Publicația “Educatia pentru toti si pentru fiecare” își propune să radiografieze situația copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale (CES) din învăţământul de masă, în contextul în care educația incluzivă sau educația accesibilă tuturor copiilor indiferent de etnie, statut social sau dizabilitate este văzută ca o prioritate majoră a sistemelor educaționale moderne.
http://www.unicef.ro/publicatii/educatie-pentru-toti-si-pentru-fiecare/
Principiile societății actuale au la bază valori precum echitatea, participarea și respectul pentru diversitate și diferențele dintre oameni – ca atare, este nevoie ca la nivelul școlilor, situația copiilor cu dizabilități să fie abordată într-o manieră umanizată, incluzivă. Rezultatele cercetărilor din ultimii 10 ani indică, în acest sens, o mai bună ințelegere a nevoilor acestor copii din partea cadrelor didactice.
Fiecare om are dreptul de a beneficia de sprijin pentru formarea şi integrarea lui socială şi individuală. Cu atât mai mult când este vorba de copii, aceştia au dreptul de a se dezvolta şi forma cât mai adecvat pentru a-şi construi unicitatea şi a participa la identitatea socială şi culturală din care fac parte. Societatea trbuie să îi sprijine prin politicile derulate la început la nivelul familiei, apoi prin grădiniţă şi şcoală.
Toţi copiii au dreptul la o educaţie de calitate, eficientă şi permanentă, iar educaţia pentru toţi copiii este o cerinţă clară a epocii noastre.
La nivelul politicilor educaţionale internaţionale şi naţionale, se caută răspuns la întrebări fireşti care doresc să exemplifice îngrijorarea faţă de viitorul lumii. Procesul educativ trebuie să se adreseze tuturor şi fiecăruia, să se concentreze pe soluţii rapide şi adecvate la adaptarea faţă de diversitatea şi unicitatea umană (Vrasmaş E., Vrasmaş T, p.23).
Oamenii sunt unici, societatea este plină de diversitate şi unicitate, iar educaţia se confruntă cu acest acest lucru.
Educaţia pentru toţi devine coerentă dacă se bazează pe educaţia incluzivă
şi dacă se defineşte ca:
• educaţie de calitate;
• eficienţă;
• responsabilitate;
• pluridisciplinaritate;
• proces complex;
• strategie de respectare a drepturilor;
• evidenţiere a valorii individuale umane
(Vrasmaş E., Vrasmaş T, p.23).
Elevii cu dificultăți de învățare au eșecuri școlare, nu doar datorită limitării in prelucrarea anumitor tipuri de informații, sau a câtorva caracteristici preum: lipsa organizarii, socializare dificilă, adaptare dificilă la schimbari, hiperactivitate sau letargie, lipsa atenției, ci și datorită lipsei coerenței de bază privind educaţia incluzivă. Deși au aptitudini pentru anumite domenii, acești elevi au randament inegal și deseori nu pot fi incadrați in clase obișnuite, acest lucru fiind o caracteristică comună, adică prăpastia ce există între aptitudini și realizările lor.
Educația înseamnă a recunoaște că orice copil poate învăța, nefiind nevoie decât de profesori care să vadă și să stimuleze capacitatea de învățare și de un mediu în care copilul să deprindă abilități de viață independentă. Prin invățarea incluzivă se realizează cea mai bună corespondență dintre nevoile fiecarui elev și oferta educațională adresată acestuia.
La copii, dar şi la persoanele de vârste adulte au existat dificultăţi de învăţare, dar acestea din perioada copilăriei, pot fi cronicizate și pot continua afectând buna relaţionare şi integrare a individului adult în context socio- professional.
Referințe bibliografice:
Vrasmas, T., Invățământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale, Ed. Aramis, București, 2001.
Vrasmaş E., Vrasmaş T., Pedagogia preşcolară şi educaţia incluzivă, Alpha MDN, Buzău, 2012
http://www.unicef.ro/publicatii/educatie-pentru-toti-si-pentru-fiecare/