Modernizarea urmăreşte reducerea acelui decalaj, care există între educaţie şi societăţii. Acţiunii de modernizare îi revine sarcina de a depista mijloacele pedagogice dezvoltarea indispensabile perfecţionării educaţiei şi a transformării ei într-o forţă motrice a dezvoltării societăţii. Această adaptare a învăţământului la cerinţele şi coordonatele progresului social a constituit o preocupare continuă a reprezentanţilor şcolii şi gândirii pedagogice progresiste.

 

 

 

Marlene şi Lee Canter sfătuiesc profesorii să se manifeste pozitiv

 

(http://elearning.masterprof.ro/mc/modelul_canter.html)

 

 

Un profesor pozitiv este acela care comunică elevilor clar şi ferm nevoile şi cerinţele sale, care dă curs unor acţiuni adecvate, răspunde elevilor astfel încât să maximizeze acordul cu ei şi care nu încalcă în nici un fel interesele cele mai înalte ale acestora.

 

Scopul modelului Canter este de a-i ajuta pe profesori să-şi asume responsabilităţi în sala de clasă şi de a-i învăţa să fie calmi, deşi energici cu elevii.

 

Încă de la începutul anului şcolar profesorii pozitivi manifestă intoleranţă faţă de comportamentul indezirabil şi nu acceptă scuze de genul: probleme emoţionale, mediu defavorizant acasă, slăbiciuni ereditare, necazuri personale; ei stabilesc reguli de comportament, dar şi consecinţe, atât pentru comportamentul considerat adecvat, cât şi pentru acela considerat indezirabil.

 

 

 

 

          Modelul Canter a fost elaborat pe baza a mii de ore de observare a profesorilor în sala de clasă şi are drept fundament mai multe principii:

 

 

Principii Canter

 

 

-          profesorii trebuie să solicite elevilor un comportament responsabil

 

 

-          eşecul profesorului se datorează unui control slab al clasei: ei nu pot preda, iar elevii nu utilizează oportunitatea de a învăţa

 

 

-          mulţi profesori cred că un control ferm al clasei este înăbuşitor şi inuman; fals, controlul ferm, dar impus într-o manieră umană este eliberator

 

 

ca educatori, profesorii au următoarele drepturi fundamentale:

 

 

-          dreptul de a asigura un mediu optim pentru învăţare

 

-          dreptul de a se aştepta la un comportament adecvat din partea elevilor

 

-          dreptul de a se aştepta la un ajutor adecvat din partea părinţilor şi a administraţiei atunci când este cazul.

 

 

ca persoane care învaţă, elevii au următoarele drepturi fundamentale:

 

 

-          dreptul de a avea profesori care să-i ajute să se dezvolte pe de o parte, iar pe de altă parte, de a-i împiedica să se distrugă printr-un comportament inadecvat

 

 

-          dreptul de a primi un sprijin adecvat din partea profesorului în procesul deprinderii unui comportament adecvat

 

 

-          dreptul de a alege un anume comportament, ştiind dinainte care sunt consecinţele alegerii respective.

 

         

 

 

Aceste drepturi, necesităţi şi condiţii se regăsesc într-un plan privitor la disciplina în sala de clasă, prin intermediul căruia profesorul fixează aşteptările, consecinţele încălcării regulilor etc. şi care nu ignoră niciodată interesele cele mai semnificative ale elevilor.

 

         

 

Disciplina pozitivă cuprinde mai multe puncte:

 

 

- a formula şi a transmite aşteptări în raport cu comportamentul elevului

 

 

- persistenţa în aşteptări şi dorinţe de genul: <Vreau ca tu să …> şi <Îmi place asta> (în acest caz, centrarea mesajului pe eul profesorului nu interferează cu respectul de sine al elevului); nu sunt acceptabile mesaje de genul: <Tu nu eşti bun, de ce n-ai face mai degrabă …>, deoarece interferează cu respectul de sine al elevului

 

 

- utilizarea unei voci clare, ferme, calme şi a contactului din priviri

 

 

- utilizarea unor gesturi care să sprijine afirmaţiile verbal

 

 

- a influenţa comportamentul elevului fără ameninţări sau strigăte

 

 

- a practica tehnica repetării (a repeta calm mesajul ori de câte ori elevul vrea să se certe) mai degrabă decât să se ajungă la confruntare.

 

 

Rezumând, modelul Canter pune accentul pe:

 

·         formularea de reguli şi aşteptări clare

 

 

·         aplicarea consecinţelor pozitive dacă elevul răspunde aşteptărilor profesorului, dar şi a celor negative dacă acestea sunt ignorate

 

 

·         profesorul trebuie să fie mai degrabă pozitiv decât pasiv sau ostil.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

 

 

·         Iucu, Romiţă. (2000).  Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Iaşi: Polirom.

 

·         Nicola, Ioan. (1996) . Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: E.D.P.

 

 

 

http://elearning.masterprof.ro/mc/modelul_canter.html