Depăşirea unor obstacole

Învăţarea presupune depăşirea unor obstacole, eliminarea unor dificultăţi apărute în timpul studiului individual sau colectiv.

      Mulți elevi cu dificultăți de învățare au eșecuri școlare, datorită limitării in prelucrarea anumitor tipuri de informații, ceea ce deterimină diverse dificultăți. Elevii cu dificultati de învățare au câteva caracteristici. Printre acestea sunt:

-          lipsa organizarii,

-          socializare dificilă,

-          predispunere la accidente,

-          adaptare dificilă la schimbari,

-          hiperactivitate sau letargie,

-          lipsa atenției,

 

-          le lipsește deseori maturitatea și au un comportament narcisist și egocentric,

-          au adesea capacitatea de a intelege, dar le lipsește cea de a reda cele știute

-          pot fi speriați de școală,

-          uneori sunt copleșiți de sarcinile pe care trebuie să le execute.

-          uneori pot ști să rezolve o problemă, dar nu o pot rezolva practic,

-          ..................

               Deși au aptitudini pentru anumite domenii, acești elevi au randament inegal și deseori nu pot fi incadrați in clase obișnuite. Expresia dificultăți de invățare se referă la un grup foarte eterogen de elevi. Studii recente arată că acestea se pot impărți in trei categorii, in funcție de dificultățile de perceptie vizual-spatiala, de limbaj și de atenție.

               Depăşirea unor obstacole înseamnă mai ales depistarea dificultăților de învățare.

               Există două criterii principale pentru depistarea dificultatilor de invățare. Primul este criteriul excluziunii. Cu ajutorul lui se determină dacă un elev are o anumită dificultate de invățare sau dacă dificultățile sunt asociate altor afecțiuni. De cele mai multe ori, dificultățile de invățare nu au intotdeauna cauze bine determinate.

             O caracteristică comună a acestor elevi este prăpastia ce există între aptitudini și realizările lor. De exemplu, un elev poate avea aptitudini superioare la nivelul limbajului vorbit, dar să prezinte grave deficiente in limbajul scris.

Elevii cu deficiențe mintale se pot diferenția de elevii cu dificultăți de învățare prin faptul că, elevii cu deficiențe mintale au in general aptitudini scăzute în toate domeniile; in schimb, cei cu dificultăți de invățare nu au dificultăți decât în anumite domenii.

      Dacă un elev corespunde acestor două criterii generale, profesorului ii revine sarcina de a studia mai profund dificultățile de invățare și de a determina modificarile programului elevului, pentru ca acesta să corespundă cerințelor sale.

      În timpul școlii, toți copiii, deci și cei cu dizabilități sau cu cerințe speciale, ar trebui să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială și școlară. Dificultățile care apar în acest proces apar mai ales datorită modului nostru de a percepe acest proces. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă în primul rând stabilirea unor relații de susținere, de atitudine, de politețe.

          In scopul unei reușite depline  a copiilor cu dizabilități/cerințe educative speciale, în afara asigurării conditiilor optime pentru această formă de organizare a școlii și a curricumului aplicat este nevoie de și de sesibilizarea părințiilor celorlalți copii, a copiilor fără cerințe educative speciale. Acest lucru înseamnă informarea comunității pentru îmbunătățirea percepției privind incluziunea socio-educațională a copiilor cu dizabilități în școlile din comunitate și necesitatea asigurării dreptului la educație fiecărui copil; informarea părinților care educă copii cu dizabilități asupra drepturilor pe care aceștia le au; instruirea acestor părinți pentru a acționa împreună ca agenți ai schimbării în comunitate; sensibilizarea cadrelor didactice în ceea ce privește dreptul fiecărui copil la educație; sensibilizarea comunităților în ceea ce privește dreptul fiecărui copil la educație.  

               Școla incluzivă, inteleasă ca școală care se deschide flexibil tuturor copiilor cu dificultățile de învățare sau nu, presupune rezolvarea obstacolelor în cadrul învățării sau al integrării un prilej și o provocare pentru profesori, elevi, manageri ai școlii și ceilalți factori implicați.

               Fiecare act didactic este o presiune asupra copilului și trebuie completat cu un sprijin corespunzator. Pentru a rezolva diferitele probleme de invățare pe care le intâlnește învățarea didactică trebuie antrenat profesorul, părintele, parteneriatul educațional cu familia și, mai ales, cu comunitatea.

             Educația înseamnă a recunoaște că orice copil poate învăța, nefiind nevoie decât de profesori care să vadă și să stimuleze capacitatea de învățare și de un mediu în care copilul să deprindă abilități de viață independentă. Prin invățarea incluzivă se realizează cea mai bună corespondență dintre nevoile fiecarui elev și oferta educațională adresată acestuia.

               Dificultăţi de învăţare au existat dintotdeauna şi nu numai la copii, ci şi persoanele de vârste adulte. Având în vedere însă că învăţarea şcolară este activitatea dominantă (alături de joc, în fazele timpurii ale copilăriei), frecvenţa apariţiei dificultăţilor de învăţare este mai ridicată la copii. Pe de altă parte însă, dificultăţile de învăţare din perioada copilăriei, cronicizate, asupra cărora nu se intervine, rămân şi la vârstele adulte, continuând să afecteze buna relaţionare şi integrare a individului în context socio- profesional

Referințe bibliografice:

 

Balint E. Psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare

Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest,Timisoara, 2000

Vrasmas, T., Invățământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale, Ed. Aramis, București, 2001.

 

http://www.academia.edu/25361372/psihopedagogia_copiilor_cu_dificultati_de_invatare