Cercetarea acţiune nu este o investigaţie de birou ci un demers aplicativ, care pune acţiunea în locul observaţiei, pune cooperarea pe primul loc, fiind o formă structurată a cercetării participative. Este un proces sistematic, reflexiv şi colaborativ care examinează anumite situaţii în scopul planificării, implementării şi evaluării anumitor schimbări ameliorative.

Cadrele didactice pot implementa proiecte de acţiune-cercetare pentru a obţine informaţii specifce despre propria şcoală.

    Activitatea de acţiune-cercetare este un proces de testare sistematică a ideilor noi în clasă sau şcoală, de analiză a rezultatelor şi de luare a deciziilor de aplicare a ideilor noi sau de reluare a procesului pentru fecare idee nouă. Activitatea de acţiune-cercetare diferă de cercetarea formală, efectuată de teoreticienii din educaţie, pentru că este proiectată şi controlată doar de practicieni, individual sau în grup.

      Proiectul de tip acţiune – cercetare urmăreşte un obiectiv de ameliorare a practicii de predare sau a altui proces educaţional şi este proiectat, derulat şi controlat de cadrul didactic.
     Un proiect acţiune-cercetare începe cu o întrebare prin care se caută un răspuns pentru o problem identificată în şcoală şi propune o practică la clasă (intervenţie) pentru a rezolva problema identifcată.

            În derularea unor astfel de proiectele de acţiune-cercetare se impune o evaluare autentică a competenţelor cadrelor didactice prin acţiune-cercetare, care presupune o investiţie de timp semnifcativă, dar rentabilă.

Proiectarea programelor de formare continuă în cadrul proiectelor de acţiune-cercetare
         O componentă esenţială a oricărui program de formare este evaluarea, care trebuie proiectată în strânsă corelaţie cu competenţele vizate.

             În privinţa proiectării programelor de formare continuătrebuie avut în vedere că demersul de evaluare (metode, sarcini, instrumente) trebuie proiectat în corelare strânsă cu competenţele generale, respectiv cele specifce pe care le vizează programul de formare. Aceste aspecte ale evaluării trebuie prezentate cursanţilor, în baza principiului corectitudinii, de la începutul programului de formare.

 Cursanţii vor înţelege astfel ce anume trebuie să facă pentru a demonstra că stăpânesc realmente competenţele vizate de program şi – în condiţiile unei înţelegeri corecte a cerinţelor – vor reuşi în bună parte să îşi autoevalueze competenţele.

De asemenea, în condiţiile de mai sus, managementul instituţiei şcolare va putea decide în cunoştinţă de cauză în ce măsură participarea unui cadru didactic la un program de formare sau altul este spre benefciul şcolii. În plus, astfel vor creşte şansele ca managementul să participe activ la monitorizarea transpunerii în practică a competenţelor dezvoltate de cadrele didactice la diversele programe de formare, precum şi la evaluarea impactului formării profesorilor asupra instituţiei, cu precădere asupra performanţelor şcolare ale elevilor.

        Întrucât pentru cursurile acreditate de Ministerul Educaţiei Naţionale evaluarea finală se realizează prin susţinerea în şedinţă publică a unui proiect/teme din portofoliul realizat sau a unei lucrări[1] trebuie alocat timp în bugetul oricărui program de formare pentru a-i învăţa pe cursanţi cum se redactează un text original de calitate.

De asemenea, trebuie alocat timp pentru a-i învăţa pe cursanţi cum să colecteze şi să proceseze date şi informaţii relevante.

O altă secvenţă care se recomandă a fi introdusă în programul de formare vizează dezvoltarea abilităţilor de a colecta şi analiza date.

Acţiunea-cercetare oferă, pe lângă o imagine fidelă a dezvoltării competenţelor vizate, un sentiment de satisfacţie profesională atât pentru cursanţi, cât şi pentru formatori.
În cursul derulării proiectelor de acţiune-cercetare, cursanţii pot acţiona şi pot avea experienţa reuşitei când constatată că elevii răspund pozitiv la iniţiativele lor şi obţin rezultate mult mai bune.  

       Implementarea proiectelor de tip acţiune-cercetare permit cadrelor didactice să „cerceteze”, să experimenteze la clasă, să urmărească modul în care demersurile lor influenţează învăţarea elevilor şi să comunice cu sens rezultatele muncii lor, bunele practice identificate altor cadre didacticepotenţial interesate.