– tehnici de dezvoltare personală pentru dezvoltarea profesională

               Teoria generală a sistemelor (T.G.S.) este o teorie relativ nouă fondată de Ludwig von Bertalanffy având ca obiect sistemele, indiferent de natura și tipul lor. Este o teorie a complexităților organizate, urmărind formularea principiilor, legilor, conceptelor și modelelor sistemelor. T.G.S. este o disciplină științifică de sinteză, generală, întemeiată pe o serie de discipline matematice cum sunt: teoria informației, teoria jocurilor strategice, teoria deciziei, cercetarea operațională, teoria ecuațiilor diferențiale, teoria probabilităților, topologia și algebra abstractă. Conceptele fundamentale sunt: sistem, informație, entropie, finalitate, organizare, centralizare, interacțiune, izomorfism, integralitate.

Deși este o disciplină teoretică având ca obiect integralitatea sistemelor și se dezvoltă ca o disciplină logico-matematică, teoria generală a sistemelor este aplicabilă empiric și aici mai ales științelor tehnice. T.G.S. favorizează întregirea cunoașterii, transferă metode, principii și concepte între discipline, introducând precizie matematică în cercetare. Datorită acestui potențial gnoseologic și epistemologic a fost preluată în filozofia științei contemporane ca direcție de cercetare care își propune integrarea domeniilor cunoașterii printr-o metodologie de conceptualizare și cercetare, unificată la nivel înalt.

               Spre exemplu, o modalitate de a defini familia şi în special modul ei de funcţionare se regăseşte în teoria sistemelor provenită din matematică, fizică şi ingineria anilor 1940. Sistemul este un ansamblu organizat de părţi care formează un întreg complex. Gregory Bateson (Nichols, 2004) şi colegii săi au descoperit că teoria sistemelor este un instrument perfect pentru ilustrarea modalităţilor în care familia funcţioneaza ca unitate organizată şi nu ca o adunare de indivizi. Familia este mai mult decât o colecţie de indivizi: este o reţea de relaţii.

               Cunoaștere generală a elevilor poate fi completată cu o cunoașterea sistematică și complet realizată de un specialist în psihologie sau un coach de echipă. Acesta pe langă cunoașterea empirică, realizată în timpul activităților cotidiene, va realiza și cunoașterea sistemică, cu mijloace șiințifice, mult mai obiective.

               Coaching-ul de echipă de direcţie axat pe rezultate

               Obiectivele unui coaching sistemic de echipă sau de comitet de direcţie rămân centrate concomitent pe dezvoltarea profesională a fiecărui membru al echipei şi pe îndrumarea echipei în ansamblul ei în activitatea ei operaţională axată pe proiect, pe performanţă şi pe rezultatele întreprinderii.

               Coaching-ul sistemic de echipă de direcţie permite fiecăruia dintre membrii ei să-şi dezvolte pe deplin potenţialul, iar echipei sau comitetului de conducere, precum şi instituției, să devină mult mai performantă într-un interval de timp predeterminat şi conform unui set de criterii predefinite şi măsurabile.

               Astfel, bazându-se pe o serie de indicatori măsurabili, cum ar fi rezultatele operaţionale, coaching-ul sistemic de echipă sau de comitet de direcţie propune o abordare cu totul diferită şi complementară în raport cu intervenţiile de

• Team Building centrate pe dezvoltarea motivaţiei indivizilor;

• Coeziune de echipă, centrate îndeosebi pe îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale.

               Aceste tehnici, strategii pot fi aplicate şi la nivelul echipelor de negociere, de cercetare, de inovare şi de dezvoltare, pe care le va ajuta să-şi dezvolte noi strategii creative axate pe proiectele lor şi pe îmbunătăţirea performanţelor. Fixarea unor obiective ambiţioase şi concentrarea asupra mijloacelor de a le a atinge permit o creştere a valorii adăugate rezultate din noi interfeţe performante dezvoltate prin coaching şi în echipă.

               Coaching-ul sistemic de echipă de direcţie în cadrul organizaţiilor aflate în tranziţie

               Coaching-ul sistemic de echipă este deosebit de important atunci când o echipă sau o instituție transpun în fapt un nou proiect sau trec printr-o perioadă de dificilă.

               În cazul unei mutări, al unei reorganizări, restructurări, proiecte educaționale pentru susținerea educației incluzive de calitate, al stabilirii de alianţe sau de parteneriate, al redefinirii proiectului unei întreprinderi, orice echipă va avea numai de câştigat dacă va iniţia un demers de tip coaching de tranziţie.

               Un demers de coaching sistemic de echipă de direcţie sau de colectiv operaţional în tranziţie permite punerea în perspectivă a ceea ce este adesea trăit de către membrii săi şi de către întregul colectiv ca o perioadă de incertitudine, uneori de stres colectiv, transformând acest interval într-o perioadă de deschidere şi de oportunitate, centrată pe un nou potenţial şi pe noi performanţe.

               Coaching-ul sistemic de echipă de direcţie în tranziţie duce aşadar la o creştere a coeziunii dintre membrii unei echipe de conducere, făcându-i să se concentreze asupra optimizării perioadei de transformare şi a noului viitor ce poate fi definit pe baza ei. Membrii echipei vor fi îndrumaţi într-un demers care constă în identificarea tuturor oportunităţilor de dezvoltare individuală şi de obţinere a celor mai bune rezultate colective.

                           Tendintele secolului în care trăim plasează individul modern la răscrucea dintre nevoia de a avea timp liber, de a se relaxa și de a reuși să se dezvolte personal și necesitatea de a fi un bun profesionist, de a se afla într-un continu proces de specializare și de a fi la curent cu tot ceea ce se întamplă în jurul său.

                        Aceste două direcții principale sunt multiplicate de atenția pe care suntem nevoiți să o acordăm vieții noastre profesionale și presiunii financiare datorată contextului economic, politic și social  în care se plasează România.  

   Este dificil, dar nu imposibil.  Un management corect al timpului, o prioritizare pe activități, concentrarea energiei spre activități ce vizează în mod direct sau indirect dezvoltarea personală reprezintă modalități accesibile prin care te poti dezvolta personal și profesional.

Referințe bibliografice:

Băban A. (coord.). (2009)  Consiliere educaţională, Ed. Psinet, Cluj-Napoca

Cardon A. (2006). Leadership de transition (Editions d’Organisation, 2004)/trad. rom. Editura CODECS, Bucureşti

Nichols, M.P., Schwartz, R.C. (2004 ). Terapia de familie. Concepte şi metode, Boston: Pearson Education, Inc

Robu, M. (2008). Empatia în educaţie.Necesităţi pedagogice moderne-Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Editura Didactică Publishing House, București