Acest material se referă la funcțiile familiei și despre ce presupun acestea. Funcţia economică – presupune asigurarea resurselor materiale, Funcţia de socializare – presupune transmiterea, cu scopul asimilării de către copii, mai ales, dar şi de către toţi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social; Funcţia de solidaritate – presupune asigurarea unităţii şi stabilităţii; Funcţia sexual-reproductivă ce presupune satisfacerea sexuală reciprocă a celor doi soţi şi aducerea pe lume a copiilor.
Familia este institutia fundamentala in toate societatile. Din perspectiva sociologica este “o forma de comunitate umana alcatuita din doi sau mai multi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand, mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau latura psiho-sociala”.
Familia reprezinta una din cele mai vechi forme de asociere umana, o institutie stabila cu rosturi fundamentale pentru indivizi si pentru societate. Si are parte si de o abordare juridica fiind descrisa ca un grup formal fondat pe baza unor legi si acte normative.
Aceste doua laturi ale familiei: social si juridic au puncte comune, dar si semnificatii diferite. Astfel cuplurile consensuale sunt acceptate de catre sociologi ca fiind o forma a familiei pentru ca indeplineste functiile ei, in schimb juristi nu admit acest lucru considerand ca nu sunt indeplinite conditiile care duc la recunoasterea familiei. Insa sunt situatii in care se intampla invers, sociologi sa nu recunosca statutul de familie, iar juristii da. Acest lucru se intampla in cazul in care un cuplu a divortat. Pentru ca din punct de vedere juridic mai exista legaturi intre ei sunt considerati familie, dar social nu, deoarece functiile ce stau la baza familiei au fost intrerupte
I se acorda o atentie sporita deoarece pe langa faptul ca este una din cele mai vechi forme de comuniune, familia, influenteaza si modeleaza persoana umana. Unii cercetatori din domeniul psihanalizei, psihologiei sociale si sociologiei considerand ca este superioara altor grupuri sociale. La baza acestor afirmatii stau doua principii: familia isi aduce aportul devreme si pe o durata indelungata, si cea de-a doua este data de rolul pe care il are familia in a stabili legaturi cu lumea sociala exterioara.
Cele mai importante funcţii ale familiei sunt:
Functia defineste un set coerent de activitati, asemanatoare care au rolul sa asigure identitatea unui grup, existenta acestuia, buna sa dezvoltare si adevarata sa relationare cu mediul. “Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indeplineste anumite functii in care nu poate fi substituit”.
Familia isi arata functionalitatea fata de societate cat si de indivizii care o alcatuiesc, indeplinind mai multe functii.
Funcţia economică – presupune asigurarea resurselor materiale, financiare, necesare existenţei familiei (locuinţă, hrană, haine etc.). Ea joacă un rol foarte important. Dacă este îndeplinită corespunzător, atunci familia se poate concentra şi poate îndeplini şi celelalte funcţii. Această funcţie este realizată de ambii soţi prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercitării unei profesii, cel mai des), prin procurarea şi producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminte şi de trai, prin transmiterea profesiei şi/sau susţinerea copiilor în alegerea profesiei.
Funcţia de socializare – presupune transmiterea, cu scopul asimilării de către copii, mai ales, dar şi de către toţi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba despre funcţia de educare. Scopul acesteia este integrarea în societate a persoanei (copilului). Educaţia se manifestă la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de manifestare a acestei funcţii: unele se preocupă foarte mult de educarea membrilor săi, în timp ce altele mai deloc.
Funcţia de solidaritate – presupune asigurarea unităţii şi stabilităţii
familiei. Ea implică manifestarea sentimentelor de afecţiune, de respect, de apartenenţă la grupul familial, a încrederii membrilor unii în alţii, a ajutorării şi a susţinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltării intimităţii. Se observă că în ultima vreme această funcţie pare din ce în ce mai slab îndeplinită, fapt dovedit de creşterea ratei divorţurilor şi a înmulţirii relaţiilor de concubinaj, a celibatarilor şi a familiilor monoparentale.
Funcţia sexual-reproductivă – presupune satisfacerea sexuală reciprocă a celor doi soţi şi aducerea pe lume a copiilor. Cele două componente ale acestei funcţii sunt îndeplinite diferit, în sensul că în unele familii accentul se pune pe împlinirea sexuală, în timp ce în alte familii, se acordă o importanţă mai mare aducerii pe lume a copiilor. Evident, acest lucru este dependent de cultura din care fac parte familiile, de gradul şi tipul de educaţie avut, de credinţele religioase, de dorinţa şi caracteristicile fizice şi psihologice ale celor doi soţi (parteneri). Actualmente, în societăţile mai avansate economic, cuplurile şi familiile tind tot mai mult să pună în prim plan împlinirea afectiv-sexuală, şi în plan secundar pe cea reproductivă.
Cuvinte cheie: funcţia economică, funcţia de socializare, funcţia de solidaritate, funcţia sexual-reproductivă
Bibliografie:
Minuchin, S., Fishman, H.C. (1981). Family Therapy Techniques, Cambridge, MA., Harvard University Press