ Am invatat.Dupa anuntarea temei elevii sunt intrebati ceea ce stiu deja despre ea. Datele esentiale de care elevii sunt relativ siguri se trec in coloana "Stiu" a tabelului de pe tabla si din caietele elevilor. Problemele neclare, ca si aspectele pe care elevii ar fii curiosi sa le afle se consemneaza in rubrica "Vreau sa stiu". Daca elevii urmeaza sa citeasca un text, se reiau problemele pe care ei le-au mentionat si li se spune ce sa citeasca (daca este vorba de o cercetare mai ampla, ei trebuie indrumati spre sursele in care vor gasi informatiile: biblioteci, reviste, carti, persoane informate etc.). Dupa terminarea lecturii, urmeaza ca elevii sa completeze rubrica "Invat/Am invatat" cu cele mai importante lucruri pe care le-au aflat, aliniind raspunsurile cu intrebarile pe care le-au pus la inceput si trecând restul informatiilor pe care nu le anticipasera mai jos in tabel. Se realizeaza apoi o discutie cu intreaga clasa pentru a trece si in rubrica de pe tabla aspectele consemnate de elevi. Intrebarile care au ramas in continuare fara raspuns pot conduce la un nou ciclu al metodei.

Metoda cadraneleor

            Pentru a realiza aceasta metoda pagina este impartita in patru parti.  Cadranele se numeroteaza de la unu la patru. In aceasta metoda pot fi cuprinse patru obiective.                                                                                          

  Metoda Tabelul conceptelor

            Tabelul conceptelor cuprinde rubrici in care se trec informatii despre conceptul aflat la inceputul rubricii. Se foloseste aceasta metoda atat pentru transmiterea de cunostinte cat si pentru fixarea si evaluarea lor.

Metoda Reteaua discutiilor

            Prin aceasta metoda, care se poate aplica fie oral, fie in scris, elevii isi valorifica diverse abilitati de gandire si de reactie eficienta:

•  aduc argumente pro si contra

•  contribuie la imbogatirea vocabularului intr-un mod natural

•  își formeaza deprinderi de exprimare orala si scrisa

•  este o metoda activa la care participa toata clasa

•  le permite sa aiba alte pareri decat cele ale colegilor sau ale autorului.

Bibliografie

1. Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, Bucureşti, Ed. Polirom

2. Neacșu, I. (2015) , Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente si practici de succes, Ed.Polirom, București

3. Romanescu, C. (2017), Îmbinarea metodelor moderne cu cele tradiționale în învățământul primar, Ed. ROVIMED