Intervenţia personalizată poate fi proiectată în 4 paşi:

I. Constituirea planului de servicii individualizat =PSI

               Conţine direcţiile de acţiune de integrare eficiență şi este axat pe recomandările conţinute pe certificatul de expertiză complexă.

Este alcătuit  de prof.itinerant, cu specificarea:

                  -resurselor umane şi materiale

                  -domeniilor specifice de intervenţie

II. Constituirea echipei de caz (de intervenţie)

Echipa de caz e formată de specialişti, în funcţie de recomandările prevăzute în certificatul de orientare şcolară. Profesorul itinerant apelează la specialiştii şcolii, sau în cazul în care şcoala nu are o astfel de încadrare, recomanda specialişti din cadrul Şcolii Speciale.

        

 

III. Elaborarea programului de intervenţie personalizat (PIP) de către echipa de caz

Conţine:

     Adaptările curriculare

     Modul de aplicare al intervenţiei

     Sarcinile membrilor echipei de caz

     Tipurile de evaluare  propuse pentru stabilirea evoluţiei copilului integrat.

IV. Intervenţia concretă (prevăzută în PIP)

 

Tipurile de intervenţie pot varia funcţie de evaluările periodice (fişa de evaluare periodică) care indică evoluţia copilului: progres/ stagnare / regres.

Planul de servicii personalizat (PSP) poate conţine mai multe programe de intervenţie personalizată.

Portofoliul de intervenţie şi evaluare,

         - se constituie ca ansamblul documentelor ce conţin şi orientează intervenţia.

        - se întocmeşte pentru fiecare elev în parte

Portofoliul de intervenţie şi evaluare conţine:

   Certificat de orientare şcolară elaborat de: Comisia Internă de Evaluare Continua sau de Direcția pentru Protecţia copilului

   Planul de servicii individualizat

   PIP, cu adaptările sale curriculare

   Rapoarte de evaluare (periodica şi finală)

   Fişa de evaluare continuă (elaborată de comisia internă de evaluare continuă, din cadrul instituţiei incluzive

   Fise de munca individuală

   Certificate sau alte documente medicale în cazul în care elevii au anumite afecţiuni ce pot influenţa evoluţia şcolară (certificat de handicap, certificate medical care atestă existenţa unor boli cronice)

Planul de servicii personalizat (PSI)

-       cadru de organizare a intervenţiei specializate pentru copiii cu CES  incluşi într-un program de integrare şcolară

-       permite programarea şi coordonarea resurselor şi serviciilor individualizate

-       asigură coerentă şi complementaritatea intervenţiilor, fiind focalizat pe cerinţele individuale ale elevului integrat;

-       trasează liniile generale de acţiune.

 Scopul final al PSI este de a răspunde cerinţelor copilului pentru a asigura dezvoltarea sa, menţinerea şi îmbunătăţirea autonomiei şi favorizarea integrării sociale.

Echipa de caz (de intervenţie)

     Echipa de intervenţie acţionează simultan pe toate planurile de de intervenţie spre care s-au făcut recomandări;

      Poate avea componente diverse începând de la 3 persoane (professor itinerant, professor tutore, părinte) la echipe complexe, în funcţie de deficienţele copilului integrat ;

      Scopul acesteia este acordarea întregului sprijin necesar unei bune adaptări precum şi facilitarea unei dezvoltări armonioase a personalităţii copilului cu CES.

 Echipa de caz (de intervenţie):

-       Planifica riguros procesul de integrare;

-       Elaborează PIP-ul, făcând adaptările curriculare necesare

-       Întocmeşte rapoarte de evaluare periodice şi finale

În general se recomandă ca echipa de intervenţie să fie compusă din:

   învăţător/ profesor tutore = cadru didactic care preda la clasă

   profesor itinerant = coordonatorul întregului program

   părinţii copilului, alţi profesori care predau la clasă

   psihologul şcolii incluzive, consilieri şcolari

Şi după caz, atunci când aceasta se impune:

  profesor TTL (terapia tulburărilor de limbaj), profesor CFM (cultura fizică medicală)

  asistent social, medicul instituţiei, specialişti pentru recuperarea deficientelor senzoriale.

PROGRAMUL DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT (PIP)

PIP-ul este un

- instrument de lucru permanent, utilizat pentru eficientizarea activităţii de intervenţie şi atingerea finalităţilor prevazutein planul de servicii.

-instrument funcţional, adaptat posibilităţilor reale şi actuale ale copilului cu CES, care asigură demersul educaţional;

       Conţinut recomandat

-       obiective pe perioade delimitate

-       activităţile propriu-zise

-       sarcinile concrete ale membrilor echipei de caz

-       adaptările – curriculare, ale strategiilor, sarcinilor

-       formele de evaluare

       Elaborare  

-       stabilirea randamentului din momentul respectiv prin evaluarea globală a forţelor şi nevoilor copilului

-       marcarea priorităţilor

-       realizarea concretă, prin acţiunea simultană a 2 componente:

    - tehnici specifice (de intervenţie educativă)

    - acţiunea dirijată (realizată prin consilierea grupului integrator, a părinţilor, a copilului în cauză)

Clasificarea PIP 

1.După durata programului

   Programe de recuperare de scurtă durată (1-3 luni)

                                            de durata medie (3-6 luni)

                                             de lungă durată  (1 an şcolar sau mai mult)

2. După obiectivele de integrare

   socializare = adaptare la mediu / grup şcolar

   recuperare

   integrare cu curriculum adaptat

3. După formele de adaptare curriculară

   program bazat pe curriculumul şcolii incluzive (în recuperare)

   program cu uşoare adaptări curriculare

   program cu curriculum parţial adaptat (numai la anumite discipline)

   program cu curriculum semnificativ adaptat (pentru elevi cu deficienţe spre moderate)

   program cu curriculum personalizat sau puternic adaptat (pentru elevi cu deficienţe asociate, permanente)

4. După modul de intervenţie al profesorului de sprijin/ itinerant

         programe monitorizate –conduse de învățător/ profesor (de la clasă)

         programe de intervenţie directă (cu professor de sprijin/ itinerant)

EVALUAREA în cadrul PIP-ului

Formele de evaluare educative vizează în aceiaşi măsură atât elevul (competente curriculare, motivația, impactul strategiilor educaţionale, nivelul interacţiunilor sociale) cât şi contextual educational (efectele deciziilor curriculare, atitudinea personalului, organizarea clasei şi a şcolii incluzive

Informaţiile obţinute cu privire la elev/ context, duc la perfecţionarea continuă a procesului de integrare a copiilor ce CES.

Evaluarea şi diagnoza au ca scop facilitarea elaborării şi aplicării demersului terapeutic compensator şi recuperator.

1. Evaluarea iniţială - este făcută în general de:

o          Comisia Internă de Evaluare Continuă și se face la cererea învăţătorului/ profesorului care a sesizat decalajul de cunoştinţe;

o          Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului- se face la cererea părinţilor. Pe baza ei se recomandă/ stabileşte orientarea şcolară a copilului aflat în dificultate.

Evaluarea inițială oferă primele elemente de start în întocmirea PSI şi a echipei de caz. Consemnează anumite observaţii asupra colectivului, atitudinea acestuia faţă de elevul integrat (aflat în dificultate), observaţii obţinute în urma discuţiilor „class meeting”, aplicării unor chestionare sociometrice.

Evaluarea inițială stă la baza întocmirii PIP-ului, indicând nivelul de start (pornire) în program, atât din perspectiva copilului cât şi a contextului.

Evaluarea inițială consemnează şi o evaluare a cadrului didactic tutore (de la clasă), vizând în principal receptivitatea acestuia la cerinţele speciale ale copilului, gradul de acceptanta a muncii diferenţiate pe care va trebui să o presteze în cadrul programului personalizat, precum şi cunoaşterea particularităţilor copiilor cu dizabilităţi.

2. Evaluare periodică - se realizează la sfârşitul unui program de intervenţie, în funcţie de perioada pe care acesta este proiectat. (1luna, 3luni, 6luni). Dacă este proiectat pe întreg anul şcolar, evaluarea se va face conform datelor stabilite în program, pentru marcarea evoluţiei.

- în cazul în care în PIP a fost prevăzută şi intervenţia asupra contextului (ex. Un colectiv în care s-a observat marginalizarea copilului), evaluarea se face prin aplicarea chestionarelor, sau prin grile de observaţie

3. Evaluarea formativă – continua viizează direct evaluarea copilului în cadrul procesului de intervenţie personalizată, strict pe baza activităţii individuale în clasă, în camera de resurse, când sunt folosite materiale auxiliare: fise adaptate, caiete de muncă independenta;

Are rol de feed-back pentru activitatea copilului în momentul respective având ca obiectiv general – motivarea copilului pentru activitatea şcolară şi încurajarea acestuia în vederea unei participări intense şi active  la aceasta.

Evaluarea formative utilizează sisteme de notare diferite decât cele utilizate la clasa: puncte roşii, steluţe, vignete cu chipuri mimetice (o faţa zâmbitoare). Sistemul de notare se stabileşte de comun acord cu cadrul didactioc tutore, precizându-se şi „convertirea” la sistemul clasic, utilizat la clasă.  

Are efect stimulativ pentru elevul integrat și acordă o notă de exactitate raporturilor de evaluare periodice şi finale, care în acest mod pot fi susţinute demonstrativ în aprecierile descriptive.

4. Evaluarea finală  -se face la sfârşitul anului şcolar şi este prezentată în cadrul Comisiei Interne de Evaluare Continuă (din cadrul şcolii incluzive)

- arata evoluţia copilului în perioada anului şcolar

-influenteaza orientarea şcolară a copilului în anul şcolar următor

Toate tipurile de evaluări se fac textual, descriptiv, cuprinzând atât evoluţiile în sens pozitiv sau negativ, cât şi stagnările înregistrate la învăţătură, dar şi din punct de vedere comportamental.

Comisia Internă de Evaluare Continuă

-     întocmeşte o fisă de evaluare, fisa care se bazează pe evaluările periodice, şi pe cele finale;

-     propune orientarea şcolară a copilului pentru fiecare an şcolar.

Fişa de evaluare continua este un document foarte important, la completarea căreia participa întreaga echipă de caz, iar în formă finală va fi înaintată Comisiei pentru Protecţia Copilului care va decide forma de învăţământ cea mai accesibilă copilului.

Importanța evaluării

1. evaluarea complexă psihopedagogică se face pe tot parcursul implementării programului

- are caracter descriptiv

-este concentrată pe comportamente, atitudini, reacţii care vin să argumenteze nivelul adaptării şi integrării

-urmareste performanţele şcolare

2.evaluarea pedagogică urmăreşte:

- nivelul de cunoştinţe al copilului integrat

În faza iniţială se pot aplica 

•   grile de evaluare, raportate la capacităţile, aptitudinile, competentele prevăzute de programele şcolare, pentru disciplinele unde elevul a întâmpinat greutăţi.

•   Probe de evaluare, special concepute pentru depistarea dificultăţilor.

3. evaluarea adaptării la mediul şcolar, se face din perspectiva elevului dar şi a grupului integrator.

a. din perspectiva elevului, exită praguri ce limitează integrarea, numite praguri personale:

     emoţionale = evitare, respingere, teamă de schimbare

     de sociabilitate = respingerea interrelationarii, autoizolarea, neconformarea la regulile colectivului, tulburări grave de comportament

     de înţelegere şi conformare la reguli şi norme

     gradul de educabilitate (în cazul deficientului mintal)

b. din perspectiva colectivului există deasemenea praguri care pot perturba integrarea:

     numerice =raportul dintre numărul copiilor din clasă şi numărul copiilor integraţi

     de acceptare =respingere, tolerare, evitare

     gradul de coeziune a grupului

Bibliografie selectivă

Ciolan, L, Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași, 2008

Dumitru, I. Al., Consiliere psihopedagogică, Editura Polirom, Iași, 2008

Gherguț, A., Evaluare și intervenție psihoeducațională. Terapii educaționale, recuperatorii și compensatorii, Editura Polirom, Iași, 2008