- Sunteți aici:
-
Acasă
- SESIUNI ONLINE
În literatura de specialitate, pe lângă competenţele de bază ale cadrelor didactice sunt evidențiate o serie de calităţi personale ale acestora, care urmează să fie formate prin experientă şi o educaţie profesională adecvată. Noua calitate a raporturilor afective care se stabilesc între profesor şi elevi în învăţământul contemporan, de natură să evite traumele psihice sau apariţia complexelor de inferioritate, solicită profesori care să dețină trăsături de personalitate, cum sunt: autoritate reală (dobândită prin profesionalism, moralitate, flexibilitate, consecvenţă), nu impusă prin diferite forme de constrângere; tact pedagogic; permisivitate.
Eficienţa predării este apreciată în funcţie de măsura în care un profesor reuşeste să trezească motivaţia elevilor săi pentru problemele propuse spre studiu şi pentru disciplina de învăţământ predată. Semnul major al vocatiei pedagogice îl reprezintă puterea profesorului de a trezi în rândurile elevilor motivaţii puternice de învăţare pentru disciplina pe care o predă. Această capacitate de motivare a elevilor corelează, de cele mai multe ori, cu anumite structuri de personalitate ale profesorilor.
Citește mai mult: Calităti personale impuse de profesia didactică
Termenul de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani, mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere (Manolescu A., 2003).
„Succesiunea statutelor şi rolurilor ocupate de o persoană în cursul vieţii sale” este definiţia dată de Dicţionarul de psihologie[1] pentru termenul de carieră.
Cariera este influenţată de un spectru larg de factori: nevoi personale, context social şi economic, interese, alte preocupări ale vieţii adulte etc. Stadiile vârstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei (Pânișoară G., 2005).
În procesul instructiv-educativ cadrul didactic trebuie să coordoneze resursele din mediul de învăţare pentru a facilita munca elevilor. Aceste resurse diferite constau în resursele umane (elevi, alte cadre didactice şi specialişti), resurse de timp şi resurse materiale (materiale didactice şi echipamente).
Etimologic, managementul echivalează cu a ţine în mână şi a stăpâni, a conduce cu mana forte, ceea ce implică ideea controlului acţiunii şi orientarea sau direcţionarea ei. Cuvântul management împrumutat din limba engleză sub forma verbului to manage înseamnă a administra, a conduce. S-a derivat apoi în limba engleză manger şi management ceea ce înseamnă conducător sau conducere. În limba engleză verbul to manage, cu substantivul derivat management a avut iniţial sensul de a mânui, de a” struni caii”. Cu timpul, verbul to manage a trecut din sfera sportivă a strunirii cailor în domeniul artei operative şi al ştiinţei militare. În ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat în activităţile economice, iar astăzi este folosit în toate domeniile – educaţie, sănătate, sport etc. –cu semnificaţia de conducere eficientă, raţională, modernă.
Citește mai mult: Aplicarea principiilor managementului genral în managementul clasei de elevi
Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicileinteractive de grup astfel:
Metode de predare-învăţare interactivă în grup:
? Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);
? Metoda Jigsaw (Mozaicul);
? Citirea cuprinzătoare;
? Cascada (Cascade);
? STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe grupe
mici;
Citește mai mult: Metode de evaluare a activității didactice activ participative
În practica educaţională, rolurile prescrise şi asumate arată profesorului sarcinile de rezolvat, pentru atingerea cu success a obiectivelor formării – dezvoltării elevilor. Distribuirea rolurilor profesorului se bazează în principal pe calităţile dovedite, pe competenţele câştigate. Dar îndeplinirea lor este legată mai ales de afirmarea şi perfecţionarea celor din urmă, încât apare relaţia obiective – capacităţi şi competenţe – metodologi, realizării – evaluarea pe criterii de reuşită, succes, progres, eficienţă, calitate.
Dacă elevii primesc şi atribuţii, sarcini în clasă, atunci sunt afirmate şi alte roluri psihosociale ale profesorului: de stimulare, de încurajare, de ajutor, ofertă procedurală şi de modelele mai eficiente, de consiliere.
Citește mai mult: ROLURI ALE PROFESORULUI CA EDUCATOR ŞI MANAGER