Grupul de colegi poate exercita presiuni asupra individului, de natură să încurajeze anumite comportamente şi să descurajeze altele. Unele valori încurajate de grup pot avea un caracter dezirabil, altele pot încuraja violenţa, discriminarea rasială, sexuală sau dezinteresul pentru reuşita şcolară. Atunci când grupul de prieteni are tendinta de a încuraja comportamente indezirabile, profesorul se va strădui să creeze oportunităţi celor asociaţi la acest grup, să cunoască şi să interacţioneze cu elevi care au atitudini mai productive. Pentru a nu mai fi luaţi în derâdere pentru străduinţa lor de a obţine rezultate şcolare bune, uneori se recomandă ca elevii să fie puşi să demonstreze ceea ce au învăţat în cadrul unor întrevederi particulare cu profesorul, şi nu în faţa unor asemenea “prieteni”.

Oportunitatea exersării unor deprinderi sociale, ca de exemplu cele legate de capacitatea de cooperare, ori de însuşirea a diferite strategii de rezolvare a conflictelor, este creată de egalitatea dintre parteneri în cadrul unei relaţii de prietenie. În vreme ce relaţia cu profesorul are un caracter asimetric, în relaţia de prietenie fiecare individ este partener egal.

Copiii fără prieteni se află într-un cerc vicios: neavând prieteni, nu-şi pot dezvolta deprinderile sociale cerute de o asemenea relaţie; neavând deprinderile sociale necesare, nu îşi pot face prieteni etc. Pentru a determina spargerea acestui cerc vicios, profesorii, de obicei, le creează oportunităţi să participe la activităţi de învăţare care presupun cooperare, ajutor reciproc, soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă. În situaţiile în care sunt respinşi de către colegi din cauza relaţionării sociale neacceptabile, le oferă consiliere pentru a-şi îmbunătăţi comportamentul în viitor. Feedbackul constructiv oferit de colegi are rolul de a le permite să-şi îmbunătăţească modul de comportare cu viitoarea ocazie.

Interacţiunile dintre elevii care compun un grup şcolar reprezintă modalitatea esenţială de existenţă a grupurilor sociale, caracteristica lor de bază. Se defineşte ca un tip de relaţii între două sau mai multe persoane, în care acţiunea uneia dintre ele este afectată de acţiunea celeilalte. Interacţiunea membrilor unei clase şcolare determină structura grupului şi modelele de comunicare. Trebuie diferenţiată noţiunea de interacţiune de cea de relaţii interpersonale. Interacţiunile din interiorul unui grup pot fi de mai multe tipuri: relaţii de cooperare – elevii colaborează pentru atingerea unui obiectiv comun, relaţii de competiţie – individul sau subgrupurile rivalizează cu ceilalţi sau cu alte subgrupuri pentru dobândirea unei anumite poziţii în cadrul clasei sau a superiorităţii, relaţii de coacţiune – când fiecare lucrează în prezenţa celorlalţi, fără însă a se interesa de conţinutul muncii acestora, relaţii de conflict – indivizii sau subgrupurile se află în opoziţie mutuală.

Multiplele tipuri de relaţii dintre elevii unei clase determină modificări ale caracteristicilor personale ale membrilor, care, la rândul lor, pot fi de mai multe tipuri: acomodarea (obişnuirea reciprocă), asimilarea (transfer reciproc de preferinţe, mentalităţi etc.), stratificarea (ierarhizarea partenerilor în funcţie de statutele deţinute), alienarea (îndepărtarea de ceilalţi, retragerea în sine, ruperea relaţiilor).

Ce fel de copii au dificultăți in a fi aceptați de anume grupuri?

Există două feluri de astfel de copii:

 1. cei care sunt izolati temporar, dar care sunt acceptari mai târziu

 2. cei care sunt etichetati “altfel” și care sunt izolati pentru perioade foarte lungi de timp

Copii izolati temporar

Copiii care sunt izolati temporar - sunt initial perceputi ca 'outsiders' fiindca fie s-au mutat de la alta scoala fie sunt izolati ca urmare a unor diferente fizice sau culturale. In decurs de un an - sau 2 - acesti copii se asimilează in grupurile copiilor și deseori  - in timp - caracteristicile acestor copii - pot deveni interesante pentru grupurile care initial ii izolau.

Copii cu caractere dificile

Copiii care sunt izolati pentru mai mult de 2 ani sunt deseori perceputi ca având caractere și calități dificile, ceea ce ii face să pară de ne-acceptat de către colegii lor. De obicei acești copii devin foarte introverți sau dimpotrivă, prea extroverți - deci, ori foarte emotivi și izolati ori aproape agresivi, argumetativi, competitivi sau extrem de dominanți.

Fara interventia inteligentă a părinților, acești copii care sunt izolati pe motiv că au caractere incompatibile cu grupurile de colegi - devin tot mai izolați in anii care urmează. Unii pot refuza să iasă din casă pentru a merge la școală iar alții pot avea un risc major de depresie sau poate chiar tendințe de suicid spre adolescență.

Referințe bibliografice:

Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

Neculau, A, Visscher, P. (coord.), Dinamica grupurilor, Polirom, Iaşi, 2001.

Stan, E., Managementul clasei, Ed.Aramis, Bucureşti, 2000