Competența cognitivă a copiilor și dezvoltarea ei. Nu numai personalitatea sau stările emoționale pot influența comportamentul copiilor în școală și în afara ei, ci și capacitatea lor de cunoaștere, competența funcțională, simbolică, culturală și educațională sau organizarea funcțiilor mentale și intelectuale. Oricare persoană își edifică și ajunge să dețină, inclusiv prin educația școalră, un sistem cognitiv, adică un mod propriu de reflecție sau gândire care este parțial tributar datelor congenitale și parțial determinat de tipul de socializare, atât primară (în familie și grupurile mici frecventate în copilăria timpurie), cât și secundară (în instituții educaționale extrafamiliale). Această capacitate de a cunoaște a omului este răspunzătoare pentru limbajul utilizat (codurile comunicării sociale, în școală și în afara ei), pentru organizarea datelor de cunoaștere și pentru interpretarea lor. De pildă, o persoană cu o formație care a inclus educația religioasă, va interpreta aproape totalitatea datelor de cunoaștere la care va acea acces într-un mod total diferit de o persoană lipsită de acest tip de educație sau de o persoană educată într-un sistem cognitiv ateist. La fel de importantă este competența lingvistică sau cea simbolică, care se suprapun în bună măsură, fără a fi deloc identice între ele sau cu tipul religios/nonreligios de socializare.

 

 

Fie elaborate, fie restrânse, codurile lingvistice deprinse în perioada de formare intelectuală a copiilor sunt extrem de importate în viața socială, profesională și privată. Problema gravă a societăților actuale, independent de situația economiilor naționale, este proliferarea, în ciuda extinderii fără precedent a învățământului public, unui nou tip de analfabetism care nu mai înseamnă lipsa capacității de a comunica prin scris sau citit datorită necunoașterii semnelor grafice sau sonore, ci lipsa capacității de a înțelege un text citit, de a selecta informația relevantă și de a face raționamente elementare.

 

*

 

Analfabetismul funcțional. Un studiu al Centrului de Evaluare și analize educaționale din 2016 a prezentat un procent de 42% dintre elevii români de 15 ani care au o asemenea incapacitate cognitivă. Consecințele acestei deficiențe de formare, tradusă în incapacitatea de comunicare corectă, mai ales pe canalele convenționale (comunicarea verbală orală sau grafică) sunt pe termen lung. Studiul amintit arată că efectele indiferenței față de această problemă „pot fi grave pentru cei care vor intra pe piața muncii în următorii 10-20 de ani.

 

Pe termen lung, analfabetismul funcțional produce o formă neașteptată/perversă de discriminare. Pentru a lămuri despre este vorba, trebuie să aducem în discuție un fenomen economic interesant ce poate fi observat în multe țări dezvoltate - este vorba despre creștere economică inclusivă. Aceasta are loc atunci când beneficiile aduse de un PIB în creștere sunt accesibile unui număr cât mai mare de angajați într-o proporție comparabilă. Dacă o parte din forța de lucru are un grad scăzut de calificare într-o țară, atunci creșterile de venituri asociate unei creșteri oarecare a PIB-ului rămân nesemnificative în rândul acesteia și sunt mult inferioare creșterilor de venituri înregistrate în rândul populației calificate; de fapt, cea din urmă aduce o plus-valoare semnificativă în economie. Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că, deși PIB-ul a crescut continuu în România după 1990, nivelul de sărăcie n-a scăzut. Explicația este simplă: creșterea economică nefiind inclusivă, o bună parte dintre adulți sunt doar slab calificați (sau unii chiar deloc), neavând astfel acces la locuri de muncă mai bine plătite. Rădăcinile acestei probleme sunt evident în sistemul de educație. Concluzionând, analfabetismul funcțional în rândul celor tineri este una dintre principalele cauze ale excluziunii economice în rândul populației adulte” (CEAE, http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf).

 

Consecințele economice sunt însă numai una dintre fațetele problemei. Ea are o anvergură mult mai mare, vizând neadaptarea socială și dezechilibrul individual al persoanei pe termen lung. Oricare ar fi pericolele la care se referă, organizații implicate în educație recomandă măsuri imediate de reducere a analfabetimsului funcțional. Redăm, din nou, din Raportul CEAE: „Comisia Europeană propune și câteva demersuri concrete de reformă care să contribuie la scăderea analfabetismului funcțional:

 

(i)                           Utilizarea unor abordări pedagogice inovatoare centrate pe elev (precum instruirea diferențiată) și un design curricular care să vizeze un profil al absolventului de învățământ obligatoriu cu următoarele caracteristici: absolventul este creativ, gândește critic, rezolvă probleme complexe în situații neprevăzute etc. Metodele active de predare-învățare au o mare eficiență în acest sens.

 

(ii)                         Crearea unei infrastructuri pentru învățarea profesională continuă în care profesorii să poată dobândi abilitățile și cunoștințele necesare formării la elevi a abilităților de bază de citire și scriere, de matematică și de științe4 .

 

(iii)                       Finalizarea unui cadru al competențelor didactice pentru profesori, care să permită evaluarea calității muncii acestora 3 http://ec.europa.eu/education/policy/strategic-framework/index_ro.htm 4 Întâlnirile metodice ar putea sa fie contexte de învățare continuă pentru profesori. Din păcate, ele au ajuns o simplă formalitate. Un model de cum ar trebui să decurgă lucrurile în cadrul acestor întâlniri astfel încât ele sî devină vehicule funcționale pentru a susține un proces de reformă în cadrul sistemului de educație oferă proiectele internaționale SINUS și SINUS-TRANSFER.

 

(iv)                       Introducerea evaluărilor naționale standardizate; astfel, evaluările din ani diferiți pot fi aduse în aceeași scală. Acestea au și funcția de diagnoză pentru progresul școlar individual, scopul fiind ca fiecare copil să poată fi sprijinit ulterior în dobândirea abilităților de bază (prin pedagogii de tipul instruirii diferențiate).

 

(v)                          Elaborarea unor instrumente de evaluare care să permită estimarea cât mai obiectivă a nivelurilor de abilitate atinse de elevi de-a lungul parcursului lor școlar. Un astfel de instrument ar putea fi Teoria Răspunsului la Item.

 

(vi)                       Dezvoltarea unui management școlar descentralizat, care să stimuleze competiția între școli și bunele practici educaționale.

 

(vii)                     Pentru a putea face acești pași este, desigur, necesară atragerea unor profesori și manageri buni în sistemul public de educație și stimularea lor” (http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf, pp. 15-16).

 

Conform acestui tip de studii, sunt necesare inițiative care să contureze un program de reforme structurale în sistemul de educație. „Un obiectiv rezonabil pentru România ar putea fi ca, la testele PISA din anul 2024, rata analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani să scadă măcar la 35%, ca urmare a acestui pachet de reforme. Pe termen lung, acest lucru ar putea însemna pentru România o creștere economică accelerată și considerabil mai inclusivă decât este astăzi”, concluzionează raportul citat.

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Abric, J.-C., 2002. Psihologia comunicării. Teorii și metode. Iași: Polirom

 

Centrul de evaluare și analize educaționale, (2015). Raportul Scăderea analfabetismului funcțional – o posibilă prioritate strategică în educație (disponibil online la http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf)