Practica pedagogică demonsterează că în procesul educației și instrucției, strategii didactice identice generează rezultate diferite, în funcție de caracteristicile individuale și de vârstă ale educaților, nivelul intelectual, structura aptitudinală, opțiunile profesionale, atitudinile și convingerile proprii, determinând receptarea și prelucrarea diferențiată  a mesajelor transmise.

Pentru o acțiune eficientă, orice educator trebuie să acționeze bazându-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor și atitudinilor elevilor, pe cunoașterea reprezentarilor și sentimentelor acestora, folosind mijloace eficiente de influentare și formare. Organizarea știintifica a actiunilor instructiv educative este dependentă de cunoașterea individualității elevilor și de organizarea sistemului de învățămât astfel încât să permită găsirea unor posibilităti integrative accesibile pentru fiecare.

               Tendinta modernă de individualizare a formării și instruirii, motivată prin diferențele dintre capacitățile și structurile de personalitate ale elevilor, impune determinarea printr-un procedeu de diagnosticare  a caracteristicilor specifice fiecarui individ, pentru ca apoi să se poata proiecta condițiile cele mai potrivite de desfasurare a activității didactice, selectând cele mai adecvate acțuni de asisitență și intervenție. Pentru aceasta profesorul trebuie să colaboreze cu psihologul  care prin investigații suplimentare de laborator, coroborate cu investigația realizata în condiții obișnuite de viață, va contribui la întelegerea mai corecta a persoanei, la o mai mare certitudine a datelor și la formularea unor concluzii în funcție de pluritatea factorilor.

               În cunoașterea elevilor trebuie ținut cont că psihologia este o știință probabilistă, iar prin cunoașterea psihologică nu se ajunge la o certitudine, ci doar la o cunoaștere probabilistă.                 Din această cauză, în domeniul psihologic nu vom putea stabili un diagnostic devinitiv, ci doar un prognostic, care va trebui să fie elaborat pe termen scurt, pentru a evita erorile predictive datorate evolutiei în timp a subiecților, modificările, uneori spectaculoase, determinată de multitudinea și complexitatea factorilor implicați în schimbare.

               Această cunoaștere generală a elevilor trebuie completată cu o cunoașterea sistematică și complet realizată de un specialist în psihologie. Acesta pe langă cunoașterea empirică, realizată în timpul activităților cotidiene, va realiza și cunoașterea sistematică, cu mijloace șiințifice, mult mai obiective (observația explicită, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc.)

Cunoaștera elevului trebuie să se realizeze urmărindu-se:

• evoluția sa în timp,
• nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat.

               În managementul instituțional este vorba în primul rând de coordonarea echipelor. Acolo unde sunt mai mulți oameni, mai multe echipe se ajunge, mai devreme sau mai târziu, la dificultăţi de comunicare și relaționare. Acestea sunt într-o strânsă legătură cu faptul că, pornind de la competențele pe care le dețin, se aşteaptă ca membrii echipei să conlucreze efectiv. Această abordare, de obicei, la nivelul echipei, poate genera conflicte, frustrare şi resemnare, deoarece membrii nu au fost pregătiţi să lucreze în echipă, să comunice, să asculte, să gândească ca o echipă. 

               Albinele şi furnicile dovedesc un spirit de echipă real (Journal of Evolutionary Biology). Cercetătorii de la universităţile britanice Oxford şi Edinburgh au folosit modele matematice pentru a studia comportamentul de turmă. …Furnicile şi albinele lucrează împreună ca un singur organism şi sunt pregătite să se sacrifice pentru binele coloniei.

               Psihologii descriu o serie de fenomene care apar în grup și legate de eficiența lucrului în echipă:

• efect de volum - rezultatele operațiunilor depind de numărul grupului efectul compoziției;

• calitative a grupului – rezultate munca în echipă depinde de omogenitatea-eterogenitatea compoziției (cel mai bun grup de sarcină, ai cărei membri sunt de diferite sex și vârstă, dar aproape identice în caracteristicile sociale);

• conformismului - comportamentul sau convingerile membrilor grupurile variază ca urmare a unor grupuri de presiune reale sau imaginare. Rolul opiniei publice este foarte mare pentru fiecare membru al echipei, iar fiecare respectă principiile dezvoltate de eforturi comune;

• deindividualizarea - pierderea conștiinței de sine;

 risc fenomen deplasare - grupul acceptă, sau decizia luată puțin riscantă decât ar fi luate de către membrii individuali;

• lenea socială - în cazul în care responsabilitatea este împărțită în grupuri de membri, atunci toți încep să lucreze delăsător.

               Pentru ca rezultatul lucrului în echipă să fie unul de succes, pe lângă conducerea cooperativă și abilitățile membrilor echipei, sunt necesare competențe manageriale extinse ale acestora, o adaptare flexibilă la condiții diferite, informare orientată spre problemă, negociere și decizii.

               Proiectele de dezvoltare presupun schimbări în două planuri majore: cel structural și cel al comportamentelor membrilor organizației.

               Se poate afirma că schimbarea reprezintă mecanismul dezvoltării, dar nu toate schimbările conduc la dezvoltare școlară. Un manager bun identifică permanent soluții care conduc organizațiile școlare spre realizarea unor activități care înregistrează plus valoare.

               În condițiile actuale, orice organizație trebuie să cunoască mecanismele accesării unor proiecte care să fie compatibile atât cu viziunea strategică, cât și cu tipul de cultură organizațională promovat. De asemenea, organizațiile școlare trebuie să estimeze ce eforturi sunt necesare pentru implementarea proiectului, să aleagă căile care conduc spre performanță, să identifice riscul și oportunitățile cu care se pot confrunta în contextual economiei românești și al unei societăți aflate în schimbare majoră.

               Un coaching pe relație, efectuat la nivelul unei echipe, un proces de sistemic de echipă și permite precizarea strategiilor de transformare a culturii de management a întregii instituții, precum şi pregătirea deplafonării rezultatelor ei operaţionale şi financiare într-un context naţional sau multicultural.

               Aceste strategii pot fi aplicate şi la nivelul managementului instituțional antreprenorial de calitate în școli defavorizate care pot ajuta la dezvoltarea de noi strategii creative axate pe proiectele lor şi pe îmbunătăţirea performanţelor. Fixarea unor obiective ambiţioase şi concentrarea asupra mijloacelor de a le a atinge permit o creştere a valorii adăugate rezultate din noi interfeţe performante dezvoltate prin coaching de relație.

               In coaching-ul pentru relatii atenția se îndreaptă asupra unor aspecte legate de fiecare și de relațiile fiecăruia – aspecte de care uneori, nu suntem constienți. Susținerea în a descoperi cine esti și ce iți dorești de la tine și de la relatiile cu cei din jur. Te va ajuta  în obținerea sau păstrarea unor relații sănătoasă și gestionarea cu ușurință a comunicării în momente dificile cu tine și cu celălalt.

                           Cadrul didactic îndeplinește diferite roluri, dar dincolo de aceste roluri, are mai multe modalităţi specifice de acțiune, în conformitate cu propria sa dezvoltare profesională și personală.

               O bună comunicare este rezultatul unei bune autocunoașteri. Când te cunoști suficient de bine, te accepți, cu bune cu rele, gândurile îți sunt mai bine structurate, cuvintele sunt mai bine alese pentru a da forma gândurilor, într-un mod mai ușor de înteles și de tine, dar și de ceilalți.