Care este diferenţa dintre management şi leadership?
Cea mai mare diferenţă dintre manageri şi lideri este felul prin care aceştia îşi motivează angajaţii, lucru ce defineşte cel mai bine modalitatea lor de lucru şi acţiune. Multe persoane întrunesc ambele atribuţii, fiind atât lideri, cât şi manageri. De asemenea, mulţi au funcţii de management, însă realizează că nu pot conduce suflete, şi atunci stagnează la nivelul de manageri.
În ce constă, până la urmă, diferenţa?
În primul rând,
managerii au subordonaţi,
pe când
liderii au oameni care să-i urmeze în activităţi, în idei şi intreprinderi.
Managerii, prin definiţie, au subordonaţi, cu excepţia acelora pentru care titlul este un lucru formal şi impropriu obţinut prin vechimea deţinuta în aceasta arie, iar puterea lor asupra altora este alta decât autoritatea formală. Dar, în general, managerii se caracterizează prin:
- stil autoritar,
- tranzacţional,
- focalizarea pe muncă şi nevoia de confort.
Managerii au un stil autoritar acordat, prin definiţie, de către companie, iar subordonaţii acestora acţionează, în mare măsură, după spusele şi dorinţele lor, ceea ce defineşte şi stilul tranzacţional. Acest lucru nu se întâmplă datorită faptului că angajaţii sunt robotizaţi, ci datorită unor recompense promise în schimbul muncii impuse. În general, managerii sunt plătiţi pentru a realiza munca în mod eficient şi corect (deoarece şi ei sunt subordonaţi cuiva), de obicei fiind constrânşi de timp şi resurse financiare. Astfel, ei pasează activităţile subordonaţilor.
O cercetare realizată pe manageri demonstrează că aceştia preferă o viaţă în general stabilă şi echilibrată, ceea ce îi determină ca în mediul organizaţional să evite conflictele şi riscurile pe cât posibil. În general, le place să conducă o “echipă fericită”.
Liderii nu au subordonaţi, cel puţin nu atunci când practică leadership-ul. În acest caz, ei trebuie să renunţe la controlul formal autoritar pentru că leadership-ul înseamnă să ai oameni care să te urmeze, iar realizarea acestui lucru se face întotdeauna în mod voluntar. Liderii se caracterizează, în general, prin:
- stil carismatic,
- de transformare,
- focalizarea pe oameni,
- explorarea riscului.
Nu este suficient să le spui angajaţilor ce trebuie să facă pentru ca aceştia să acţioneze pe măsură. Un lider carismatic ştie să-i atragă, să îi ghideze şi să realizeze o concordanţă între munca ce trebuie făcută şi dorinţele lor în această privinţă. Astfel, echipa va fi capabilă să-l urmeze pe lider indiferent de riscul pe care îl implică sarcinile propuse. Liderul carismatic poate, prin persuasiune, să atragă mai uşor angajaţii de partea lui. În general, ei se folosesc de promisiuni, transformări nu atât extrinseci, cum procedează managerii cât intrinseci, inducându-le starea necesară în vederea demarării acţiunii.
În acelaşi studiu făcut pe manageri în care s-a demonstrat că managerii încearcă să evite situaţiile riscante, s-a demonstrat, de asemenea, că liderii acţionează în mod diferit. Ei sunt în căutarea de riscuri, precum şi în căutarea de soluţii eficiente pentru acestea. Ei se simt confortabil în această situaţie şi sunt capabili să identifice riscurile si să le modeleze în favoarea lor, sunt capabili să încalce regulile pentru a obţine ce vor şi pentru a finaliza cu succes o activitate. S-a demonstrat că un număr surprinzător de astfel de lideri au avut probleme în viaţa private, probleme pe care au fost nevoiţi să le depăşească, ca de exemplu o copilărie cu traume, dislexie etc. Aceste experienţe i-au învăţat probabil să îşi asume riscuri şi să acţioneze în pofida părerilor dezaprobatoare ale celor din jur.
Multe persoane pot fi atât manageri, cât şi lideri întrucât pot întruni comportamente combinate.
Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună. Capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale.
O diferenţă majoră între grupuri şi echipe este că cele din urmă sunt mai orientate spre un scop. O echipă este coezivă în măsură în care membrii grupului simt că sunt parte a echipei, vor să rămână în echipă și consideră echipă important pentru ei. Coeziunea măsoară importanța sau atașamentul membrilor echipei - gradul în care membrii echipei stabilesc legături unii cu altii și vor să rămână împreună.
Așadar:
managerii au subordonaţi, iar
liderii au oameni care să-i urmeze în activităţi, în idei şi intreprinderi.
Referințe bibliografice:
· Avram, E. și Cooper, C.L. (2008). Psihologie organizațional-managerială. Tendințe actuale. Iaşi: Editura Polirom
· Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Editura Destin, Deva, 1998.
https://www.traininguri.ro/leadership-autentic-24-de-actiuni-care-te-transforma-din-manager-in-lider/https://www.traininguri.ro/strategii-de-marketing/