DISCURSUL PUBLIC

                        Filmele sunt considerate poveşti vindecätoare şi mijloace care oferä strategii de coping. Ele sunt metafore care pot fi utilizate în terapie într-o formă asemănătoare basmelor, miturilor, fabulelor şi glumelor narative construite terapeutic. Ele ne permit să explorăm experienţe precum natura dragostei, sensul vieţii şi cel al morţii, conceptele de spaţiu şi timp, viziunea asupra viitorului nostru: ,,Filmele au devenit ferestrele noastre către univers”, afirma producätorul american Stephen Simon, promotorul unui nou gen cinematografic- filmul spiritual.

                        De asemenea, filmele oferă un mesaj mistic şi ocazia unei dezvoltäri spirituale. ,,Filmele sunt bisericile moderne”, susţine Robert Thomson, actor, producător şi regizor american.

                        Puterea imaginativă pe care o oferă ecranul a modelat felul în care umanitatea se contemplă pe sine, viaţa şi cosmosul.              

Naşterea cinematografului ( ce derivă din cuvintele greceşti cinema=mişcare graphein= a scrie) este aproximativ contemporană cu cele ale avionului şi automobilului. Prima proiecţie a cinematografului Lumiere- numit astfel dupa numele inventatorului, francezul Louis Lumiere.

Cinematograful funcţionează pe baza faptului că ochiul omenesc nu poate măsura mai mult de aproximativ 1/3 de secundă o imagine, încât în acest interval intervine o altă imagine, ochiul înregistrează senzaţia de mişcare. Se admite că impresia de continuitate a imaginii este obţinută începand cu 16 imagini pe secundă. Din această cauză, cinematograful vorbit a apelat la frecvenţa de 24 imagini pe secundă, iar televiziunea la 26 imagini pe secundă, ultima din motive de sincronism al camerei de luat vederi şi al receptorului, legate de frecvenţa curentului de alimentare ( 50 Hz - perioade, cicluri pe secundă).

Acest important mijloc de distracţie, de evadare din viaţa de toate zilele, dar şi de manevrare a populaţiei, a avut o dezvoltare foarte rapidă.

Peliculele cinematografice ilustrează problematici general umane, precum evoluția personală, relațiile cu părinții sau relațiile de cuplu, situațiile extreme de viață, temerile personale sau jocurile de putere. Toate acestea ne pun la dispozitie un spectacol și în același timp o soluție și la propriile noastre probleme.

Filmul Discursul regelui (din engleză The King's Speech)

este un film britanic din 2010 dramă istoric regizat de Tom Hooper după un scenariu de David Seidler. Colin Firth interpretează rolul Regelui George al VI-lea care, pentru a scăpa de bâlbâiala lui, îl angajează pe Lionel Logue (Geoffrey Rush), un specialist australian în logopedie. Cei doi bărbați devin buni prieteni pe măsură ce lucrează împreună, și, după ce fratele său Edward al VIII-lea abdică, noul rege se bazează pe Logue pentru a-l ajuta să facă o emisiune la radio în ziua în care Marea Britanie începe războiul cu Germania nazistă la începutul celui de-al doilea război mondial. Filmul a avut premiera pe 6 ianuarie 2010 la Festivalul de Film de la Telluride și pe 7 ianuarie 2011 în Marea Britanie.

Discursul regelui surprinde drama prințului Albert (interpretat de Colin Firth), duce de York și al doilea fiu al regelui George al V-lea al Regatului Unit, care este nevoit să succeadă la tron fratelui său, în momente cheie din istoria lumii. Acesta întâmpină dificultăți în a ține discursuri publice, ca urmare a unei dizabilități de vorbire (bâlbâiala) și a timidității.

Cea mai mare parte a filmului este astfel dedicată efortului pe care prințul Albert, devenit regele George al VI-lea (1936-1952), îl face împreună cu logopedul australian, Lionel Logue (interpretat de Geoffrey Rush), pentru a putea depăși un handicap, care privează un conducător de țară de unul dintre cele mai importante instrumente ale manifestării puterii: discursul public.

După îndelungi eforturi, logopedul reușește să-l ajute pe regele George al VI-lea să își susțină discursurile, care erau transmise în direct, la radio, o revoluție în epocă în ceea ce privește instrumentele comunicării în general și ale comunicării politice, în special. Astfel, Regele reușește să pronunțe, în septembrie 1939, discursul la radio, prin care anunța intrarea Regatului Unit în război împotriva Germaniei naziste. Deși se producea o revoluție a comunicării în masă, tehnologia nu îi permitea lui George al VI-lea să își înregistreze dinainte speech-urile, când se adresa națiunii el trebuind să o facă prin intermediul unui microfon live și fără editări, un adevărat coșmar pentru o persoană cu dificultăți de vorbire.

Recomandări:

Reunind o distribuție de primă mână, filmul s-a bucurat de o foarte bună receptare. A primit șapte nominalizări la Globurile de Aur din 2011, Colin Firth câștigând un Glob de Aur la categoria "Cel mai bun actor". În 2011, a câștigat Premiul BAFTA pentru "Cel mai bun film" și patru premii Oscar, pentru: "Cel mai bun film de lungmetraj", "Cel mai bun actor într-un rol principal" (Colin Firth), "Cea mai bună regie" (Tom Hooper), "Cel mai bun scenariu original" (David Seidler).

Discursul Regelui pentru părinții ai căror copii au difcultăți de vorbire