Rezultatele preliminare ale unei cercetări desfășurate de Institutul de Științe ale Educației (care a reunit o impresionantă echipă de cercetători și cadre didactice de la Universitatea din București – DFP, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – DPPD, Universitatea de Vest – DPPD și Institutul de Științe ale Educației) având titlul optimist „Școala de acasă – o provocare nouă pentru elevi și o oportunitate pentru profesorii noștri” au fost publicate pe site-ul institutului în luna aprilie a acestui an. Cercetarea a căutat să identifice, prin chestionarea a peste 6000 de cadre didactice, dificultățile întâmpinate în practica didactică în condițiile – evident nefavorabile procesului de învățământ, ca oricărei alte activități bazată pe comunicare directă – epidemiei de gripă din acest an. Finalitatea cercetării, de amploare națională, a fost explorarea problemelor și identificarea unor posibile măsuri de sprijin pentru profesori.

 

Activitatea de învățare de la distanță – un compromis didactic

Rezultatele analizelor preliminare a datelor colectate în urma chestionării porfesorilor au arătat că o parte semnificativă din activitatea didactică uzuală, care presupune legătura directă, față-în-față, între profesor și elev, nu se poate face „la distanță”. Profesorii au indicat următoarele activități importante pentru procesul de învățare ca fiind îngreunate sau împiedicate prin oprirea învățării în școală:

-          comunicarea autentică și relaționare umană (65% dintre respondenți),

-          sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare (64%),

-          monitorizarea ritmului învățării (52%),

-          feedback pentru corectarea promptă sau pentru confirmarea achizițiilor (45%),

-          explicații pentru înțelegerea conceptelor, relațiilor, fenomenelor (45%),

-          consiliere individuală (36%).

Aceste activități nu se pot desfășura în condițiile lecțiilor online și neglijarea lor pentru o perioadă îndelungată (săptămâni sau luni) poate afecta capacitatea de învățare (educabilitatea), dar și definirea relațiilor cadru didactic-elev.

În ceea ce privește cele mai utilizate mijloace de predare prin intermediul internetului (de „la distanță”), profesorii și elevii folosesc Whatsapp sau Messenger (91% - medie de 3,66 pe o scală de 4) sau chiar apeluri telefonice (83% - medie de 3,34). Pe locurile următoare au mai fost menționate utilizarea resurselor educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi situri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc. (într-o medie de 2,82), apoi platformele specializate de elearning (2,6) și aplicațiile pentru apeluri video/ videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams (2,48).

Prof. univ. dr. Constantin Cucoș, cercetător și autor de lucrări de teorie pedagogică, susține că educația de la distanță este, în pofida mijloacelor tehnice disponibile pe scară largă astăzi, și a bunăvoinței și competenței dascălilor, un compromis: „Orice proiect de educație la distanță este, de bună seamă, un demers pedagogic ce presupune redimensionări de conținut și de strategie comunicațională (...) Profesorii noștri sunt, într-o bună măsură, pregătiți să facă față acestei provocări și să compenseze inconvenientul și deficiențele instrumentelor digitale disponibile prin creativitate didactică, proiectare minuțioasă, instruire personalizată. Oricum, vorbim despre un compromis și o încercare de a face tot posibilul într-un context de educație atipic și incomod, mai ales pentru clasele mici.” (http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2020/07/Studiu_scoala_acasa_Rezultate_prelim_2apr2020_comunic.pdf)

Eficiența procesului de predare online

În ceea ce privește eficiența practicilor de învățare prin intermediul calculatorului, profesorii chestionați consideră că numai 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune reușesc să parcurgă curriculumul de trunchi comun conform planificărilor preexistente. Mult diferit stau lucrurile cu elevii cu rezultate slabe, din care numai jumătate (50%) reușesc să țină pasul.

Cadrele didactice care au ore la clasa a VIII-a, clasă terminală a ciclului gimnazial, confirmă accentuarea acestei diferențe între elevi. Copiii de clasa a VIII-a care au de obicei rezultate școlare slabe acumulează în această perioadă lacune într-o măsură semnificativ mai mare decât colegii lor, cu o medie de 1,93, față de media de 3,11 indicată pentru elevii buni (pe o scală de 4). Acest lucru a fost confirmat și de rezultatele evaluării naționale, în care s-a vădit că rezultatele elevilor sârguincioși au fost mai bune decât în anii trecuți în condițiile unei examinări mai puțin dificile, în timp ce procentul total de promovare a examenului de capacitate nu a fost mult diferit. Aceeași situație s-a înregistrat și la nivelul ultimei clase de liceu.

Dificultăți în procesul didactic

Printre dificultățile de a profesa de la distanță, cadrele didactice semnalează, conform cercetării citate, următoarele, în ordine:

-          lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare (64%),

-          dificultăți de ordin tehnic - platforme care trebuie instalate, care nu funcționează (62%),

-          lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: (58%),

-          lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare-evaluare la disciplina lor (57%),

-          lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei (57%),

-          lipsa unui computer suficient de performant (56%) și

-          lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale (54%).

Sunt menționate atât dificultăți de conținut (anumite conținutuir nu sunt digitalite sau nici măcar digitalizabile pentru a putea fi astfel transmise), cât și de formă sau instrument de transmitere.

De cealaltă parte, cadrele didactice au constatat că următoarele dificultăți ale elevilor constituie impedimente serioase pentru învățare:

-          dificultăți tehnice - conectare complicată pe anumite platforme, restricții de acces, limitări de browser, instalări de programe suplimentare (73%),

-          lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii (71%),

-          nivelul insuficient al competențelor digitale (68%),

-          lipsa unui computer/tabletă/telefon smart (65%),

-          lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învățare (65%),

-          lipsa controlului și monitorizării constante a activității lor (65%),

-          acces limitat la Internet (64%),

-          lipsa suportului/lipsa de interes/interdicții din partea adulților (59%).

Procentul mare de cadre didactice care au întâmpinat aceste dificultăți indică nu atât o problemă soluționabilă, cât o stare de fapt de care proiectarea metodologiile de predare trebuie să țină seama. Ignorarea ei nu are cum să atragă decât deficit și declin al învățământului.

Inovarea educației?

Specialiștii se străduiesc să rămână pozitivi. Raportul final al cercetării, publicat sub titlul Școala online. Elemente pentru inovarea educației, sugerează posibilitatea unei revoluționări a învățământului în formula comunicării didactice clasice, Prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară, coautor al volumului, face trimitere la motivație, ca factor-cheie în succesul educației la distanță: „Motivația cadrelor didactice de a proiecta și a desfășura activități de învățare semnificative, atractive, precum și motivația elevilor pentru învățare sunt esențiale în acest context, ca, de altminteri, și în cazul educației în sala de clasă. Diferența este că acum feedbackul elevilor este mai dificil de obținut, iar dificultățile tehnice constituie câteodată un impediment serios. Însă cadrele didactice care au cultivat mereu dorința de cunoaștere și motivația intrinsecă reușesc și acum să aibă rezultate bune.” Pe lângă competențele didactice, cele digitale și psihologice sunt acum necesare în activitatea educațională. Și Olimpius Istrate, coautor la aceeași cercetare, consideră, optimist: „În România, aveam deja în derulare un proiect național de inovare curriculară și educație deschisă, proiectul «CRED», dedicat profesorilor din ciclul primar și gimnaziu. Expertiza acumulată în acest proiect și resursele disponibile au fost utilizate pentru un răspuns relativ rapid, care însă trebuie acum nuanțat și extins pe mai multe paliere. Copiii noștri au nevoie de sprijin, în această perioadă, iar noi – cadrele didactice și părinții – avem nevoie de ajutorul concertat al specialiștilor și al guvernanților pentru a compensa educația «convențională» și pentru a face educație intelectuală, socială, emoțională în cadre noi, în care trebuie să colaborăm și să învățăm noi înșine.”

Sprijin pentru profesori

Realitatea este că nivelul de utilizare a tehnologiei este mediu pentru 53% dintre cadrele didactice chestionate. Doar 4% se declară începători în utilizarea instrumentelor și resurselor digitale. Oricum, în această perioadă, pentru ședințe și discuții cu colegi cadre didactice, sunt nevoiți să utilizeze grupuri de discuții asincrone, cum ar fi Whatsapp (94%), apel telefonic (75%), email (72%) și videoconferințe prin Zoom, Webex, Skype, Meet etc. (58%). Iar pentru managementul claselor și al activităților de învățare, aproape trei sferturi utilizează platforme de elearning precum Google classroom (68%), Moodle (3%), Edmodo (3%), Easyclass (2%).

În această perioadă de suspendare a cursurilor față-în-față, cadrele didactice declară că au primit îndrumare predominant de la:

-          directorul școlii (35%),

-          MEC și instituții ale MEC - ISJ/ ISMB, CCD, CJRAE, ISE (25%),

-          colegi cadre didactice (23%),

-          colegi de informatică (9%),

-          ONG-uri și companii private (4%),

-          părinți (2%) și

-          elevi (2%).

Un procent tăcut de 65% nu au primit îndrumare de la nimeni. Cercetarea arată că cele mai semnificative experiențe și inițiative de sprijin pentru profesori sunt, în ordine:

-          propriile încercări anterioare de introducere a TIC în activități didactice (82%),

-          diverse tutoriale găsite online (78%),

-          grupurile de suport colegial precum grupuri ale profesorilor de pe Facebook (77%),

-          programele de formare în domeniul TIC desfășurate prin CCD-uri (60%),

-          portalul deschis de Ministerul Educației pe digital.educred.ro (60%),

-          ideile de activități cu suport digital de pe digitaledu.ro (59%),

-          atelierele CRED desfășurate prin videoconferință (57%),

-          resursele educaționale deschise colectate de inspectoratele școlare în ultimii trei ani (56%),

-          programele de formare în domeniul TIC desfășurate de ONG-uri/ companii (50%),

-          platforma eTwinning (47%).

„Inovarea în educație” pare, deocamdată, în ciuda optimismului afișat de cercetători (distonant față de realitățile înregistrate prin cercetare), o soluție „psihologică” la problemele grave determinate de suspendarea procesului de educație din luna martie a acestui an. Învățământul este un proces structurant al societăților, iar experimentele și inovațiile se cer făcute cu rezervă și pe perioade de timp suficient de mari ca diferențele între generațiile diferite de elevi să nu fie majore. Ultimele inovații în învățământul românesc și european nu au arătat, din păcate, o creștere a calității actului educațional, în pofida fondurilor mai mari alocate noilor instrumente de predare. Pentru cadrele didactice, pentru familii și pentru copii, mediul online poate fi unul dintre cele mai defavorizante învățării și dezvoltării.

Bibliografie:

ISE, 2020. Școala de acasă – o provocare nouă pentru elevi și o oportunitate pentru profesorii noștri. Rezultate preliminare de cercetare. (disponibil online la http://www.ise.ro/scoala-de-acasa-o-provocare-noua-pentru-elevi-si-o-oportunitate-pentru-profesorii-nostri)

 

Botnariuc P., Cucoș C., Glava C., Iancu D., Ilie M., Istrate O., Labăr, A.V., Pânișoară I.O., Ștefănescu D., Velea S., 2020. Școala online. Elemente pentru inovarea educației. București: Ed. Universității din București