Dubla calitate informator-formator tinde să se poziţioneze diferit în funcţie de nivelul de vârstă şi pregătire anterioară astfel că, într-o etapă iniţială întâi formezi pentru ascultare şi apoi transmiţi informaţia, care la rândul ei se constituie ca element formativ pentru relaţiile ulterioare de receptare informaţională.

Nu întotdeauna persoana cea mai competentă din punct de vedere informaţional este şi cea mai competentă pentru a transmite informaţii. În practica mea didactică am insistat adesea ori pe ideea că a fi profesor de … înseamnă în primul rând a fi profesor cu atributele specifice şi apoi a fi profesionistul domeniului respectiv. 

 

Agresiunile sau atitudinile negândite ale educatorilor pot crea un nivel înalt de tensiune emoţională la copii, generând cicatrici, experienţe dureroase înregistrate în centrul memoriei, după cum situaţiile neconflictuale relaxant-stimulative pot fi favorizante în actul educaţional.

Când John Locke    didact04 022

afirma despre educaţie că este cea care determină deosebirile dintre oameni, făcea referire la faptul că educaţia îi face pe oameni  buni sau răi, utili sau inutili, eficienţi sau ineficienţi. În acelaşi timp practica socială a dovedit că relaţia interumană este condiţie favorizantă şi pentru comunicarea informaţională, pentru preluarea de modele comportamentale umane sau pentru favorizarea inserţiei sociale.

Mijloacele mass- media abundă în ultima vreme în a prezenta relaţiile la clasă între educator şi persoane de vârste diferite, indiferent de nivelul de şcolarizare, de la grădiniţe, gimnazii, licee şi până la nivelul universitar şi postuniversitar. De asemenea, experienţa proprie de practică didactică şi de coordonator al practicii studenţeşti, ne-au permis adesea să evidenţiem, ceea ce ulterior am definit-o printr-un termen uzitat doar în anumite domenii profesionale (medicină, farmacologie), şi anume malpraxis.

Agresiunile pot crea un nivel înalt de tensiune emoţională în copii, generând cicatrice pentru totdeauna. Această  experienţa dureroasă fiind înregistrată automat în centrul memoriei (centrul memoriei se găseşte într-o zonă din creier numită hipocamp)., va fi citită în continuu generând gânduri înregistrate în zonele de conflict ale subconştientului.   

didact04 03

https://www.google.ro/search?q=centrul+memoriei&source=lnms&tbm=isch&sa

Relaţia dintre educator şi elev, ar putea stimula dezvoltarea unor funcţii importante ale inteligenţei cum ar fi:

-           deprinderea de a gândi înainte de a acţiona sau, foarte important,

-           deprinderea de a te pune în locul altora.

Există însă şi posibilitatea ca în absenţa unor relaţii educator – elev, această stimulare să fie defavorizantă atât pentru gândire, afectivitate şi motivaţie, cât şi pentru realizarea unor capacităţi acţionale şi empatice.

Inteligenţa socială are un rol considerabil în optimizarea funcţionării cognitive şi a dezvoltării personale a formabilului. Cercetările din domeniul inteligenţei sociale confirmă ideea că oamenii dispun atât de un creier social, cât şi de unul cognitiv (analitic). Ambele sunt, prin permanenta lor interrelaţionare, implicate în activitatea de învăţare.

De asemenea, există influenţe reciproce între competenţa socială şi competenţa emoţională, respectiv relaţiile şi comportamentele sociale pe care le dezvoltă formabilii. Adică, în condiţiile în care aceştea dezvoltă o modalitate constructivă de a-şi gestiona experienţele sociale au relaţii mai bune cu colegii şi cu profesorii decât cei ce se exprimă preponderent negativ şi sunt mai competenţi din punct de vedere social, mai populari, mai acceptaţi de către colegi. În felul acesta, acţiunile lor exercitate asupra colegilor vor fi mai constructive, iar probabilitatea de a genera conflicte va fi mai redusă. Dacă formabilii vor avea inteligenţa socială ridicată, vor fi capabili să exprime mai uşor ce simt, fără a avea frică în a face acest lucru, vor distinge mult mai uşor elementele comunicării nonverbale şi o vor folosi ei înşişi. În cazul unor sentimente de îngrijorare sau de frică, ei nu se vor bloca. Faptul că încă din etapa şcolară inteligenţa socială li se va dezvolta, va fi un avantaj în dezvoltarea ulterioară a caracterului şi personalităţii lor, vor avea un moral puternic, vor deveni optimişti, încrezători în forţele proprii şi independenţi.

Un avantaj major al inteligenţei sociale ridicate este faptul că formabilii vor învăţa să folosească procese rezolutive din ce în ce mai bine şi mai uşor, indiferent că va fi vorba de performanţele şcolare, sociale, familiale. Beneficiarii procesului instructiv-educativ, care au un nivel de inteligenţă socială scăzută este cel mai probabil că vor avea comportamente autodistructive precum comportamentul inadecvat sau violent, consumul de alcool sau droguri şi/sau tutun (Brackett, Mayer, 2003; Formica, 1998; Rubin, 1999;Trinidad, Jhonson, 2001), în timp ce o inteligenţă socială mai ridicată e asociată cu rezultate pozitive precum comportamentul prosocial, dragostea părintească, egalitatea între semeni şi relaţiile familiale benefice.

În concluzie, dimensiunile învăţării sunt puternic relaţionate între ele, iar abilităţile sociale şi emoţionale devin esenţiale pentru un management personal eficient şi, implicit, pentru optimizarea învăţării. Inafară de relaţiile sociale, există o legătură între înteligenţa socială şi performanţele academice.

Inteligenţa socială moderează relaţia dintre abilitatea cognitivă şi performanţa academică. Faptul că formabilii ar beneficia de un program educaţional care să le stimuleze dezvoltarea socio-emoţională, ar facilita stabilirea şi conştientizarea scopurilor, dorinţelor, planurilor şi nevoilor lor, ar deveni mai motivaţi spre a acţiona, şi-ar folosi contructiv emoţiile, influenţând astfel şi percepţia celor din jur.

În concluzie, absenţa relaţiilor educator – elev, este defavorizantă atât pentru gândire, afectivitate şi motivaţie, cât şi pentru realizarea unor capacităţi acţionale şi empatice.

Educaţie că este cea care determină deosebirile dintre oameni, îi face pe oameni  buni sau răi, utili sau inutili, eficienţi sau ineficienţi. În acelaşi timp practica socială a dovedit că relaţia interumană este condiţie favorizantă şi pentru comunicarea informaţională, pentru preluarea de modele comportamentale umane sau pentru favorizarea inserţiei sociale.

Referințe bibliografice:

-          Cristea S. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: E. D.P., 1998;

-          Ilicev M. Specificul exercitării funcţiilor inteligenţei sociale în cadrul învăţământului universitar, - din Analele Ştiinţifice Ale Universităţii De Stat „B. P. Hașdeu” Vol. X, 2014 p.112

-          Nicola I. Pedagogie. Bucureşti: E.D.P., 1994;