Existenţa în continuare a copiilor şi tinerilor care cresc în afara unui cămin şi puţinătatea instrumentelor legale prin care acestora să li se acorde adăpost, ajutor medical, asistenţă psihiatrică, psihologică şi educaţională denotă că sistemul de protecţia a copiilor nu reuşeşte, deocamdată, să acopere toate aspectele riscurilor care privesc bunăstarea copiilor. Totuși, numărul copiilor din marile instituţii de ocrotire a scăzut în ultimii ani, începând cu aplicarea ordonanţei 26 din 1997, care legifera în mod clar importanţa plasamentului familial, primordialitatea lui faţă de îngrijirea instituţională. Apoi, guvernul a aprobat modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principalele schimbări vizând finalizarea dezinstituționalizării copiilor până la sfârșitul anului 2020, așa cum și-a asumat România,  încurajarea plasamentului la familie sau rude, prin acordarea unui indemnizații de sprijin de 400 de lei și interzicerea instituționalizării copiilor în centre de plasament.

„Astfel, în vederea finalizării demersului de dezinstituționalizare a copiilor, actul normativ adoptat interzice plasamentul copiilor în servicii de tip rezidențial cu caracteristicile centrelor de tip clasic, începând cu data de 01 ianuarie 2020. Măsura este necesară pentru ca instituțiile de tip vechi, care trebuie închise, să fie depopulate treptat, dar și pentru a sprijini dezvoltarea rețelelor de servicii alternative la îngrijirea instituțională”, a declarat ministrul Muncii și Justiției Sociale, Marius Budăi, acum un an. Totuşi, până ce există instituţiile de ocrotire cu cei aproximativ 40 000 de copii (chiar dacă în momentul citirii acestui articol vor fi chiar mai puţini cu câteva mii), analiza calităţilor de protector ale statului trebuie să includă referirea la calitatea vieţii copiilor din instituţii.

Actul normativ adoptat de Guvern introduce obligația autorităților de la nivel local, dar și a furnizorilor privați de servicii sociale, de a închide centrele de plasament de tip vechi sau de a reorganiza serviciile de tip rezidențial, până la data de 31.12.2020. După data de 01 ianuarie 2021, funcționarea centrelor de plasament este interzisă, iar nerespectarea acestei prevederi va fi considerată contravenție și se pedepsește cu amendă cuprinsă între 3.000 lei și 10.000 lei (Ministerul Muncii și Justiției Sociale, iunie 2019).

Cercetări privind instituționaliarea copiilor

După avalanșa de reportaje și mesaje emoționale vehiculate de presa vizuală, mai ales, după 1989, a fost nevoie de o abordare mai exactă a fenomenului. Prima cercetare privind neglijarea şi abuzul asupra copilului în instituţii de protecţie socială a fost realizată în 1999 de Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilluui (IOMC) şi UNICEF (E. Stativa, 2000). Studiul s-a realizat pe un eşantion de 3.164 de copii aflaţi în instituţii de protecţie.

Din datele prezentate de autori selectăm câteva:

-          în anul 1999, 68,2% dintre copii continuau să trăiască în instituţii de tip „clasic“, 24,4% în instituţii de tip mixt, iar 7,5% în instituţii organizate după model familial.

-          36,9% dintre copii locuiau în dormitoare cu mai mult de 8 copii;

-          la toate grupele studiate, înălţimea mică pentru vârstă a întrecut media populaţiei de referinţă a copiilor din familii; greutatea mică pentru vârstă este şi ea, procentual, mult mai frecventă la toate grupele de vârstă din instituţiile de ocrotire. În acelaşi sens se înscrie şi greutatea mică raportată la înălţime, prevalenţa fiind în zona critică de severitate la copiii de 0-2 ani şi 2-5ani.

-          procentul copiilor care au proiecte personalizate este de doar 20%, iar procentul copiilor cărora li s-a comunicat măsura de protecţie este de numai 16,9% din lotul cercetat.

Studiul a relevat existenţa tuturor formelor de abuz (psihologic, fizic, emoţional, dar şi sexual), în interiorul instituției (deseori autori fiind ceilalți copii instituționalizați) sau în afara ei.

Experienţele copilului în mediul fizic şi social exterior instituţiei sunt foarte limitate. Copiii nu sunt implicaţi suficient în activităţile cotidiene ale instituţiei. Mulţi dintre ei nu-şi cunosc istoria, nu ştiu de cât timp se află în instituţie, motivul pentru care se află acolo şi pentru cât timp. Aproape jumătate dintre copiii aflaţi în instituţii (48,8%) confirmă practicarea bătăii drept pedeapsă. Majoritatea copiilor au afirmat, în studiile calitative, că ponderea bătăilor în instituţii a scăzut în ultimii 2-3 ani. Cea mai mare parte a pedepselor este aplicată de personalul educativ şi de supraveghetorii de noapte.

Tot din studiile calitative a reieşit că punerea copilului la diverse munci ce pot fi considerate umilitoare este obişnuită ca pedeapsă. În privinţa abuzului sexual, 36,1% dintre copiii din instituţii au cunoştinţă despre obligarea unor copii la practici sexuale, dar procentul copiilor care au avut curajul să recunoască existenţa abuzului sexual în instituţie sau că ei înşişi au fost victime ale acestui tip de abuz, a fost mult mai mic. Relaţiile sexuale abuzive între copii din instituţii sunt, de regulă, de tip homosexual.

Un alt studiu longitudinal a fost demarat în aceeași perioadă de trei specialiști americani (Nathan Fox, Charles Nelson și Charles Zeanah) pe un eșantion de 136 de copii, dintre care jumătate instituționalizați și jumătate aflați în asistență maternală, incluzând și un grup de control de 72 de copii din comunitate care nu au fost niciodată instituționalizați. Studiul a continuat până la atingerea vârstei majoratului de către copii și a relevat că instituționalizarea copiilor care ca efecte modificări în structura cortexului, probleme de discernământ, de control al impulsurilor și de memorie. De asemenea, inteligența și abilitățile sociale sunt, așa cum este de așteptat, mult sub nivelul copiilor crescuți în familii (Alexa, 2013). Spre deosebire, s-a constatat o evoluție mult mai bună la copiii plasați în asistență parenatală, mai ales la cei care au fost scoși din orfelinate înainte de 2 ani.

Conform specialiștilor în domeniul asistenței și protecției drepturilor copilului, aceste cercetări pun în lumină amploarea fenomenului abuzului şi neglijării, sub toate aspectele şi formele acoperite de aceste noţiuni. Ele pun în lumină prevalenţa fenomenului relelor tratamente în eşantioanele cercetate. E necesar ca cercetările privind abuzul, neglijarea şi exploatarea copiilor să continue, punând în lumină nu doar răspândirea acestui fenomen dureros, dar şi modalităţile care permit combaterea sa (Roth, Antal, Baciu, 2007).

Bibliografie:

Alexa, A (2013). Studiu: Instituționalizarea copii afectează inteligența, memoria și reduce capacitățile sociale. Disponibil online la https://www.mediafax.ro/social/studiu-institutionalizarea-copiilor-afecteaza-inteligenta-memoria-si-reduce-capacitatile-sociale-11677170

Ministerul Muncii și Justiției sociale, iunie 2019. Comunicat de presă. Disponibil online la https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5545-cp-guvernul-interzice-institutionalizarea-copiilor-centre-vechi-ianuarie-2020-12062019

Roth, M., Antal, I., Baciu, D. (2007). Asistența socială și protecția drepturilor copilului. Cluj-Napoca: Univ. Babes Bolyai.