Literatura de specialitate oferă o serie de modele care pot sprijini cu succes profesorul în demersul său de gestionare a situațiilor conflictuale din sala de clasă şi de respectare a regulilor.

 

Modelul Canter solicită ca profesorul să se manifeste pozitiv în toate situațiile, să formuleze reguli şi aşteptări clare, să-i ajute pe elevi să conştientizeze consecințele încălcării regulilor şi să utilizeze stimulările adecvate. El face referire şi la existența unei dicipline pozitive în sala de clasă. Aceasta cuprinde cinci etape: • recunoaşte şi îndepărtează blocajele din calea disciplinei pozitive; • exersează utilizarea stilurilor pozitive de răspuns; • fixează limite; • învată sa respecte limitele; • implementează un sistem de aserŃiuni pozitive. Scopul modelului Canter este de a-i ajuta pe profesori să fie calmi, dar energici cu elevii. Acest model pune accentul pe formularea de reguli şi aşteptări clare, caracterul pozitiv al atitudinii profesorului, aplicarea corectă a sistemului de recompense şi pedepse atunci când este nevoie.

 

 

 

Modelul Fred Jones pune accent pe motivația elevului şi pe comportamentul acestuia în sala de clasă. Sunt prezentate o serie de proceduri pentru îmbunătățirea eficienței profesorilor în gestiunea comportamentelor perturbatoare ale elevilor, astfel:

 

·         utilizarea limbajului trupului: contact vizual, expresie facială, poziție;

 

·         folosirea sistemului de stimulente;

 

·         sprijin instrucțional pozitiv;

 

·         utilizarea sistemelor de întărire; pregătirea „scenei”impunerea regulilor generale;

 

·         justificarea regulilor;

 

·         aranjarea sălii de clasă;

 

·         cunoaşterea naturii situațiilor conflictuale din sala de clasă;

 

·         disctuții cu părinții.

 

 

Modelul Glasser recomandă terapia realității ca mijloc de a institui disciplina. Glasser considera că orientarea elevului către realitate are un rol fundamental în formarea unor indivizi responsabili, capabili să-şi satisfacă interesele în lumea reală.

 

Modelul Kounin se concentrează pe disciplina preventivă, adică presupune utilizarea unor tehnici şi strategii apte să prevină apariția unor probleme de comportament.

 

Ideile-cheie ale lui Kounin includ:

 

·         efectul de undă: atunci când profesorul corectează comportamentul eronat al unui elev, acest lucru influențând pozitiv comportamentele celorlalți elevi;

 

·         atenția distributivă: capacitatea profesorului de a observa tot ceea ce se întâmplă în sala de clasă;

 

·         controlul simultan: implicarea profesorului în două sau mai multe evenimente în acelaşi timp; tranzițiile fireşti şi eficiente de la un moment al lecției la altul;

 

·         concentrarea elevilor;

 

·         menținerea interesului şi a implicării.

 

 

 

 

 

Strategiile de prevenire a conflictului sunt eficiente atunci când putem intui anumite situații generatoare de tensiune care ar putea determina conflicte neproductive. Strategiile de rezolvare a conflictului presupun ca toate părțile implicate să ajungă în mod liber la un acord. 

 

Principalele modalități de rezolvare a conflictelor sunt medierea şi negocierea. Medierea este procesul prin care părțile aflate în conflict îşi soluționează problemele  în mod paşnic, recurgând la o terță persoană care este neutră. Această persoană neutră, nepărtinitoare este mediatorul. Pentru o soluționare constructivă a conflictelor, adversarii trebuie să respecte câteva reguli:

 

-          să rămână calmi şi să-şi controleze furia, frustrarea sau alte emoții puternice,

 

-          să se concentreze asupra problemei şi nu asupra învinovățirii celuilalt,

 

-          să-şi exprime cu acuratețe sentimentele şi dorințele,

 

-          să respecte celelalte puncte de vedere şi să încerce să le înțeleagă,

 

-          să coopereze pentru găsirea soluțiilor care să mulțumească ambele părți implicate.

 

 

 

 

Referințe bibliografice:

 

 

 

 

-          Popescu, D.I., Comportament organizațional, Editura ASE, București, 2010

 

-          Stoica Constantin, A., Neculau, A., Psihologia rezolvării conflictului, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

 

 

*** Regulamentul de organizare şi funcționare a unităților de invățământ preuniversitar-   MEdC- 2005