Democratizarea societăţii presupune modernizarea procesului educaţional, formarea şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice şi manageriale. Reuşita reformei educaţionale, demarată în spaţiul european, cât şi în România depinde în mod direct de măiestria cadrului didactic, de formarea lui profesională. Condiţiile principale ar fi: reînoirea permanentă a cunoştinţelor generale şi pedagogice, schimbările care se produc în sistemele pedagogice, ponderea caracterului creativ al activităţii pedagogice, etc..

Pornind de la perspectivele europene în formarea şi dezvoltarea cadrelor didactice, se profilează următoarele tendinţe: instituirea universitarizării în formarea cadrelor didactice în sensul asigurării unui nivel superior de pregătire a tuturor cadrelor didactice. Îmbunătăţirea calităţii şi capacităţii de învăţare prin mutarea accentului de pe achiziţii de cunoştinţe pe formarea şi dezvoltarea de competenţe, pe accentuarea dimensiunii practice în formarea pedagogică. În condiţiile actuale de dezvoltare a învăţământului se schimbă însăşi principiile formării continue:

 

1. de la participare pasivă a cadrelor didactice, unde axarea seface pe obiectul de studiu, predare abundentă de informaţii;

2. spre participare activă la procesul de perfecţionare şi autoperfecţionare, axarea pe personalitatea profesorului şi, în consecinţă, a elevului.

Forma principală de instruire postuniversititară a cadrelor didactice se propune formarea continuă realizată nemijlocit în şcoală.

Aceasta se desfăşoară atât prin forme tradiţionale (lucrul în grupuri de creaţiie, asistarea reciprocăă la lecţii, seminarii pedagogice, conferinţe şcolare, mese rotunde, realizarea proiectelor în grup, etc.), precum şi bazate pe formarea măiestriei profesionale a cadrelor didactice focalizată pe necesităţile şcolii (consultaţii, seminarii de 2-3 zile, ateliere de creaţie, proiecte finanţate prin granturi, cluburi de interese profesionale).

Toate aceste inovaţii duc iminent la obţinerea unui efect calitativ nou - promovarea şcolii la un nivel avansat de dezvoltare pentru ca profesorii să fie la curent cu tendinţele moderne în sfera învăţământului, să sistematizeze şi să proiecteze demersul propriu de perfecţionare, să-şi dezvolte în permanenţă potenţialul intelectual creativ, axarea pe formarea de competenţe în contextul Standardelor Europene.

Activitatea de formare la nivelul instituţiei angajaza mai multe exigenţe, printre care o acţiune de înoire şi perfecţionare a practicilor profesionale, stimularea inovaţiei pedagogice, favorizarea relaţiilor cu comunitatea, actualizarea cunoştinţelor şi competenţelor însuşite în timpul formării iniţiale, reorientarea profesională prin noi competenţe formate, obţinerea unor certificate etc..

Obiectivele formării continuie la nivelul instituţiei de învăţământ, presupune pregătirea pedagogică, psihologică şi metodică a profesorilor/managerilor pentru eficientizarea şi optimizarea procesului educaţional, proiectarea şi realizarea eficientă a activităţilor didactice/manageriale organizate. Aceasta se poate de realizat prin diverse modalităţi, cum ar fi conferinţele, seminariile, trainingurile de formare, dezbaterile sau alte forme speciale de perfecţionare organizate la nivel interşcolar, teritorial şi naţional, cursurile de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice pentru obţinerea definitivatului şi a gradelor didactice/manageriale. Sigur ca ar fi binevenite pentru eficientizarea demersului de formare realizarea programelor de documentare şi schimbului de experienţă la nivel regional/continental şi internaţional, cursurilor la socioloiga şi logica educaţiei, programelor de specializare şi cooperare interuniversitară, diverselor forme de învăţământ postuniversitar, programelor de cercetare organizate în ţară şi prin cooperare internaţională, acţiunilor de inovare educaţională, de creaţie tehnică, ştiinţifică, artistică etc..

          Formarea continuă la nivelul instituţiei de învăţământ este orientată spre motivarea şi stimularea creativităţii profesorilor şi managerilor şcolari, având ca obiective integrarea cadrelor didactice/manageriale în sistemul de reforme în educaţie prin contribuţii investigaţionale şi aplicative, sprijinirea şi pregătirea lor pentru a corespunde cerinţelor moderne faţă de organizarea, desfăşurarea şi evaluarea demersului educaţional.

Deşi procesul de formare a cadrelor didactice la nivel naţional a înregistrat multe performanţe şi se află la o etapă de progresare, sunt depistate şi un şir de probleme, printre care: aprecierea subiectivă a rezultatelor, activităţile prezentate de obicei poartă un caracter academic, iar majoritatea materialelor prezentate sunt plagiate, însăşi baza materială şi condiţiile în care se desfăşoară procesul de formare lasă de dorit, există multe formalităţi, slab sunt valorificate posibilităţile centrelor de formare nestatale etc..

În ineficienţa organizării procesului de formare continuă nu poate fi învinuit o persoană sau chiar un grup de persoane. Problemele apărute sunt un rezultat al nivelului de pregătire a cadrelor didactice şi a managerilor şcolari, precum şi a persoanelor responsabile de acest proces. Unele explicaţii sunt legate de nivelul de mentalitate al oamenilor, precum şi caracterul perioadei de consolidare a sistemului democratic prin care trece România.

De aceea, considerăm că agenţii capabili să eficientizeze organizarea şi desfăşurarea procesului de formare pot fi însăşi cadrele didactice şi managerii şcolari din instituţiiile concrete, care au experienţă în domeniu, colaborează eficient cu centrele educaţionale, instituţiile superioare şi de perfecţionare, comunitatea, organelor publice locale, cetăţenii, aleşii poporului etc.. Mai multe schimbări pot fi înregistrate, atunci când se utilizează condiţiile concrete de formare şi în special modalitatea de învăţare reciprocă, reeşind din aşteptările concrete ale cadrelor didactice şi manageriale.

Estimarea resurselor utilizate pentru eficientizarea organizării şi desfăşurării procesului de formare continuă la nivelul instituţiei de învăţământ

Analiza rezultatelor organizării şi desfăşurării procesului de formare continuiă la nivelul instituţiei de învăţământ a demonstrat ca e necesară o atenţie sporită ce trebuie acordată cercetării şi studierii subiectului, a unor probleme psihopedagogice, stimulării profesorilor care vor demonstra creativitate, originalitate şi noutate în realizarea obiectivelor majore ale educaţiei, printre care ghidarea elevului ca subiect al învăţării, motivat pentru propria formare şi autoperfecţionare.

Organizarea şi desfăşurarea eficientă a procesului de formare continuiă la nivelul instituţiei de învăţământ va conduce la înregistrare de  succese prin:

- modernizarea învăţământului şi realizarea obiectivelor curriculare;

- activităţile demonstrative vor fi momente de stimulare a creativităţii cadrelor didactice/managerilor şcolari;

- autoinstruirea continuă a cadrelor didactice/managerilor şcolari şi consolidarea reală a

autonomiei instituţiei de învăţământ;

- colaborarea şi comunicarea eficientă între subiecţii educaţionali, schimbul de experienţă permanent cu colegii;

- folosirea mai largă a tehnicilor interactive pentru asigurarea aspectului formativ;

- participarea activă la procesul de perfecţionare şi creşterea satisfacţiei lucrului efectuat, etc.;

- deschiderea sistemului către ofertanţi multipli de formare şi, în consecinţă, către oferte multiple de formare;

- încurajarea concurenţei libere, dar şi a parteneriatului între ofertanţi diverşi de formare, fapt care va duce la ameliorarea calităţii generale a ofertei;

- încurajarea cadrelor didactice de a-şi asuma şi construi propriul traseu de formare continuă.    

Vor fi realizate de facto principiile de politică educaţională: al descentralizării şi al flexibilizării; eficienţei și al compatibilizării sistemului de formare continuă din România, cu standardele europene, cu necesităţile sociale şi educaţionale naţionale:

- monitorizarea continuă a nivelului de perfecţionare şi profesională al cadrelor didactice şi al managerilor şcolari;

- consolidarea încrederii în sine şi valorificarea valorii de libertate;

- interesarea profesorilor în perfecţionare pentru stimularea materială şi morală în baza performanţelor înregistrate etc.

Elevul – subiect al învăţării, va obţine o serie de beneficii:

- apropierea organizării şi desfăşurării procesului educaţional de interesele lui,

- funcţionalitatea cunoştinţelor dobândite,

- înţelegerea şi valorificarea rezultatelor învăţării,

- implicare interactivă în procesul de comunicare şi colaborare,

- formarea unei gândiri critice şi asumarea responsabilităţii,

- profesorul va conştientiza mai mulr rolul său de ghid de învăţare etc.

Ca exemlu, la o unitate de învățământ liceal se organizează procesul de formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale la nivelul instituţiei de învăţământ.

I. Consiliul profesoral (septembrie) – elaborarea planului de activitate al liceului cu referire la formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale la nivelul instituţiei de învăţământ;

II. Seminarii instructive (vacanţa de toamnă) – instruirea reciprocă a cadrelor didactice cu implicarea nemijlocită a profesorilor şi managerilor şcolari în subiectele identificate la Conferinţa ştiinţifico-practică a cadelor didactice şi la Consiliul profesoral;

III. Activitatea Consiliului Metodic (o dată la două luni) – discutarea rezultatelor activităţilor desfăşurate la nivel de liceu şi catedre cu referire la formarea continuă a cadrelor didactice şi manageriale la nivelul instituţiei de învăţământ;

IV. Şedinţe catedrelor (lunar) – analiza şi discutarea activităţilor desfăşurate la nivel de catedre şi sugestii pentru viitor;

V. Consiliul profesoral (februarie) – aprobarea rezultatelor atestării cadrelor didactice şi manageriale (rapoarte de autoevaluare, lucrări metodice, experimente) şi confirmării în post;

VI. Decada orelor deschise prezentate de tinerii specialişti şi profesorii noi angajaţi în serviciu ( februarie) – schimb de experienţă la catedre;

VII. Seminarul – practic (martie) – modalităţi de implementare a tehnologiilor educaţionale elaborate. Schimb de experienţă prin asistări reciproce la ore şi activităţi extracurriculare;

VIII. Activităţi demonstrative (pe parcursul anului) - prezentate de profesori în cadrul procesului de atestare şi a cursurilor de formare continuă, seminariilor municipale şi județene, întruniri metodice, etc.;

IX. Conferinţa ştiinţifico-practică a cadrelor didactice (mai) – analiza rezultatelor realizării obiectivelor preconizate şi detreminarea strategiei de formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale la nivelul instituţiei de învăţământ pentru noul an de studii.

CONCLUZII:

1. Procesul de formare continuiă la nivelul instituţiei de învăţământ este necesar în condiţiile de schimbare, de motivare continuă şi de stimulare a creativităţii profesorilor şi managerilor şcolari pentru a corespunde cerinţelor moderne faţă de organizarea, desfăţurarea şi evaluarea demersului educaţional;

2. Procesul de formare continuiă ar trebui să fie axat pe transformarea instituţiei care învaţă în instituţie unde se învaţă, iar cadrul didactic se va transforma din profesor care învaţă în profesor care ghidează elevul şi asigură mediul favorail pentru învăţarea creativă şi independentă;

3. Cadrele didactice/managerii şcolari vor avea posibilităţi reale pentru a alege instituţia şi forma de perfecţionare pentru ca atestarea să aibă un caracter deschis şi democratic, pentru a decentraliza şi liberalizarea procesul educaţional;

4. O mai mare atenţie trebuie acordate cercetării şi studierii unor probleme psihopedagogice şi stimulării profesorilor care vor demonstra creativitate, originalitate şi noutate în motivaţia elevului în propria formare şi participarea lui activă în realizarea interesului personal;

5. O răspândire mai largă ar trebui s-o capete delegarea unor responsabilităţi de organizare şi desfăşurare a procesului de formare continuiă administraţiei locale. Încadrarea în procesul de formare trebuie să-l aibă instituţia de învăţământ în care lucrează cadrul didactic/managerul şcolar şi comunitatea;

6. O prioritate deosebită ar trebui să i se acorde relaţiei de parteneriat în cadrul activităţii educaţionale între profesori - profesori, profesori - manageri şcolari, profesori - părinţi, profesori/manageri - factori de decizie etc.;

7. Sunt înregistrate succese în organizarea procesului de formare continuiă la nivelul instituţiei de învăţământ prin: lecţiile demonstrative care stimulează creativitatea celor implicaţi în procesul educaţional; situaţiilor de autoinstruire; schimbului de experienţă cu colegii; controlului nivelului de perfecţionare şi profesional al cadrelor didactice şi al managerilor şcolari; consolidării încrederii în sine; stimulării materiale; interesarea profesorilor în perfecţionare etc.;

8. Organizarea eficientă a procesului de atestare contribuie consolidarea statutului profesorului în societate, la promovarea conştiinţei identităţii profesionale şi cetăţeneşti etc.

Bibliografie selectiva

1. Chiş V., Pedagogia contemporană, pedagogia pentru competenţe, Cluj, 2005

2. Cojocaru V.Gh., Schimbarea în educaţie şi schimbarea managerială, Chişinău, 2004

3. Cojocaru V.Gh., Managementul educaţional, Chişinău, 2012 

7. Petrovici C., Competenţe profesionale ale învăţătorului impuse de reforma învăţămîntului pe plan european, „Tradiţii şi inovaţii în şcoala mileniului III”, Iaşi, ASS, 2005.