Cu certitudine nu există o singură metodă de a educa un copil așa cum nu există o singură formă de personalitate a copiilor. Există variante si variante de a fi un părinte bun sau un părinte model. Unii părinți sunt extreme de preocupați de carieră, sunt stresati de probleme cotidiene, incat nu mai au timp și energie pentru problemele sau necesitățile copiilor. Pentru a oferi copiilor un echilibru emoțional, o dezvoltare psihică și o dezvoltare emoțională sigură, este necesară o viziune asupra conceptului de “părinte bun”.

               Un părinte bun este un părinte conștient. Este dificilă definirea conceptului de “părinte bun”.

               Un părinte bun, in acceptiunea unora, ar insemna să confere copilului extreme de multa libertate și tot ceea ce are nevoi, fără a interveni in deciziile și preocupările acestuia. Intr-o viziune diferită, a fi un bun părinte se asociază cu a fi un părinte care stie ce ii trebuie copilului său, dar care ia decizii raționale și rezolvă problemele in maniera didactico-pedagogică, ținând cont de ceea ce copilul are nevoie in dezvoltarea sa și nu de dorințele lui.

Ai grija de stima de sine a copilului tau!

Copiii incep să iși dezvolte stima de sine foarte devreme, la inceput văzându-se prin ochii părinților. Tonul vocii, limbajul corpului si fiecare expresie a acestora sunt pur si simplu absorbite de copii. Cuvintele tale ca parinte si actiunile tale ii afecteaza dezvoltarea stimei de sine a copilului tau mai mult decat orice altceva. Faptul ca unele lucruri le face singur ii va da sentimentul independentei. Dimpotriva, cicaleala sau compararea cu un alt copil, care sa il puna in inferioritate, nu vor face decat sa ii dea un sentiment de slabiciune.

Fixeaza limite și fii ferm cu disciplina!

Disciplina este necesară in orice casă. Scopul ei este acela de a-i ajuta pe copii să adopte comportamentele acceptabile in societate și să invete să iși controleze actiunile și gesturile. Copiii incearcă mereu să testeze limitele disciplinei impuse de adulti. Limitele de disciplină ii vor ajuta să se transforme in adulti responsabili. Stabilirea unor reguli in casă și incurajarea respectării lor ii ajută pe copii să inteleagă ce asteptări au adulții de la ei și să iși dezvolte autocontrolul.

Fă-ți timp pentru copilul tau!

Chiar dacă ești foarte ocupat, timpul petrecut cu copilul tău este extrem de important pentru dezvoltarea lui armonioasă. Timpul și mai ales timpul de calitate este o resursă deoasebit de valoroasă pentru dezvoltarea copilului și pentru formarea lui ca om. 

               Copiii au nevoie de motivație și se vor intreba mereu de ce trebuie să facă un lucru sau altul. Exprimarea cât mai clară a asteptărilor prin numirea problemelor, descrierea lor exprimarea sentimentelor și invitația de a găsi soluții împreună, dicuțiile despre consecințe alegeri, negocieri participarea la luarea unori decizii îl vor face să aibă mai multă încredere în sine.

  

Acceptarea ideei că ești un părinte imperfect!

Să recunoști deopotrivă calitățile și defectele și incearcarea de a lucra asupra acestora din urmă te vor face să evoluezi și să ți dezvolți rolul de părinte și să-ți îndeplinești funcțiile de socializare și  solidaritate.

               Funcţia de socializare – presupune transmiterea, cu scopul asimilării de către copii, mai ales, dar şi de către toţi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba despre funcţia de educare. Scopul acesteia este integrarea în societate a persoanei (copilului). Educaţia se manifestă la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de manifestare a acestei funcţii: unele se preocupă foarte mult de educarea membrilor săi, în timp ce altele mai deloc.

              

               Funcţia de solidaritate – presupune asigurarea unităţii şi stabilităţii familiei. Ea implică manifestarea sentimentelor de afecţiune, de respect, de apartenenţă la grupul familial, a încrederii membrilor unii în alţii, a ajutorării şi a susţinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltării intimităţii.

               Se observă că în ultima vreme această funcţie pare din ce în ce mai slab îndeplinită, fapt dovedit de creşterea ratei divorţurilor şi a înmulţirii relaţiilor de concubinaj, a celibatarilor şi a familiilor monoparentale.

               Fixând obiective realiste și așteptără de la copil, de la partenerul de viață, de la tine însuți și acceptarea ideii că nu poți avea toate răspunsurile deodată te vor ajuta în oferirea unui echilibru emoțional, o dezvoltare psihică și o dezvoltare emoțională sigură pe drumul spre un  “părinte bun”.

               In acest sistem familial fiecare este de fapt un subsistem. Faptul că acorzi atenție și nevoilor tale personale nu te transforma intr-o persoana egoista, ci inseamna pur și simplu că iți pasă de tine, ceea ce este, de asemenea, un lucru important pe care copilul tău trebuie să il invețe. 

Există o explicație pentru care atunci când sunteți în avion insoțitoarea de zbor vă spune să vă puneți mai întâi dumneavoastră masca de oxigen înainte de a ajuta pe cineva.

In cazul în care va cădea masca de oxigen din plafon, și insotiți un copil, vă rog să vă puneți vouă inșivă, mai intâi, masca și apoi copilului.

               Educarea unui copil presupune descoperirea talentelor sale innascute si orientarea catre domenii profesionale in care sa le poata folosi. Insa pentru parintii competitivi nu este suficient. Ei sunt interesati de cele mai renumite universitati, unde concurenta este acerba, si incep sa-si pregateasca copiii chiar inainte de a intra la gradinita. Cei mici asculta Mozart, privesc cartonase cu diverse imagini sau litere si incep sa citeasca foarte devreme. Când cresc, trebuie să obțină note maxime la toate materiile și să participe la cât mai multe activitati extrascolare și sunt pedepsiti dacă nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Parentingul competitiv nu este insa intotdeauna benefic pentru copil, conducind de multe ori la delăsare și chiar la depresie. Pornind de la studii de caz și de la marturiile unor tineri care au trecut printr-o astfel de experiență, cartea Riscurile parentingului competitiv: cum să-ţi ajuţi copilul să-şi realizeze propriul potențial fără a-l suprasolicita, vă arată cum să-i ajutati pe copiii dumneavoastră să-și păstreze increderea in sine și să-și atingă potențialul maxim intr-o lume din ce in ce mai competitivă.

              

Referințe bibliografice:

Tanith Carey, Riscurile parentingului competitiv: cum să-ţi ajuţi copilul să-şi realizeze propriul potențial fără a-l suprasolicita, Polirom, 2015

Parentingul competitiv a devenit o forta globala • Renuntati la fantezia despre cum ar trebui sa fie copiii • Parentingul și școlile competitive ii afectează pe copii • Ajutati-vă copilul să-și atingă potențialul • Spiritul competitiv distruge experiență parentingului • Ce fel de părinte competitiv sinteti? • Renunțați la ofensiva • Cum abordăm afirmațiile negative despre sine • Cum alegem școala

https://www.librariaonline.ro/stiinte_umaniste/psihologie/diverse/riscurile_parentingului_competitiv_cum_sa_ti_ajuti_copilul_sa_si_realizeze_potentialul_fara_a_l_suprasolicita_carey_tanith-carey_tanith-p10082179