Un grup este coeziv în măsură în care membrii grupului simt că sunt parte a grupului, vor să rămână în grup și consideră grupul important pentru ei.

Coeziunea măsoară importanța sau atașamentul membrilor față de grup - gradul în care membrii grupului stabilesc legături unii cu altii și vor să rămână împreună. Pe lângă percepția entității grupului, multe caracteristici care contribuie la crearea unui grup au legătură cu percepția coeziunii grupului. Spre exemplu, studiile arată că membrii unui grup care împărtășesc credinţe și valori similare au înregistrat o coeziune mai mare decât grupurile în care membrii nu aveau valori similare.  Interdependența puternică a grupului - obiectivul de a obține recompense realizând cu succes sarcinile grupului, se corelează cu o coeziune ridicată a grupului. Grupurile care dezvoltă norme puternice în grup și dorința de a menține aceste norme exprimă o mai mare coeziune. Grupurile coezive se comportă mai diferit decât grupurile mai puțin coezive. Pentru unii, coeziunea este asociată cu satisfacția grupului-mai puțină anxietate, mai multă comunicare pozitivă în cadrul grupului, mai puține absente de la întâlniri. Pepitone și Reichling au arătat că membrii grupurilor coezive au fost mai ostili față de cei din exteriorul grupului, în timp ce grupurile mai puțin coezive au arătat mai multă ostilitate în cadrul grupului. Indivizii sunt mai preocupați de rezultatele pozitive și negative ale grupului atunci când grupul este coeziv.

O temă foarte des studiată se referă la impactul coeziunii grupului asupra realizării grupului. Pe de o parte, s-a observat că grupurile care sunt mai coezive vor fi mai productive decât grupurile mai puțin coezive. Pe de altă parte, există posibilitatea ca grupurile care sunt prea coezive să devină prea încrezătoare în abilitatea de a realiza sarcinile și nu vor discuta pe deplin problemele importante sau vor căuta în exterior informații pentru a lua deciziile în privința grupului. Deoarece membrii grupului se plac reciproc, există posibilitatea ca grupurile coezive să socializeze mai mult decât să realizeze sarcinile. În unele cazuri, coeziunea corelează cu performanța grupului, iar în alte cazuri cu neperformanța. O explicație pentru aceste rezultate opuse este că, deși coeziunea grupului nu influențează prin ea însăși performanța, coeziunea totuși crește conformitatea la normele grupului. Așadar, coeziunea este dependentă de norme pentru a crește sau reduce performanța. Dacă norma este de a lucra mult și a fi productivi, coeziunea va creşte performanța. Deși coeziunea grupului și indentitatea socială sunt similare, ele nu reprezintă același lucru. Coeziunea grupului se referă în principal la legătura puternică cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce identitatea socială se referă la cât de mult indivizii se simt o parte din grup sau cât de important este a face parte dintr-un anumit grup. Identitatea socială implică o atracție către grup ca întreg decât o atracție față de indivizii particulari din grup.

Similaritatea, interacțiunea, interdependența, structura (norme, roluri, status) influențează și sunt influențate de coeziunea grupului și identitatea socială. Coeziunea este alcătuită din trei dimensiuni: atracția interpersonală față de alți membri ai grupului sau față de grupul însuși, angajamentul față de sarcinle grupului, mândria grupului. Coeziunea este în mare măsură legată de dezvoltarea identității rolului și socializării organizaționale. Coeziunea și solidaritatea din cadrul grupului sunt legate de percepția prototipului celorlalți membri. Cu alte cuvinte, cu cât membrii grupului adoptă valorile, credințele și atitudinile grupului, cu atât grupul va fi mai coeziv.

Procesele interactive de grup determină fie “câștiguri”, fie “pierderi” în cadrul grupului. Câștigurile provin de la efectele constituirii pozitive a echipei. Constituirea pozitivă a echipei poate fi obținută printr-o colaborare cu toți membrii, prin colaborarea la strategiile sarcinilor sau competențelor, colaborare necesară pentru a produce mai multe idei originale care nu ar putea fi obținute dacă s-ar acționa solitar. Pierderile apar când coeziunea grupului determină “gândirea de grup”, când norma grupului este opusă eficienței grupului sau când grupul își pierde motivația sau coordonarea.

Procesele interactive cauzează pierderi ale echipei: blocarea producției (când membrii grupului sunt împiedicați să contribuie la discuțiile de grup), perceperea necorespunzătoare a evaluării-provine de la perceperea generală a evaluării negative de către grup, competiția-apare când membrii consideră că aportul lor este dispensabil și trebuie să concureze cu alții pentru oportunitatea de a contribui. Importanța coeziunii a fost considerată ca fiind cheia grupurilor de muncă eficiente. Mai mult, conceptualizarea și măsurarea coeziunii grupului este bazată pe modele care cuprind o varietate de factori.  Mullen și Copper (1994) au testat relația dintre coeziune și un singur factor – atracția interpersonală în grup. Widmeyer, Brawley și Carron (1985) disting între atracția individului față de grup și integrarea în grup. Cota, Evans, Dion, Kilik și Longman (1995) apreciază că, coeziunea grupului are patru dimensiuni: integrarea sarcinilor în grup, integrarea socială în grup, atracția indivizilor față de sarcinile grupului, atracția indivizilor față de aspectele sociale ale grupului.

Integrarea sarcinilor grupului este definită ca percepția similarității și coerența din cadrul echipei de a îndeplini sarcinile, în timp ce integrarea socială în grup reflectă percepția coerenței și legăturii cu privire la activitățile sociale ale echipei. Atracția indivizilor față de sarcinile grupului descrie sentimentele membrilor despre implicarea personală în sarcinile grupului, în timp ce atracția indivizilor față de aspectele sociale ale grupului reflectă sentimentele despre implicarea personală în interacțiunea socială a grupului.

Coeziunea grupului este multidimensională și include coeziunea sarcinii-gradul motivației în realizarea obiectivelor organizaționale-coeziunea socială-motivația de a dezvolta și menține relații sociale în grup. În plus, coeziunea grupului influențează performanța.

Referințe bibliografice:

·         Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Editura Destin, Deva, 1998.

·         Păun, E., Şcoala – abordare sociopedagogică, Polirom, Iaşi, 1999.

·         Rădulescu, E., Şcoală şi comunitate: ghid pentru profesori, Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002