Fuga de la şcoală este o conduită cu o desfăşurare limitată în timp şi o întâlnim atât în cazul elevilor mai mici (când se datorează mai mult „fobiei şcolare”), cât şi la elevii din clasele mai mari. La elevii mai mari nu poate fi vorba despre o „frică de şcoală” (eventual, doar o frică de examene sau de confruntarea cu anumite situaŃii colective – aşa-numita „fobie socială”), ci de o formă de rezistență față de şcoală, de protest împotriva unor situații considerate de ei ca fiind nedrepte, frustrante.
La cauzele care îl determină pe elev să fugă de la şcoală se pot adăuga şi altele, mai grave, care îl fac să părăsească şi mediul familial.
Fuga reprezintă o conduită de tip evazionist, având o motivație precisă şi derulându-se într-un interval de timp variabil. Fuga de la şcoală poate interveni în situații tipice - evaluare, conflict cu profesorul sau colegii, caz în care se prezintă ca o strategie defensivă a elevului; dacă această conduită se generalizează, fuga de la şcoală devine punctul de pornire pentru absenteism. La elevii mari, fobia şcolară nu dispare ca motivaŃie a fugii de la şcoală, ci îmbracă forme specifice: fobia de examen şi fobia socială. Fobia de examen este descrisă ca “o formă particulară de manifestare a fricii de şcoală, fiind determinată de reciprocitatea dintre disponibilitatea pentru frică a celui examinat şi situaŃia obiectivă, care include: prestigiul examinatorului, dificultatea intrinsecă a materiei de examen, gravitatea consecințelor în caz de eşec” (H. Schaub, 2001, p. 112).
Dacă nereuşita sau rămânerea în urmă la învăţătură faţă de nivelul cerinţelor este însoţită şi de o apreciere nefavorabilă produce aproape totdeauna suferinţa morală, puternic resimţită de elev, care afectează profund personalitatea sa, şi se reflectă în atitudinea ce o ia faţă de sine şi faţă de colectiv.
Soluții pentru chiulul de la scoală
- Află de ce nu vrea să meargă la şcoală. Fii înţelegător şi sprijină-l!
- Încearcă să rezolvi situaţiile stresante care-i produc probleme; arată-i că îi înţelegi grijile, dar insistă să se înapoieze imediat la şcoală; cu cât stă acasă mai mult, cu atât îi va fi mai greu să se întoarcă.
- Explică-i că este sănătos şi că simptomele de care se plânge sunt legate de grijile lui (note, lecţii, teama de profesori sau violenţa colegilor).
- Fă-l să înţeleagă că şcoala îi este necesară pentru a realiza ceva în viaţă (educaţie, profesie, situaţie materială, prestigiu moral).
- Nu-l întreba cum se simte; dacă se dă singur jos din pat, atunci poate merge la şcoală. Dacă se duce şi participă regulat la lecţii, simptomele îi vor dispărea.
- Fă-l să se obişnuiască gradat cu ideea că trebuie să se întoarcă: în prima zi se scoală de dimineaţă, se îmbracă şi merge cu tine la şcoală, fără a rămâne la ore, astfel încât să-i simtă doar "prezenţa"; a doua zi merge la şcoală doar pentru o jumătate de zi sau doar la lecţiile favorite; a treia zi merge pentru o zi întreagă, ş.a.m.d.
- Consultă medicul pentru a elimina suspiciunea unei boli fizice (anemie). Dacă examenul medical arată că nu este bolnav, medicul pediatru îi spune personal că se poate înapoia la şcoală.
- Cere ajutorul asistentei medicale de la cabinetul şcolar (a cărui existenţă este de dorit), astfel încât, dacă copilul se plânge de ceva, să-l ducă înapoi în clasă.
- Cere sprijinul cadrelor didactice. Dacă există vreun copil, care-l terorizează sau sunt neînţelegeri cu învăţătoarea, discută-le cu personalul şcolii.
- Copilul nu trebuie să primească un tratament special; simptomele trebuie privite cu înţelegere, iar dacă stă în pat, ziua nu trebuie transformată într-o sărbătoare: nu are voie să primească vizitatori şi trebuie supravegheat. Simptome necesare pentru a ţine copilul acasă: febră peste 38º, vărsături, diaree, o erupţie pe piele, dureri de stomac, de ureche, de dinţi sau de spate.
Referințe bibliografice:
· Iancu, Stela. (2000). Psihologia şcolarului. Iaşi: Polirom.
· Schaub, H., Zenke K. (2001). Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
· http://www.ghidul-parintilor.ro/scolarul/educatie/fuga-de-la-scoala.html