Ce ȋnseamnă să fii un profesor bun? Ce calități trebuie să aibă cineva pentru a fi un profesor de calitate?

Augusto Jorge a absolvit cursul post -universitar de Psihologie Socială, este psihiatru și om de știință, fondator al Academiei Inteligenței - institut care promovează calitatea vieții și dezvoltarea inteligenței emoționale, logice și multifocale prin seminarii și cursuri. A scris următoarele cărți: " Inteligența multifocală", " Zece legi pentru a fi fericit", "Revoluționeză - ți calitatea vieții", " Antrenând emoția pentru a fi fericit", " Ești de neȋnlocuit" - aceasta din urmă devenind beste- seller.

În cartea " Părinți străluciți. Profesori fascinanți" sunt exemple de bune practici ȋn sala de clasă și greșeli pe care adulți și educatori le facem - mai mult sau mai puțin conștient, dar și asupra unor deprinderi pe care profesorii le pot ȋnsuși pentru a deveni părinți buni și inteligenți sau profesori buni și inteligenți.

Iată o poveste - " Povestea marelui turn ", din ultima parte a lucrării " Părinți străluciți. Profesori fascinanți".

"Într-o vreme nu prea ȋndepărtată de a noastră omenirea a devenit atât de haotică ȋncât oamenii au făcut un mare concurs. Voiau să știe care era profesia cea mai importantă a societății. Pe un stadion enorm, organizatorii evenimentului au construit un turn ȋnalt, cu trepte de aur ȋncrustate cu pietre prețioase. Turnul era superb. Au chemat presa mondială, televiziunea, ziarele, revistele și radiourile pentru a relata evenimentul. Lumea sta cu ochii ațintiți asupra evenimentului. Pe stadion, oameni din toate clasele sociale se ȋnghesuiau să vadă de aproape disputa.

Regulile erau următoarele: fiecare profesie era prezentată de un orator ilustru. Oratorul trebuia să urce repede pe o treaptă a turnului și să țină un discurs elocvent și convingător asupra motivelor pentru care profesia sa era cea mai importantă din societatea modernă. Oratorul trebuia să rămână ȋn turn până la sfârșitul concursului. Jurizarea era mondială, prin internet. Națiuni și firme mari patronau concursul. Categoria ȋnvingătoare urma să primească prestigiu social, o mare sumă de bani și indemnizații de la guvern. Odată stabilite regulile, a ȋnceput concursul. Moderatorul a strigat : " Incepeți!"

Știți cine a urcat mai ȋntâi ȋn turn? Educatorii? Nu ! Reprezentantul clasei mele, a psihiatrilor. El s-a urcat ȋn turn și a proclamat cu toată forța plămânilor săi: "Societățile moderne vor deveni o fabrică de stress. Depresia și anxietatea sunt bolile secolului. Oamenii au pierdut bucuria existenței. Mulți renunță să mai trăiască. Industria antidepresivelor și a tranchilizantelor a devenit cea mai importantă din lume." Apoi oratorul a făcut o pauză. Publicul, stupefiat, asculta cu atenție argumentele sale uluitoare. Reprezentantul psihiatrilor a ȋncheiat: "Normal este să ai probleme. Să fii sănătos este ceva anormal. Ce ar fi omenirea fără psihiatri? Un azil de ființe umane, cu o viață lipsită de calități! Pentru că trăim ȋntr-o societate bolnavă, declar că, ȋmpreună cu psihologii, suntem specialișii cei mai importanți aisocietății!" Pe stadion s-a instaurat tăcerea. Mulți dintre cei din asistență se priviră pe ei ȋnșiși și-și dădură seama că nu erau veseli, erau "stresați", dormeau prost, se trezeau obosiți, aveau o minte agitată, dureri de cap. Mii de spectatori rămaseră fără glas. Psihiatrii păreau imbatabili.

In continuare, moderatorul strigă: "Următorul!". Stiți cine a urcat după aceea? Profesorii? Nu! Reprezentantul magistraților - al judecătorilor. El a urcat pe o treaptă mai ȋnaltă și, cu un gest ȋndrăzneț, a rostit vorbe care i-au cutremurat pe auditori: "Ați văzut statisticile legate de violență! Nu ȋncetează să crească. Răpirile, atacurile și violența ȋn trafic umplu paginile ziarelor. Agresivitatea ȋn școli, maltratările la adresa copiilor, discriminarea rasială ș socială fac parte din viața de zi cu zi. Oamenii ȋși iubesc drepturile și-și disprețuiesc ȋndatoririle."  Auditorii clătinară capul, fiind de acord cu argumentele. Apoi, reprezentantul magistraților urmă ȋntr-un mod mai dur: "Traficul de droguri pune ȋn mișcare la fel de mulți bani ca și petrolul. Nu avem cum să distrugem crima organizată. Dacă vreți siguranță, ȋnchideți-vă ȋn case, căci libertatea aparține criminalilor. Fără judecători și procurori, societatea se cangrenează. De aceea, declar că, sprijiniți de procurori și de aparatul polițienesc, reprezentăm clasa cea mai importantă a societății." Toți au ȋnghițit ȋn sec auzind aceste cuvinte. Ele tulburau auditorii și ardeau sufletul. Dar păreau incontestabile. Alt moment de tăcere, acum și mai prelungit. In continuare, mederatorul, deja acoperit de o transpirație rece, spuse: "Următorul!"

Un alt reprezentant, mai ȋndrăzneț a urcat pe o treapă mai ȋnaltă a turnului. Stiți cine a fost de data aceasta? Educatorii? Nu! A fost reprezentantul forțelor armate. El și-a ȋnceput discursul cu o voce vibrantă și fără ezitare: "Oamenii disprețuiesc valoarea vieții. Se ucid ȋntre ei pentru nimic. Terorismul elimină mii de oameni. Războiul comercial ucide milioane de oameni prin ȋnfometare. Specia umană s-a fărâmițat. Națiunile se respectă doar pentru economiile și armele pe care le dețin.  Cine dorește pacea trebuie să se pregătească de război. Puterea economică și militară - și nu dialogul - sunt factorii de echilibru ȋntr-o lume alienată." Vorbele sale i-au șocat pe auditori, dar nu puteau fi puse la ȋndoială. Apoi, el a ȋncheiat: "Fără forțele armate, n-ar exista siguranță. Somnul ar fi un coșmar. De aceea, fie acceptați, fie nu, declar că oamenii forțelor armate sunt nu numai categoria profesională cea mai importantă, dar și cea mai puternică." Sufletele auditorilor au ȋnghețat. Toți au rămas stupefiați.

Argumentele celor trei oratori erau extrem de puternice. Societatea se transformase ȋntr-un haos. Oamenii din toată lumea erau perplecși și nu știau ce atitudine să ia: dacă să aclame un orator sau să plângă din cauza crizei ȋn care se afla specia umană, care nu și-a onorat capacitatea de a gândi. Nimeni n-a mai ȋndrăznit să urce ȋn turn. Cu cine vor vota?  Când toți credeau că disputa se ȋncheiase se auzi o discuție la baza turnului. Despre cine era vorba? De data asta erau profesorii. Era un grup de ȋnvățători, de profesori din ȋnvățământul gimnazial, liceal și universitar. Stăteau sprijiniți de turn și dialogau cu un grup de părinți. Nimeni nu știa ce făceau. Camerele de televiziune s-au fixat pe ei și au proiectat imaginea lor pe un ecran mare. Moderatorul strigă ca unul dintre ei să urce pe turn. Ei refuzară. Moderatorul ȋi provocă: " Totdeauna există lași ȋntr-o dispută." Pe stadion s-au auzit râsete. Au făcut glume pe seama profesorilor și părinților. Pe când toți gândeau că erau slabi, profesorii, stimulați de părinți, au ȋnceput să dezbată ideile prezentate, rămânând ȋn același loc. Toți ȋși făceau simțită prezența. Unul dintre profesori, privind ȋn sus, ȋi spuse reprezentantului psihiatrilor: "Noi nu vrem să fim mai importanți decât dumneavoastră. Vrem doar să avem condiții ca să educăm emoția elevilor noștri, să formăm tineri liberi și fericiți, pentru ca ei să nu se ȋmbolnăvească și să trebuiască să fie tratați de dumneavoastră."  

Reprezentantul psihiatrilor primi, astfel, o lovitură. Apoi, un alt profesor, care se afla ȋn partea dreaptă a turnului, privi spre reprezentantul magistraților și-i spuse: "Niciodată n-am avut pretenția de a fi mai importanți decât judecătorii. Dorim doar să avem condiții pentru a cultiva inteligența tinerilor noștri, făcâdu-i să iubească arta de a gândi și să ȋnvețe importanța drepturilor și ȋndatoririlor omului. In felul acesta, sperăm că niciodată  nu se vor așeza pe banca acuzaților." Reprezentantul magistraților tremură ȋn turn.

O profesoară din partea stângă a turnului, aparent timidă, ȋl privi pe reprezentantul forțelor armate și vorbi ȋntr-o manieră aparent poetică: "Profesorii din toată lumea nu au dorit niciodată să fie mai puternici și nici mai importanți decât membrii forțelor armate. Dorim doar să fim importanți ȋn inima copiilor noștri. Dorința  noastră este să-i facem să ȋnțeleagă că fiecare ființă umană nu este doar un număr din mulțime, ci o ființă de neȋnlocuit, un actor unic ȋn teatrul existenței."  Profesoara a făcut o pauză și a completat: "In felul acesta, ei se vor ȋndrăgosti de viață și, când vor deține controlul ȋn societate, nu vor face niciodată războaie - fie războaie fizice, care produc văsare de sânge, fie comerciale, care ii lipsesc de pâine pe mulți oameni. Noi considerăm că, pentru a-și rezolva conflictele, cei slabi folosesc forța, ȋnsă cei puternici folosesc dialogul. De asemenea, considerăm că viața este capodopera lui Dumnezeu - un spectacol ce nu trebuie ȋntrerupt niciodată de violența umană."

Părinții au jubilat de bucurie  auzind aceste cuvinte. Reprezentantul sistemului juridic aproape căzu din turn. Lumea rămase perplexă. Oamenii nu-și imaginau că simplii

profesori, care trăiau ȋn mica lume a sălilor de clasă, erau atât de ȋnțelepți. Discursul profesorilor ȋi clătină pe liderii evenimentului.

Văzând că succesul disputei era amenințat, moderatorul spuse cu aroganță: "Visători! Dumneavoastră trăiți ȋn afara realității!" Un profesor mai ȋndrăzneț strigă plin de sensibilitate: "Dacă ȋncetăm să visăm, murim!"

Simțindu-se atins, organizatorul evenimentului luă microfonul și merse mai departe, ȋn intenția sa de a-i răni pe profesori: "Cui ȋi pasă de profesori ȋn zilele noastre? Comparați-vă cu celelalte profesii. Dumneavoastră nu luați parte la reuniunile politice cele mai importante. Presa rareori publică știri despre profesori. Societății puțin ȋi pasă de școală. Uitați-vă la salariul pe care-l primiți la sfârșitul lunii!"  O profesoară ȋl privi și-i spuse cu siguranță: "Noi nu muncim doar pentru salariu, ci pentru dragostea copiilor voștri și a tuturor tinerilor din lume."

Infuriat, cel care conducea evenimentul strigă: "Profesia dumneavoastră va fi desființată ȋn societățile moderne. Vă ȋnlocuiesc calculatoarele! Nu sunteți demni să vă aflați ȋn această dispută!"  Asistența, manipulată, trecu de partea cealaltă. Cu toții i-au condamnat pe profesori. Au ridicat ȋn slăvi educația virtuală. Au strigat ȋn cor: "Calculatoare! Calculatoare!! Gata cu profesorii!" Stadionul intră ȋn delir, repetând aceste cuvinte. Profesorii nu fuseseră niciodată atât de umiliți. Loviți de ce auzeau, au hotărât să abandoneze turnul. Stiți ce s-a ȋntâmplat?

Turnul s-a prăbușit. Nimeni nu-și ȋnchipuia, dar profesorii și părinții erau cei care susțineau turnul. Scena a fost șocantă. Oratorii au fost spitalizați. Profesorii au luat atunci altă atitudine inimaginabilă: au abandonat, pentru prima oară, săile de clasă. Conducerea sistemului de ȋnvățământ a ȋncercat să-i ȋnlocuiască cu calculatoare, dând câte un calculator fiecăui elev. Au folosit cele mai bune tehnici multimedia. Stiți ce s-a ȋntâmplat? Societatea s-a prăbușit. Nedreptățile și suferința sufletească au sporit și mai mult. Durearea și lacrimile s-au intensificat. Inchisoarea depresiei, a fricii și a anxietății a atins mare parte din populație. Violența și crimele s-au ȋnmulțit. Conviețuirea umană - care și așa era dificilă - a devenit de nesuportat. Specia umană gemu de durere. Exista riscul de a nu supraviețui. Inspăimântați, toți au ȋnțeles că nici un calculator nu reușea să predea ȋnțelepciunea, solidaritatea și dragostea de viață.  Publicul nu se gândise niciodată că profesorii stăteau la temelia profesiilor și a tot ce este mai lucid și mai inteligent ȋn noi.  Au descoperit că puțina lumină care intra ȋn societate venea din inima profesorilor și a părinților care-și educau copiii depășind multe greutăți.

Toți au ȋnțeles că societatea trăia o noapte lungă și tulbure. Stiința, politica și banii nu reușeau s-o depășească. Si-au dat seama că speranța unui răsărit frumos stă pe umerii fiecărui tată, a fiecărei mame și a fiecărui profesor și nu pe umerii psihiatrilor, judecătorilor, militarilor, presei...Nu contează dacă părinții locuiesc ȋntr-un palat sau ȋntr-o zonă săracă și dacă profesorii predau ȋntr-o școală somptuoasă sau mizeră - ei sunt speranța lumii. Față de această situație, politicienii, reprezentanții celorlalte categorii profesionale și patronii au făcut o ședință cu profesorii din fiecare oraș, al fiecărei națiuni. Au recunoscut că ȋnfăptuiseră o crimă ȋmpotriva educaței. Au cerut scuze și i-au rugat să nu le abandoneze copiii. (.......) Cum ȋntotdeauna au lucrat ca eroi anonimi și ȋntotdeauna au iubit fiecare copil, fiecare adolescent și fiecare tânăr, profesorii au hotărât să se ȋntoarcă ȋn sala de clasă și să-l  ȋnvețe pe fiecare elev să navigheze ȋn apele emoției. Pentru prima oară, societatea a pus educația ȋn centrul atenției. Lumina a ȋnceput să strălucească după o furtună ȋndelungată....

După zece ani au apărut și rezultatele (.........). Nu mai existau sinucideri. Folosirea drogurilor a dispărut. Aproape nu se mai auzea vorbind de tulburări psihice și de violență. Iar discriminarea?  Ce mai era și asta? Nimeni nu-și mai amintea de așa ceva.  (......) Închisorile au devenit muzee. Polițiștii au devenit poeți. Cabinetele de psihiatrie s-au golit. Psihiatrii au devenit scriitori. Judecătorii au devenit muzicieni. Procurorii au devenit filozofi. Iar generalii? Au descoperit parfumul florilor, au ȋnvățat să-și murdărească mâinile ȋn grădini, ca să le cultive. Si ce era cu ziarele și televiziunile din lume? Ce știri publicau, ce vindeau? Au ȋncetat să vândă necazuri și lacrimi umane. Vindeau vise, anunțau speranța...

Oare când va deveni realitate această poveste?

Recomandări bibliografice:

DR. AUGUSTO CURY

Medic psihiatru, psihoterapeut, educator, om de știință și scriitor, Augusto Cury este unul dintre cei mai citiți autori din lume. Cărțile sale, traduse în peste 40 de limbi și publicate în milioane de exemplare, sunt lucrări de referință în universități din întreaga lume.

Teoria sa despre inteligența multifocală și ideile sale despre educație au format generații întregi de părinți și profesori.

Dr. Cury conduce institutul Academia da Inteligência (Academia Inteligenței), unde studiază medici, manageri, educatori, psihologi, avocați, profesori universitari și orice persoană interesată de lărgirea orizontului minții, de educarea emoției și de îmbunătățirea calității vieții.

 

www.genesis.ro/ro/revista-didactica-genesis/augusto-cury-parinti-straluciti-profesori-fascinanti