Resurse educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate

               Educaţia incluzivă înseamnă faptul că toţi copiii au acces la educaţie de calitate într-un mediu incluziv. Cele trei componente ale acestei definiţii pot fi înţelese după cum urmează: 

• toţi copii- copii cu dizabilităţi, copii supradotaţi, copii fără adăpost, copii din zone izolate sau aparţinând unor grupuri nomade, copii aparţinând unor minorităţi lingvistice, etnice sau culturale, copii cu HIV sau aparţinând oricăror altor grupuri vulnerabile” – Declaraţia de la Salamanca (1994). Toți copii cu dezavantaje, dificultatăți, aflați în impas, cu neajunsuri, nevoi, aflați în fața unor obstacole- oprelişti etc.

• Educaţia de calitateeste definită ca fiind crearea de oportunităţi reale de obţinere a succesului în experienţa de învăţare. Cu alte cuvinte, calitatea educaţiei nu se măsoară în termeni de performanţă, promovabilitate, infrastructură, tehnologie şi confort, ci în capacitatea sistemului, a şcolii şi a dascălului de a crea oportunităţi de învăţare pentru orice copil/elev. 

• Mediul incluzivînseamnă acel mediu în care sunt bineveniţi, protejaţi şi educaţi TOŢI copiii, indiferent de gen, caracteristici fizice, intelectuale, economice, lingvistice sau alte caracteristici (UNESCO). 

Rezumând, incluziunea în educaţie înseamnă:

• respect pentru diversitate,

• beneficii pentru toţi elevii,

• nu orientarea doar către cei excluşi,

• asigurarea accesului egal la educaţie,

• stablirea unor măsuri pentru anumiţi copii fără ca aceştia să fie separaţi sau excluşi.

Ce NU înseamnă, incluziunea în educaţie:

• doar reforma educaţiei speciale, ci a întregului sistem de educaţie, 

• doar răspunsul la nevoile anumitor copii, ci o îmbunătăţire a calităţii educaţiei pentru toţi elevii, 

• măsuri în şcolile speciale, ci suport pentru elevi în şcolile de masă, 

• doar răspunsul la nevoile copiilor cu dizabilităţi, 

• satisfacerea nevoilor unui copil/elev în detrimentul altuia. 

      Şcoala creează statutul social al copilului. Acesta se confruntă cu necesitatea adaptării la mediul social, ceea ce implică asimilarea şi interiorizarea regulilor de conduită individuală şi colectivă. În contextul socializării şcolarului mic se încheagă primele relaţii sociale solide de colegialitate şi prietenie.

               Susținerea educației incluzive de calitate, al stabilirii de alianţe sau de parteneriate, al redefinirii școlii este deosebit de important. Orice echipă va avea numai de câştigat dacă va iniţia un demers prin care răspundem diversităţii nevoilor copiilor prin creşterea gradului de participare la învăţare şi reducerea excluziunii. Aceasta presupune o serie de schimbări de substanţă din perspectiva conţinutului educaţional, a abordării didactico-pedagogice, a structurii sistemului de educatie şi a strategiilor educaţionale.

               Este un drum anevoios, dar nu imposibil.  Prioritizarea activităților, concentrarea energiei spre activități ce vizează în mod direct sau indirect dezvoltarea personală reprezintă modalități accesibile prin care te poti dezvolta personal și profesional. De aceea, atenţia pe care educatorul,  învăţătoarea, profesorul trebuie să o acorde dezvoltării unei imagini se sine pozitive, reprezintă o importantă contribuţie la reuşita şcolară din acest stadiu şi la pregătirea pentru ciclurile următoare şi pentru integrarea generală în viaţă şi în societate (Tinca Cretu,124).

               Cu alte cuvinte educaţia incluzivă este un PROCES prin care răspundem diversităţii nevoilor copiilor prin creşterea gradului de participare la învăţare şi reducerea excluziunii.

Referințe bibliografice:

• Creţu, Tinca. (2005). Psihologia copilului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru Învăţământul Rural

• Cucoş, Constantin. (2000). Pedagogie. Editura Polirom, Iaşi

• Robu, M. (2008). Empatia în educaţie.Necesităţi pedagogice moderne-Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Editura Didactică Publishing House, București