Valorizarea elevilor
După absolvirea școlii, toți copiii, deci și cei cu dizabilități sau cu cerințe speciale, ar trebui să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială. Dificultățile care apar în procesul integrării apar mai ales datorită modului nostru de a percepe acest proces. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă în primul rând stabilirea unor relații de susținere, de atitudine, de politețe.
In scopul unei reușite depline a copiilor cu dizabilitati/cerinte educative speciale, în afara asigurării conditiilor optime pentru această formă de organizare a scolii și a curricumului aplicat este nevoie de și de sesibilizarea părințiilor celorlalți copii, a copiilor fără cerințe educative speciale. Acest lucru înseamnă:
- informarea comunității pentru îmbunătățirea percepției privind incluziunea socio-educațională a copiilor cu dizabilități în școlile din comunitate și necesitatea asigurării dreptului la educație fiecărui copil;
- informarea părinților care educă copii cu dizabilități asupra drepturilor pe care aceștia le au;
- instruirea acestor părinți pentru a acționa împreună ca agenți ai schimbării în comunitate;
- sensibilizarea comunităților în ceea ce privește dreptul fiecărui copil la educație și incluziune în viața socială (În Aug 2017 Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) înmatriculați în sistemul de învățământ preuniversitar. Beneficiari ai acestei măsuri sunt copiii cu CES integrați în învăţământul de masă, care urmează curriculumul învăţământului de masă, copiii cu CES integrați în clase/grupe speciale organizate în învățământul de masă și copiii cu CES din învăţământul special. Alte categorii de beneficiari sunt copiii cu CES care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni pentru care se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi, respectiv copiii cu CES care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, pentru care se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinate).
Sensibilizarea-este prima etapa si urmareste pregatirea mediului scolar (incepand de la conducerea scolii, continuand cu colectivul de cadre didactice, elevii, personalul administrativ al scolii, parintii copiilor).In aceasta etapa, prin actiuni de informare pe toate caile, se incearca identificarea si valorificarea potentialului uman existent in scoala (in primul rand cadrele didactice) care sa doreasca si sa aiba competenta necesara in lucrul cu clasele si cu elevii inclusi intr-un program de integrare.
Acceptarea pozitivă necondiţionată, concept specific terapiei centrate pe persoană, înseamnă valorizarea persoanei.
A valoriza nu trebuie confundat cu a lăuda. A lăuda pe cineva poate avea acelaşi efect ca şi critica, mai ales atunci când acesta nu crede despre sine ceea ce i-am spus prin laudă. Uneori primim mai uşor critica cu care suntem de acord decât lauda ce intră în contradicţie cu structura eului.
Terapia centrată pe persoană, are ca scop construirea unei imagini de sine bună a persoanei imagine ce poate fi formată prin structurarea unor convingeri, valori, principii extrase din propria experienţă a persoanei.
A evidenţia ceva pozitiv despre o persoană, dacă ea nu are acea convingere în structura eului său, conduce la activarea mecanismelor sale de apărare şi la rigidizarea eului său.
Pozitivarea clientului, valorizarea lui, în terapia centrată pe client presupune acceptarea acestuia cu ceea ce este, chiar şi cu imaginea sa negativă şi de multe ori nerealistă despre sine.
Gândirea pozitivă este rezultatul unui set de convingeri pe care le avem. Schimbând modul de a gândi, poți schimba viața. Viața se poate schimba și în bine, și în rău. Este vorba despre un set de idei, presupoziții, credințe după care ne ghidăm viața și acțiunile.
Viața noastră este ghidată de anumite convingeri. Convingerile nu sunt în sine bune sau rele, ci pur și simplu există, ele ne construiesc identitatea noastră și urmare a lor alegem să facem anumite acțiuni, să nu facem altele, și tot așa. Ori de câte ori vă surprindeți spunând: eu cred că este bine să …., eu cred că nu este bine să…, eu cred că oamenii în general…, eu nu cred că …, operați mental cu convingeri.
Aderarea și antrenarea unor noi convingeri reprezintă un combustibil valoros pentru gândirea pozitivă care generează rezultate. Convingerile vechi pot fi schimbate cu unele noi, în cazul.
Convingeri amplificatoare la care puteți adera sunt următoarele:
Este bine să vezi și partea plină a paharului
Eșecul este o cale de a învăța
Există o cale de a îmbunătăți
Fiecare om are și latura lui bună
Pot deveni o persoană pozitivă
Sunt capabil să devin cine vreau
Mă aștept să iasă lucrurile bine
Oamenii mă ajută în ceea ce vreau să întreprind
Sunt capabil să învăț și să mă dezvolt
Am libertatea de a alege ce voi face în această viață
După rău trebuie să vină și bine
……………….
Acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare înseamnă o părere bună despre sine, pentru că atunci când oamenii au o foarte bună părere despre sine, oamenii respectivi sunt ușor de abordat. Ei sunt veseli, toleranți, generoși, dispuși să asculte ideile celorlalți. Personalitatea lor este puternică și sunt în stare să-și asume riscuri. Își pot permite să greșească din când în când, își pot recunoaște greșelile, pot fi criticați, pentru că acest lucru nu le lasă urme semnificative la nivelul părerii bune despre sine, care râmîne aproape intactă.
Când copiii cu cerințe speciale și părinții lor acceptă ceea ce sunt, cu bune și cu rele, toate cele “rele” vor deveni resurse și putere pentru ei. Acceptă-l pe celălalt cu tot ceea ce este. Un copil sau adult acceptat va ajunge să-şi îmbunătăşească imaginea de sine singur, în timp, pe măsură ce-i creşte siguranţa de a se raporta liber la sine. Pentru că în fiecare clipă în care un individ este în conflict cu sine, este în conflict și cu ceilalți și asta pornește de la o lipsă de încredere în sine, a cărei vindecare constă de fiecare data în restabilirea părerii bune despre sine. După ce-și depășește durerea, insatisfacție în raport cu sine, devine mai puțin critic și mai înțelegător cu ceilalți.
…. pentru că singurul păcat de neiertat, în ceea ce privește relațiile umane, este să călcați în picioare orgoliul cuiva. În adâncul fiecăruia există ceva care cere respect pentru că e important pentru el. Declarația de Independență are putere pentru că stabilește anumite drepturi nu unui grup, ci pentru toți oamenii.
În perspectiva școlii incluzive inteleasă ca școală care se deschide flexibil tuturor copiilor, dificultățile de învățare sunt considerate probleme normale in activitatea didactică.Rezolvarea lor este un prilej și o provocare pentru profesori, elevi, manageri ai școlii și ceilalți factori implicați. Fiecare act didactic este o presiune asupra copilului și trebuie completat cu un sprijin corespunzator. Pentru a rezolva diferitele probleme de invățare pe care le intâlnește învățarea didactică trebuie antrenat profesorul, părintele, parteneriatul educațional cu familia și, mai ales, cu comunitatea.
Accesul la educație înseamnă a recunoaște că orice copil poate învăța, nefiind nevoie decât de profesori care să vadă și să stimuleze capacitatea de învățare și de un mediu în care copilul să deprindă abilități de viață independentă. Prin invățarea incluzivă se realizează cea mai bună corespondență dintre nevoile fiecarui elev și oferta educațională adresată acestuia. Strategiile educației incluzive/integrate sunt “strategii de micro-grup, activ participative, cooperative, colaborative, parteneriale”.
Referințe bibliografice:
Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest,Timisoara, 2000
Vrasmas, T., Invățământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale, Ed. Aramis, București, 2001.