Mulți elevi cu dificultăți de învățare au eșecuri școlare, datorită limitării in prelucrarea anumitor tipuri de informații, ceea ce deterimină diverse dificultăți. Elevii cu dificultati de învățare au câteva caracteristici. Printre acestea sunt:

Ø  lipsa organizării,

Ø  socializare dificilă,

Ø  predispunere la accidente,

Ø  adaptare dificilă la schimbari,

Ø  hiperactivitate sau letargie,

Ø  lipsa atenției,

Ø  le lipsește deseori maturitatea și au un comportament narcisist și egocentric,

Ø  au adesea capacitatea de a intelege, dar le lipsește cea de a reda cele știute

Ø  pot fi speriați de școală,

Ø  uneori sunt copleșiți de sarcinile pe care trebuie să le execute.

Ø  uneori pot ști să rezolve o problemă, dar nu o pot rezolva practic

Tulburările specifice de învățare (TSI) reprezintă un concept-umbrelă pentru o largă varietate de dificultăți de invațare a cititului, scrisului, calculului și raționamentului matematic. Categoria diagnostică a TSI este inclusă in DSM-V (noul Manual Diagnostic ăi Statistic al tulburarilor mentale editat de American Psychiatric Association) in capitolul “Tulburari de neuro-dezvoltare”.

Originea biologică a tulburărilor specifice de invățare ne arată că acestea au apărut cel mai probabil in urma interacțiunii dintre factorii genetici, congenitali și de mediu care afectează abilitatea creierului de a percepe și procesa eficient și cu acuratețe informația verbală și non-verbală.

Tulburările specifice de invățare sunt determinate de deficite ale proceselor cognitive specifice implicate in invățare.

Prin urmare, aceste tulburări

NU se datorează următorilor factori sau condiții:

Ø  Deficit intelectual (IQ liminar sau retard cognitiv)

Ø  Deficiente senzoriale (de auz, de vedere, motorii) sau fizice

Ø  Intârzieri globale in dezvoltare (ex: autism) sau alte tulburări de neurodezvoltare (ex: ADHD)

Ø  Factori defavorizanți de mediu precum: deprivarea, abuzul, stimularea insuficientă sau inadecvată, lipsa educației și instruirii adecvate, statutului socio-economic scăzut sau lipsei motivației pentru invățare.

Ø  Diversitati lingvistice si culturale (ex: cunoasterea insuficienta a limbii de predare-invatare)

Ø  Tulburari afectiv-emotionale (ex: anxietate, depresie) sau alte tulburari de natura psihiatrica sau neurologica

Tulburările specifice de invățare coexistă frecvent cu alte tulburări de neurodezvoltare (ex: ADHD), tulburari afective (ex: anxietate, fobie scolară), afecțiuni medicale diverse (ex: epilepsie), deficite senzoriale etc, însă nu sunt o consecintă a acestora, ci o afecțiune separată, de sine stătătoare.

Spre deosebire de mers si vorbit care sunt abilitati de dezvoltare care se castiga natural, odata cu maturizarea creierului, abilitatile academice (scris, citit, calcul matematic) se invata sub instruirea atenta a unui adult. Prezenta unei tulburari specifice de invatare afecteaza schema normala de achizitionare a acestor abilitati datorita functionarii neurologice atipice. Practic, creierul copiilor cu TSI functioneaza pur si simplu altfel, fiind “cablat” diferit, fără a insemna că este “bolnav”.

Un element cheie in diagnosticarea tulburarilor specifice de invatare este nivelul cognitiv general (IQ-ul). Astfel, dificultatile de invatare NU trebuie sa fie o urmare a unui nivel general scazut de intelegere si functionare cognitiva. Copiii cu TSI au un intelect normal si de foarte multe ori superior, insa prezinta o discrepanta semnificativa (de minim 1,5 abateri standard la testele de evaluare standardizate, conform recomandarilor internationale) intre scorul IQ si scorul la testele de evaluare a performantei academice.

Tulburarile specifice de invatare sunt prezente intr-o mare varietate de combinatii. Foarte rar un copil este numai dislexic sau numai diagrafic. De obicei, copiii prezinta o combinatie in diverse grade de severitate (usor, moderat, sever) ale celor patru forme de manifestare a tulburarilor: dislexie, diagrafie, disortografie, discalculie. In plus, asocierea cu alte tulburari (ADHD, anxietate, opozionism etc) face din fiecare copil cu TSI o persoana unica din punct de vedere al profilului sau psihologic.

Deși au aptitudini pentru anumite domenii, acești elevi au randament inegal și deseori nu pot fi incadrați in clase obișnuite.

               Există două criterii principale pentru depistarea dificultatilor de invățare. Primul este criteriul excluziunii. Cu ajutorul lui se determină dacă un elev are o anumită dificultate de invățare sau dacă dificultățile sunt asociate altor afecțiuni. De cele mai multe ori, dificultățile de invățare nu au intotdeauna cauze bine determinate.

O caracteristică comună a acestor elevi este prăpastia ce există între aptitudini și realizările lor.

În timpul școlii, toți copiii cu TSI sau cu dificultăți de învățare, ar trebui să beneficieze de șansa de a participa activ la viața socială și școlară. Dificultățile care apar în acest proces apar mai ales datorită modului nostru de a percepe acest proces. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă în primul rând stabilirea unor relații de susținere, de atitudine, de politețe, de informare a comunității pentru îmbunătățirea percepției privind incluziunea socio-educațională a acestor copii, informarea părinților, educatorilor, formatorilor care au astfel de copii.

Referințe bibliografice:

Balint E. Psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare

Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest,Timisoara, 2000

Vrasmas, T., Invățământul integrat și / sau incluziv pentru copiii cu cerințe educative speciale, Ed. Aramis, București, 2001.