Modul de concepe şi realiza procesul de conducere variază de la o conducător la altul şi este legat de calităţile şi personalitatea exercitantului şi se exprimă prin stilul de conducere. Stilul este felul propriu de a se exprima al unei persoane, o manieră de lucru, un mod sau altul de a fi , de a acţiona, de a se comporta.

               Conform opiniei lui K.Lewin în funcţie de exercitarea autorităţii manageriale avem:

 (pe grupe de stil):

-          stilul autoritar

-          stilul democratic

-          stilul permisiv (laisser - faire)

 

stil autoritar –

refuză orice sugestie din partea subalternilor, fapt ce duce la rezistenţă, apatie şi micşorarea interesului acestora. Conducătorul singur determină activitatea grupului, este un control şi supraveghere strictă. Fluxurile comunicaţionale sunt preponderent descendente Stil relativ efectiv la rezolvarea obiectivelor simple, dar generator de tensiuni şi frustrări. În absenţa managerului randamentul grupului scade. Puterea managerului se bazează pe autoritate, constrângere, recompensă.

stil democratic –

practică delegarea competenţelor adică admite participarea subalternilor atât la stabilirea obiectivelor, cât şi la distribuirea sarcinilor ceea ce în final contribuie la reducerea tensiunilor interpersonale şi participare activă cu interes sporit a subalternilor în muncă. Comunicarea este bilaterală. Climat socio – afectiv plăcut. Influenţa se bazează pe puterea de expert şi carizmă. Necesită relativ mult timp.

               Stilul democratic este caracteristic managerilor care asigură participarea subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil apelează la colaborarea subalternilor atât la stabilirea obiectivelor cât şi la repartizarea sarcinilor.

               Sub aspectelor consecinţelor se apreciază că stilul democratic determină o reducere a tensiunilor, conflictelor, o puternică participare.

               Randamentul grupului este de prezenţa sau absenţa managerului. Orientarea managerilor cu acest stil spre control redus generează rezerve pentru muncă inovatoare.

stil permisiv (laisser-faire) –

urmărește evitarea intervenţiilor în organizarea şi conducerea grupului – conducere spontană. Toleranţă exagerată faţă de subordonaţi, nu impune şi nu poate menţine disciplina. Nu este clară poziţia sa. Subalternii au un moral scăzut. Comunicarea este orizontală.

               Stilul permisiv (laissez-faire) se caracterizează prin evitarea oricărei intervenţii în organizarea şi conducerea grupului, plasând accentul pe organizarea şi conducerea spontană. Prezenţa sau absenţa managerului nu are efecte la nivelul randamentului. Diferenţa între stilul permisiv şi stilul democratic constă în starea moralului. În cazul managerului democratic moralul este ridicat deoarece conducătorul sprijină grupul. În cazul managerului permisiv moralul este ceva mai scăzut, deoarece conducătorul nu sprijină grupul în îndeplinirea sarcinii.

               Stilul autoritar este propriu acelor manageri care refuză să accepte participarea subalternilor la îndeplinirea atribuţiilor manageriale. Managerii cu stil autoritar adoptă în mod unipersonal deciziile privind obiectivele şi mijloacele realizării acestor obiective. Ei vor fi preocupaţi de realizarea sarcinilor, de controlul modului în care se execută sarcinile repartizate. Aceşti conducători acordă o încredere nelimitată măsurilor organizatorice în direcţia atingerii obiectivelor. Sub aspectul consecinţelor produse, stilul autoritar va declanşa rezistenţa neexprimată a subalternilor.

               Un astfel de stil managerial reduce posibilităţile de dezvoltare profesională ale subalternilor. Restrângerea acestor posibilităţi derivă din limitarea până la excludere a subordonaţilor de la adoptarea deciziilor.

               Imposibilitatea de a participa la decizie diminuează simţul de responsabilitate, stânjeneşte interesul creativ – participativ. Acest stil deschide calea spre exagerarea atitudinii critice ori spre ştergerea interesului profesional (alienare profesională) al subalternilor.

               La fel, exagerarea controlului, va avea ca efect dezorientarea executanţilor în lipsa managerului, ceea ce induce, provoacă nevoia de control. Reducerea randamentului muncii în lipsa managerului îl va determina pe acesta să intensifice controlul. Deci, extinzând timpul afectat controlului, managerii cu stil autoritar reduc simultan timpul afectat creaţiei, inovaţiei.

              

               Efectele disfuncţionale ale controlului exagerat sunt:

-          deplasarea interesului subalternilor de la obiectivul de realizat la respectarea normelor (regulilor);

-          crearea unei nevoi sporite de control.

               Mecanismul care explică o asemenea situaţie se fundamentează pe teorema lui Thomas conform căreia o definire falsă a unei situaţii devine adevărată prin consecinţele sale.

               Folosind stilul managerial potrivit fiecărui individ, tuturor le va plăcea să lucreze pentru dumneavoastră. O fire deschisă și apropiată este un atu prețios pentru un bun conducător, dar favoritismul nu, fiindcă îi demotivează pe ceilalți, iar cel favorizat devine nepopular.

               Ceea ce evaluați și recompensați este ceea ce veți primi înapoi.

               Diferite teorii motivaționale consideră că, atunci când sunt stimulați printr-un nivel salarial acceptabil și li se recunosc eforturile, oamenii muncesc bine și eficient. Din piramida lui Abraham Maslow, nevoile aflate pe prima treaptă și anume cele fiziologice (hrană, adăpost, căldură, ...) trebuie să fie îndeplinite cu ușurință din salariu. Următoarele trebuințe pot fi satisfăcute în ordine: pe măsură ce este îndeplinit un nivel, prioritatea pentru satisfacerea celui ce urmează imediat devine preponderentă. Pe lângă bani și alte recompense materiale oamenii au nevoie la locul de muncă de siguranță, de respect și interacțiuni, de stimă și autorealizare, de împlinirea potențialului personal (Piramida lui Maslow).

               Piramida lui Maslow este aplicabilă tuturor aspectelor vieții; cu cât individul este mai mulțumit si mai ambițios, cu atât mai mare va fi productivitatea și competitivitatea.

               Succesul nu înseamnă doar îndeplinirea obiectivelor, ci și sudarea unei echipe creative, eficiente chiar și în absența dumneavoastră. Un stil de tip ,,discută și colaborează,, poate fi mai util decât unul autoritar, de tip ,,comandă și controlează,,.

                 Teoria potrivit căreia angajații nu își părăsesc companiile, ci șefii, este din ce în ce mai cunoscută. Lucrul cu oamenii decurge rareori lin, un loc de muncă este rareori un cămin călduț, emoțiile izbucnind adesea, mai ales în cazul sarcinilor dificile. Cea mai eficientă tehnică de prevenire a demotivării este să reacționați uman, cu înțelegere. Dacă aveți dificultăți în motivarea unui membru al echipei, întrebați-vă dacă activitatea lui, ca parte a grupului, este eficientă și recunoscută. Stabiliți o discuție între patru ochi la care fiți pozitiv și încercați să stabiliți clar cauzele nemulțumiri sale și încercați să ajungeți la un acord.

                          

            Recomandări bibliografice:

 

         J. Maxwell scrie 21 de principii pe care un leader e nevoie să le aplice ca să-și determine oamenii să-l urmeze.  Exemplele lui cuprind experiența de viață a Mariei Tereza sau a fondatorului McDonalds. Autortul cărții Cele 21 de legi supreme ale liderului arată că oamenii care au urmat aceste legi au avut succes, iar cei care le-au ignorat, au eșuat.