Sarcinile profesorului diriginte ar putea fi sintetizate astfel:

Ø  Organizează, conduce şi desfăşoară activităţi educative cu clasa la care a fost numit diriginte de către Consiliul de administraţie.

Ø  Se preocupă de cunoaşterea elevilor şi a microgrupului clasei.

Ø  Asigură ordinea, curăţenia şi disciplina în clasă.

Ø  Menţine o permanentă legătură cu profesorii care predau la clasă în scopul armonizării şi optimizării eforturilor acestora.

Ø  Realizează evaluarea comportamentală, acordă notele şi stabileşte mediile la purtare; când e cazul supune situaţia disciplinară dezbaterii Consiliului profesoral al şcolii;

Citește mai mult: BUNE PRACTICI PRIVIND FORMAREA PROFESIONALĂ A CADRELOR DIDACTICE- MAPA DIRIGINTELUI

A3.3_2019_iulie_Bune practici privind formarea profesională a cadrelor didactice pentru educație incluzivă de calitate identificate/ îmbunătățite/ dezvoltate

pentru sesiunea online privind dezvoltarea personală și profesională a resurselor umane din școlile țintă în vederea încărcării pe platforma educațională

desfășurată în luna curentă

Evoluția în carieră a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar

În marea majoritatea țărilor europene, ponderea cadrelor didactice sub 40 de ani  este mult mai mare decât acelor din grupele de vârstă superioare. În învățământul secundar, imaginea îmbătrânirii forței de muncă din domeniul didactic este în mod deosebit pronunțată: aproape jumătate din profesori au vârsta peste 50 ani în Italia. Mai mult decât atât, procentul de profesori în grupa de vârstă sub 30 de ani este deosebit de scăzut în Germania, Italia și Suedia. Această situație, combinată cu un număr în scădere al aplicanților pentru formare în domeniul didactic, ar putea conduce la o lipsă de profesori, fiind astfel necesare mai multe persoane calificate care să intre în profesia didactică. Vârsta medie a profesorilor din învăţământul gimnazial din România este de 42 de ani. Doar 14% dintre profesori au vârsta sub 30 de ani, în timp ce 27% au peste 50 de ani.

Observăm procentul scăzut de tineri care aleg în ultimul timp să urmeze o carieră didactică și ne întrebăm ce anume i-ar putea motiva să se îndrepte către aceasta.

În studiul Why did you select teaching as a career? Teachers of color tell their stories, autoarea, J. Gordon (The Educational Resources Informazion Center – ERIC, 1993) a identificat următoarele motive pentru care unii absolvenți aleg o carieră didactică:

Ø  influenţa provenită de la familiile subiecţilor;

Ø  influenţa exercitată de către prieteni;

Ø  influenţa provenită de la un model pozitiv de cadru didactic;

Ø  influenţa provenită de la un model negativ de cadru didactic;

Ø  necesitatea de „a face o diferenţă” – în sensul sprijinirii comunităţii din care provin, de a oferi şanse egale de dezvoltare elevilor;

Ø  „chemarea” resimţită spre profesiunea didactică (sau vocaţia pedagogică);

Ø  iubirea faţă de copii/oameni/pasiunea pentru predare;

Ø  vacanţele lungi şi plăcerea de a învăţa

Sunt cadrele didactice o categorie socioprofesională aparte, sunt definitorii câteva elemente centrale atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional?

În studiul UNESCO, intitulat Teacher Motivation, Compensation and Working Conditions, International Institute for Educational Planning, Paris, 2006, următoarele motive sunt satisfăcătoare pentru cadrul didactic, ca elemente de echilibrare şi de susţinere a dezvoltării în carieră:

(1) dedicarea pentru profesie şi pentru activitatea cu copiii;

 (2) succesul obţinut în sala de clasă – recompensele profesionale pe care cadrul didactic le primeşte prin aceea că observă realizările elevilor;

 (3) statusul obţinut în comunitate, prin aceea că exercită o profesie respectată;

 (4) Pregătirea obţinută prin formarea iniţială şi continuă în domeniu;

(5) condiţii de muncă favorabile exercitării în bune condiţii a profesiei (unde intră atât disponibilitatea materialelor didactice necesare cât şi sprijinul oferit din partea managementului şcolar, implicarea părinţilor etc.); şi

(6)posibilitatea de promovare şi avansare în carieră.

Formarea cadrelor didactice poate fi organizată în diferite moduri, dar include, de obicei, o componentă generală și una profesională. Componenta generală se referă la cursuri generale de învățământ și cunoașterea materiei(ilor) pe care candidații le vor preda atunci când vor fi calificați. Partea profesională oferă viitorilor profesori atât abilitățile teoretice, cât și pe cele practice, necesare pentru predare și include practică la clasă.

Principalele două modele de formare inițială a cadrelor didactice pot fi distinse în funcție de modul în care aceste două componente sunt combinate. Componenta profesională poate fi oferită, fie în același timp ca și componentă generală (modelul simultan) sau ulterior (modelul consecutiv). Acest lucru înseamnă că, în modelul simultan, studenții sunt implicați în formarea profesională specifică pentru cadrele didactice de la începutul programului lor de învățământ terțiar, în timp ce, în modelul consecutiv, acest lucru se întâmplă ulterior sau aproape de finalul programului universitar.

Pentru a urma o formare în conformitate cu modelul simultan, calificările necesare sunt certificatul de absolvire a învățământului secundar superior, precum și, în unele cazuri, un certificat de aptitudini pentru învățământul terțiar și / sau pentru formarea cadrelor didactice. În modelul consecutiv, studenții care au urmat învățământul terțiar într-un anumit domeniu, continuă formarea profesională, într-o fază separată. În Italia, pentru învățământul general secundar inferior, modelul consecutiv este singurul model de formare disponibil.

Calificarea minimă pentru a preda la nivelul preșcolar este, în majoritatea țărilor, o diplomă de învățământ terțiar la nivel de licență, cu durata de trei – patru ani. În Italia, viitorii profesori pentru învățământul preșcolar sunt educați la nivel de master.

În România ocuparea unui post didactic este posibilă numai în urma participării la un concurs pe bază de examen, în timp ce în Italia, există liste de candidați, dar și concursuri pe bază de examen, acestea reprezentând principala metodă de recrutare. Aceste liste, alcătuite la nivel de provincie, includ nu numai potențialii profesorii care au promovat concursurile pe bază de examen, dar și pe aceia care au obținut statutul de cadru didactic calificat prin proceduri de calificare alternative (care sunt rezervate special pentru profesorii necalificați care au o experiență de cel puțin 360 de zile de predare) sau prin participarea la SSIS (fostele școli de specializare postuniversitară pentru obținerea calificării de predare în învățământul secundar).

Formarea inițială pentru ocuparea funcțiilor didactice din învățământul preuniversitar cuprinde, conform Legii Educației Naționale, pe lângă formarea teoretică, în specialitate, un stagiu practice cu durata de un an școlar realizat într-o unitate de învățământ, sub coordonarea unui profesor mentor. Acesta are rolul de a urmări, de a îndruma și consilia cadrul didactic debutant, de a-l instrui și forma prin exemplul personal, fiind un model prin cunoștințele științifice de specialitate. Stagiarul beneficiază de asistență din partea acestuia până la obținerea definitivatului în învățământ.

În Italia această perioadă este considerată o perioadă de probă și este legată de accesul la un contract permanent. Și în România, după promovarea examenului de definitivat, cadrele didactice dobândesc titlul de professor cu drepte de parctică și pot semna un contract pe o perioadă nedeterminată.

Participarea la examenul national de definitivare este condiționată de parcurgerea stagiului de practică obligatoriu. Structura examenului este următoarea:

Etapa I-eliminatorie

a) susținerea a două inspecţii de specialitate;

b) evaluarea portofoliului profesional.

Etapa a II-a-finală: o probă scrisă.

Candidaţii care au început activitatea didactică în sistemul de învăţământ preuniversitar anterior anului şcolar 2012 - 2013 se pot înscrie la examen în 3 sesiuni, în cel mult 5 ani de la începerea primului stagiu de practică, fără a depăşi 7 ani de predare efectivă la catedră cu statut de cadru didactic calificat, până la sfârșitul anului școlar în care se susține examenul.

Candidaţii care desfăşoară activitate didactică în sistemul de învăţământ preuniversitar începând cu anul şcolar 2012 – 2013, se pot înscrie la examen, în 3 sesiuni, în cel mult 5 ani de la începerea primului stagiu.

Inspecţiile de specialitate se efectuează la 4 activităţi didactice, se evaluează prin note de la 1 la 10 care nu pot fi contestate și sunt valabile numai în sesiunea pentru care candidatul s-a înscris.

Portofoliul profesional este alcătuit de fiecare candidat, pe parcursul unui semestru.

Portofoliul profesional personal este particularizat pentru una din clasele/grupele din norma didactică a candidatului și evaluează nivelul de competență didactică a acestuia, urmărind adaptarea pregătirii psihopedagogice la specificul clasei/grupei selectate. În elaborarea portofoliului profesional personal, candidatul respectă precizările formulate în programa de pedagogie și elemente de psihologie școlară în vigoare, corespunzătoare funcției didactice ocupate.

Portofoliul profesional personal cuprinde:

a) curriculum vitae

b) o scrisoare de intenție, având între 200 și 400 de cuvinte, în care se prezintă motivația participării la examenul de definitivat, obiectivele și așteptările proprii în formarea personală ca profesor, autoaprecierea activității/experienței câștigate pe parcursul semestrului, autoaprecierea portofoliului profesional și propuneri de ameliorare;

c) un raport de progres școlar, însoțit de următoarele documente suport:

-          planificările: anuale, semestrială și pe unități de învățare;

-          minimum 10 proiecte didactice, pentru tipuri de lecții diferite;

-          instrumente de evaluare (un test predictiv, cu baremul aferent, rezultatele testării, măsuri);

-          catalogul profesorului;

-          resursele didactice adaptate nivelului clasei/grupei.

d) Autoevaluarea portofoliului profesional, conform Grilei de evaluare.

Evaluarea portofoliului profesional personal este realizată conform Grilei de evaluare, în ziua în care este efectuată cea de-a doua inspecție de specialitate, de către comisia care a asistat la cele 4 activități evaluate.

Portofoliul profesional personal este notat cu note între 1 și 10. Nota acordată nu poate fi contestată. Pentru a se putea prezenta la proba scrisă din cadrul examenului, candidaţii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

a)      să aibă calificativul: "Bine" sau "Foarte bine" pentru anul școlar precedent anului în care se susține examenul;

b) media aritmetică a notelor finale la inspecții și portofoliu să fie minimum 8, dar nu mai puțin de 7 la fiecare dintre probele respective.

c) să îndeplinească condițiile privind vechimea de predare efectivă la catedră.

Nota obținută la examen se calculează după formula: ND=(NI1+NI2+NP+7NS)/10, unde ND reprezintă nota la examen, NI1 reprezintă nota inspecției de specialitate 1, NI2 reprezintă nota inspecției de specialitate 2, NP reprezintă nota acordată pentru portofoliul profesional personal iar NS reprezintă nota la proba scrisă. Nota minimă de promovare a examenului este 8 (opt).

Într-o societate dinamică, bazată pe cunoaștere și aflată într-o continuă schimbare, învățarea pe tot parcursul vieții concretizată și prin dezvoltarea profesională, constituie o necesitate, aceasta din urmă fiind un proces de construcție a unui ansamblu de noi competențe care se face atât pe căi formale (școlarizare, formare continua) cât și informale (studiu individual, experiențe de muncă în situații diverse).

Întrucât sistemul de educație este caracterizat de dinamism, cadrele didactice sunt puse în situaţia de a-şi structura permanent propriul mod de acces la informaţie şi propria capacitate de selectare a informaţiilor. Formarea reprezintă, în acest context, o acţiune de modelare conformă cu exigenţele societăţii actuale. Formarea continuă profesionalizează formatorul educaţional încât să răspundă nevoilor personale ale educaţilor şi obiectivelor educaţiei. Educatorul profesionalizat are puterea de a ameliora calitatea, de a promova și anticipa schimbarea, de a asigura eficacitatea educaţiei.

Nici o profesiune nu cere posesorului ei atîta competenţă, dăruire şi umanism ca cea de educator, pentru că în niciuna nu se lucrează cu un material mai preţios, mai complicat şi mai sensibil decît omul în devenire. Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondând dimensiunile posibile ale personalităţii, educatorul sau cadrul didactic, instruieşte, educă, îndeamnă, dirijează, cultivă si organizează, corectează, perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine. Astfel, el este nevoit să se autoevalueze şi perfecţioneze neîncetat.

a)      Conceptul de formare continuă definește un ansamblu de activități teoretice și practice, instituționalizate la nivel de sistem, care angajează participarea educatorilor în vederea amplificării cunoștințelor lor psihopedagogice, metodice și de specialitate necesare pentru dezvoltarea unor aptitudini și a atitudinii socio-profesionale optime în raport cu cerințele unui învățământ de calitate.     Activitatea de formare continuă a cadrelor didactice angajează doua acțiuni complementare: o acțiune de înnoire și perfecționare a practicilor profesionale prin actualizarea cunostințelor însușite în timpul formării inițiale și o acțiune care vizează re-orientarea profesională prin noi competențe validate inclusiv prin obținerea unor diplome.

Obiectivele formării continue sunt structurate "în jurul a trei poli":

a) dezvoltarea personală și profesională a educatorilor prin: actualizarea competențelor de bază (psihopedagogice și de specialitate) și însușirea unor noi competențe (în special în domeniul metodic/didacticii de specialitate);

b) ameliorarea calității procesului de învățământ prin: stimularea inter disciplinarității și a inovației pedagogice și angajarea managementului la nivelul școlii și al clasei de elevi și în planul comportamentelor psihosociale;

c) cunoașterea mediului social si ambiental prin: favorizarea relațiilor cu comunitatea educativă locală (familie, agenți economici etc.), apropierea școlii de mediul social (economic, politic, cultural), adaptarea la schimbarea socială (culturală, politică, economică).

Modalităţile principale de organizare a formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar sunt:

Ø  activităţile metodico-ştiinţifice şi psihopedagogice, realizate la nivelul unităţii de învăţământ sau pe grupe de unităţi, respectiv catedre, comisii metodice, şi cercuri pedagogice;

Ø  sesiunile metodico-ştiinţifice de comunicări, simpozioane, schimburi de experienţă şi parteneriate educaţionale pe probleme de specialitate şi psihopedagogice;

Ø  stagiile periodice de informare ştiinţifică de specialitate şi în domeniul ştiinţelor educaţiei;

Ø  cursurile organizate de societăţi ştiinţifice şi alte organizaţii profesionale ale personalului didactic;

Ø  cursurile de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice;

Ø  cursurile de formare în vederea dobândirii de noi competenţe şi calităţii/funcţii, conform standardelor de pregătire specifice;

Ø  cursurile de pregătire a examenelor pentru obţinerea gradelor didactice;

Ø  bursele de perfecţionare şi stagiile de studiu şi documentare, realizate în ţară şi în străinătate;

Ø  cursurile postuniversitare;

Ø  studiile universitare de doctorat;

Ø  dobândirea de noi specializări didactice, diferite de specializarea/specializările curentă/e.

Personalul didactic din învățământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învățământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile (CPT).

Italia și România au în vigoare programe prin care sprijină procesul de învățare transnațională a cadrelor didactice.

Modalități de promovare a cadrelor didactice

Procesul de promovare a gradelor didactice marchează evoluția în carieră a personalului didactic. Acordarea definitivării în învăţământ semnifică recunoaşterea competenţelor minime acceptabile dobândite de către o persoană care a optat pentru cariera didactică şi care garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei didactice şi poate intra pe o rută de profesionalizare ascendentă.

Acordarea gradului didactic II semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui plus de profesionalizare, confirmat de rezultatele obţinute la probe special concepute pentru a pune în evidenţă valoarea adăugată achiziţionată în intervalul parcurs de la obţinerea definitivării. Acordarea gradului didactic I semnifică dobândirea de către cadrul didactic a unui nivel înalt de maturitate profesională şi expertiză, care îl recomandă ca pe un generator de bune practici în mediul educaţional şcolar.

Definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I pot fi obţinute de personalul didactic de predare care îndeplineşte condiţiile privind studiile de specialitate, pregătirea psihopedagogică, vechimea la catedră şi performanţele profesionale. În stabilirea vechimii efective la catedră se vor avea în vedere următoarele precizări cu caracter general:

 a) Condiţiile de vechime necesare înscrierii la examenele de definitivare şi grade didactice se referă la vechimea la catedră şi nu se confundă cu vechimea în muncă recunoscută ca vechime în învăţământ în vederea stabilirii drepturilor salariale. Pentru vechimea la catedră se ia în calcul perioada în care s-a prestat activitate efectivă de predare, ca personal didactic calificat, respectiv absolvirea studiilor de specialitate cu examen de diplomă sau de licenţă, după caz.

b) Cadrele didactice încadrate în învăţământul preuniversitar particular beneficiază de recunoaşterea vechimii la catedră, necesare pentru obţinerea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice II şi I, de la data obţinerii autorizaţiei de încredere de către unitatea şcolară respectivă, conform legislației în vigoare;

c) Pentru funcţia didactică de maistru-instructor vechimea de predare la catedră necesară înscrierii la examenul pentru obţinerea definitivării în învăţământ, se calculează de la data absolvirii cu diplomă a unei şcoli post liceale în domeniu/şcoala de maiştri.

d) Perioada de suspendare a contractului individual de muncă nu se consideră vechime la catedră, ci doar vechime în învăţământ.

e) Perioada concediului de maternitate este considerată vechime la catedră. Examenele pentru obţinerea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice se organizează distinct pentru fiecare

funcţie didactică de predare, dintre funcţiile didactice stabilite pe niveluri de învăţământ şi pe tipuri de unităţi şcolare sau conexe.

Definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I pot fi obţinute, în cadrul fiecărei funcţii didactice, la specializarea pe care cadrul didactic o predă, sau la una dintre specializările înscrise pe diplomele pe care le deţine. În cazul în care cadrul didactic a dobândit două sau mai multe specializări, definitivarea în învăţământ şi gradele didactice obţinute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare dintre specializările înscrise pe diplome. Cadrul didactic se poate înscrie la obţinerea gradului didactic superior în una dintre specializările deţinute, indiferent de specializările la care a obţinut gradele inferioare. Personalului didactic de predare cu diplomă de absolvire a învăţământului universitar de scurtă durată, precum şi educatoarelor, învăţătorilor, institutorilor şi maiştrilor instructori care, ulterior obţinerii gradelor didactice, au absolvit studii universitare cu diplomă de licenţă, respectiv de master, li se recunosc gradele didactice obţinute, inclusiv în cazul în care au trecut prin concurs în învăţământul liceal sau postliceal. Personalului didactic care a obţinut definitivarea în învăţământ pentru o anumită funcţie didactică, i se recunoaşte definitivarea pentru oricare dintre celelalte funcţii didactice, dacă îndeplineşte condiţiile de studii necesare ocupării funcţiilor didactice respective.

Probele de examen pentru obţinerea definitivării în învăţământ şi a gradelor didactice II şi I se stabilesc pe funcţii didactice, şi sunt unice la nivel naţional şi obligatorii pentru toate instituţiile/centrele de perfecţionare abilitate să organizeze aceste examene. Programele pe baza cărora se desfăşoară probele de examen se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei şi sunt valabile la nivel naţional. Cadrele didactice înscrise la examenele pentru acordarea definitivării şi gradelor didactice pot participa la programe de pregătire organizate de centrele de perfecţionare, în vederea susţinerii acestor examene.

Acordarea gradului didactic II: Pentru înscrierea la examenul de acordare a gradului didactic II, candidaţii trebuie să îndeplinească condiţiile privind vechimea la catedră. Pentru personalul didactic cu funcţia de bază în învăţământ şi cu normă întreagă, se cere o vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea definitivării în învăţământ sau de cel puţin 3 ani pentru personalul didactic care a obţinut definitivatul cu media 10.

Inspecţiile şcolare curente, conform art. 242 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi programate după cum urmează:

a) prima dintre cele două inspecţii curente se va programa, la solicitarea cadrelor didactice, în anul şcolar premergător înscrierii pentru susţinerea gradului didactic II, pe baza unei cereri;

     b) a doua inspecţie curentă se va programa în intervalul de la înscriere până la susţinerea inspecţiei speciale.

Inspecţia specială se efectuează la 4 activităţi didactice şi este valabilă numai pentru anul şcolar în care a fost efectuată. În situaţia în care candidatul este încadrat pe una dintre specializările de pe diplomă/diplome sau pe una dintre specializările pe care o poate preda conform legislaţiei în vigoare, inspecţia specială se efectuează la specializarea pe care cadrul didactic este încadrat în anul şcolar respectiv.

Inspecţia specială nu poate fi efectuată în perioada concediului de creştere a copilului şi a concediului fără plată. La inspecţia specială poate asista directorul unităţii de învăţământ sau responsabilul comisiei metodice din unitatea şcolară în care se desfăşoară inspecţia specială. Acesta poate să facă observaţii şi aprecieri privind activităţile didactice asistate, dar nu acordă notă.

Inspecţia specială se notează cu o singură notă, de la 10 la 1, acordată de cadrul didactic care efectuează inspecţia, exprimată prin numere întregi sau cu zecimale. Nota minimă de promovare a inspecţiei speciale este 8 (opt). Candidaţii care nu au primit nota minimă se consideră respinşi la examenul de acordare a gradului didactic II şi nu se vor putea prezenta la testul din metodica specialităţii şi la proba orală din cadrul examenului. Nota acordată la inspecţia specială nu poate fi contestată.

Pentru promovarea examenului de acordare a gradului didactic II, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 8 (opt) la testul din metodica specialităţii şi, respectiv, la proba orală de pedagogie. Candidaţii care nu obţin nota minimă la o probă nu se pot prezenta la probele următoare. Media generală de promovare a examenului de acordare a gradului didactic II este media aritmetică a notei de la proba scrisă şi a notei de la proba orală. Media generală de promovare a examenului de acordare a gradului didactic II este de cel puţin 8 (opt).Candidaţii declaraţi respinşi la examenul de acordare a gradului didactic II se pot reînscrie pentru susţinerea examenului prin depunerea unui nou dosar de înscriere şi cu parcurgerea tuturor etapelor precizate mai sus.

Acordarea gradului didactic I: Pentru înscrierea la examenul de acordare a gradului didactic I, candidaţii trebuie să îndeplinească condiţiile privind vechimea la catedră. Pentru personalul didactic cu funcţia de bază în învăţământ şi cu normă întreagă, se cere o vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea gradului didactic II sau de cel puţin 3 ani pentru personalul didactic care a obţinut gradul didactic II cu media 10.

Inspecţiile şcolare curente, conform art. 242 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi programate după cum urmează: a) prima dintre cele două inspecţii curente se va programa, la solicitarea cadrelor didactice, în anul şcolar premergător înscrierii pentru susţinerea gradului didactic I; b) a doua inspecţie curentă se va programa în intervalul de la înscriere până la susţinerea inspecţiei speciale; c) candidaţii care au obţinut media 10,00 la examenul

de acordare a gradului didactic II au dreptul de a susţine inspecţia curentă I în perioada de înscriere la gradul didactic I.

Inspecţiile curente constau în asistenţa şi evaluarea a 4 activităţi didactice la una dintre specializările de pe diplomă/diplome sau la specializarea/specializările pe care cadrul didactic o/le poate preda conform legislaţiei în vigoare. În situaţia în care candidatul este încadrat pe una dintre specializările de pe diplomă/diplome sau pe una dintre specializările pe care o poate preda conform legislaţiei în vigoare, inspecţia curentă se efectuează la specializarea pe care cadrul didactic este încadrat în anul şcolar respectiv.

Calificativul de promovare la inspecţia curentă este "foarte bine". Inspecţiile curente promovate sunt valabile în ultimii 4 ani şcolari de activitate didactică calculaţi la data finalizării examenului. Calificativul acordat la inspecţiile curente nu poate fi contestat.

Colocviul de admitere la gradul didactic I se organizează în fiecare an în perioada 15 ianuarie - 15 februarie.

Elaborarea lucrării metodico-ştiinţifice este o probă menită să pună în evidenţă capacitatea candidatului de a valorifica experienţa didactică acumulată la catedră, de a investiga folosind adecvat metodologia cercetării ştiinţifice şi pedagogice. (2) Lucrarea metodico-ştiinţifică se elaborează în perioada cuprinsă între 15 februarie a anului şcolar în care se susţine colocviul de admitere şi 31 august a anului şcolar următor.

Inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru acordarea gradului didactic I se desfăşoară în unitatea şcolară în care este încadrat candidatul sau, cu avizul inspectorului pentru dezvoltarea resursei umane şi al directorului unităţii şcolare respective, într-o altă unitate şcolară, în perioada 1 octombrie - 5 iunie a anului şcolar următor celui în care s-a depus lucrarea metodico-ştiinţifică. Inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice se desfăşoară în aceeaşi zi, în prezenţa unei comisii de examinare alcătuite din preşedinte şi 2 membri.

Nota de promovare a examenului de acordare a gradului didactic I este nota finală obţinută pentru lucrarea metodico-ştiinţifică. Nota minimă este 9 (nouă).

Odată cu obținerea statutului de titular, profesorii pot participa la următoarele etape de mobilitate a personalului didactic din învățământul preuniversitar:

a. Detașare în interesul învățământului. Detaşarea în interesul învăţământului a personalului didactic titular se realizează în baza cererii scrise formulate de unitatea de învăţământ primitoare, pe postul didactic/catedra solicitat(ă) de unitatea de învăţământ primitoare şi cu acordul scris al persoanelor solicitate.

2. Detașare la cerere prin concurs/concurs specific. Posturile didactice/catedrele vacante/rezervate publicate pentru detaşare la cerere se ocupă cu prioritate aplicând principiul continuităţii pentru cadrele didactice titulare repartizate prin detaşare la cerere/continuitate pentru detaşare la cerere pe posturi didactice/catedre, în şedinţă publică, potrivit calendarului, în baza rezultatelor obţinute la concursurile de titularizare în învăţământul preuniversitar, care au obţinut minimum media 5 (cinci) în specialitatea postului, au acordul consiliului de administraţie/consiliilor de administraţie al/ale unităţii/unităţilor de învăţământ şi au calificativul/calificativele „Foarte bine". Cadrele didactice care solicită continuitate pentru detaşare la cerere se adresează consiliului/consiliilor de administraţie al/ale unităţii/unităţilor de învăţământ până la data prevăzută în calendar. Detașarea prin concurs specific constă în evaluarea activităţii profesionale, didactice şi ştiinţifice a cadrului didactic, în baza documentelor justificative anexate la cererea de înscriere, de către comisia judeţeană de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi acordarea punctajului rezultat prin aplicarea criteriilor şi punctajelor prevăzute de metodologie.

3. Pretransfer consimțit între unitățile de învățământ. În vederea soluţionării cererii de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ, personalul didactic titular depune, la inspectoratul şcolar în a cărui rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ la care se solicită pretransferul, o cerere-tip, însoţită de documentele menţionate în aceasta, precum şi acordul/acordurile conducerii/conducerilor unităţii/unităţilor de învăţământ privind pretransferul consimţit între unităţi, după caz.

     4. Pretransfer prin schimb de posturi. În vederea realizării schimbului de posturi/catedre prin consimţământ scris, fiecare din cadrele didactice solicitante depun la inspectoratele şcolare cereri-tip, însoţite de documentele menţionate în cerere. În etapa de soluţionare a pretransferului consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar, cererile de pretransfer prin schimb de posturi/catedre prin consimţământ scris se soluţionează în şedinţa publică organizată de către comisia judeţeană de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, în perioada prevăzută de calendar.

     5. Completarea de normă. În cazul în care cadrelor didactice nu li se poate asigura un post/catedră completă, acestea beneficiază de completare de normă la nivelul unității de învățământ sau la nivel de județ.

     6. Întregirea normei didactice. Cadrele didactice titulare în două sau mai multe unități școlare, pe una sau două discipline pot beneficia de întregire de normă.

    7. Restrângerea de activitate. Transferarea pentru restrângere de activitate sau ca urmare a restructurării reţelei şcolare a personalului didactic titular se realizează pe posturi didactice/catedre vacante în unităţi de învăţământ, în aceeaşi funcţie didactică sau într-o altă funcţie didactică, cu respectarea prevederilor metodologiei, potrivit specializărilor dobândite prin studii.

     La finalul carierei de profesor în învățământul preuniversitar, conform legislației în vigoare, cadrele didactice cu rezultate deosebite în pregătirea elevilor pot beneficia de menținerea în activitate, timp de 3 ani după împlinirea vârstei de pensionare.

Dezvoltarea profesională continuă (DPC) a câștigat importanță în ultimii ani și este considerată o îndatorire de serviciu în majoritatea țărilor; participarea la DPC este necesară pentru promovare, din punctul de vedere al avansării în carieră și al creșterii salariale. Școlile sunt în multe țări europene obligate să aibă un plan de dezvoltare DPC pentru întreg personalul școlii, dar mai puțin de o treime obligă cadrele didactice la nivel individual să aibă un plan personal. Cel mai frecvent stimulent pentru participarea la activitățile de DPC este contribuția acestora la promovare. Sprijinul financiar este cel mai adesea oferit sub formă de activități gratuite sau prin participarea la costurile furnizorului.

Bibliografie selectivă

1.Proiectul Erasmus+, nr. 2014-1-RO01-KA102-001031,,Modele inovative pentru optimizarea activității de consiliere pedagogică și metodică a profesorilor debutanți din învățământul preunivesitar bucureștean pentru creșterea calității educației furnizate elevilor”

2.Metodologia de formare continuă a cadrelor didactice

3.OMENCȘ nr. 5087/2016 cu privire la Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ   

4. ttp://www.ccdvl.ro/images/docs/MULTIMEDIA/mng_carierei/MG_cariera_didactica.pdf

 

Pentru realizarea unei evaluări/autoevaluări obiective ale competențelor profesionale a cadrelor didactice, echipa managerială a instituțiilor, cât și cadrele didactice trebuie să parcurgă până la procesul de evaluare propriu-zis o perioadă de reflecție. Reflecția va ajuta pedagogii și managerii instituției să analizeze activitatea de zi cu zi.

Dovada a unui spirit activ si critic-constructiv, reflecția personala presupune concentrarea interioara, precum si focalizarea și acțiunea gândirii asupra unei idei ,a unui obiect,a unui subiect, a unei probleme,a unui eveniment si derularea unui dialog interiorizat în legătura cu acestea(comunicarea cu sinele,cu propria lume interioara si cu propriul univers).

Reflecția critică este o abilitate de învățare continuă. Reflecția asupra practicii le permite cadrelor didactice să participe la evaluarea corectă a competențelor profesionale.

        Numind-o “reflecție interioara și abstracta”, Jean Piaget (1972,p.65) arată că ea reprezintă o metodă de învățare activă şi cu mare valoare euristică, iar Ioan Cerghit (2006,p.191) condensează în câteva cuvinte importanța sa cu totul specială pentru dezvoltarea cognitiva a individului, pentru generarea de noi structuri operatorii și cognitive: ’’Construcțiile deliberate ale gândirii și imaginației sunt de neconceput fără meditație personală. ’’

Citește mai mult: INSTRUMENTE DE EFICIENTIZARE A DEZVOLTĂRII PROFESIONALE A CADRELOR DIDACTICE DIN EDUCAȚIA TIMPURIE

Programa de formare profesională con­tinuă trebuie concepută pentru a se alinia sistemelor europene, reformei instituţiona­le, structurale, curriculare şi trebuie să servească drept suport eficient pentru per­formarea competenţei profesionale a ca­drelor didactice din învăţământul preuniversitar şi, nu în ultimul rând pentru promova­rea viabilă a carierei profesionale de către marea majoritate a cadrelor didactice.

Nevoile individuale şi sociale solicită un spor calitativ în educaţie, ceea ce amplifică exigenţa faţă de personalul didactic, chemat tot mai imperativ să în­deplinească cu succes funcţia sa de model cultural.

Exigenţa faţă de personalul didactic presupune studierea criteriilor înaintate de diferite modele:

1. Modelul teleologic dezvoltă teorii diverse, care accentuează obiectivele ce trebuie atinse.

El se bazează pe o vastă metaforă: scop, operaţionalizare, eficacitate. Acest model este utilizat în condiţiile în care se doreşte o raţionalizare a ceea ce se face, fără a se ţine cont de discipline, de domenii de cu­noaştere.

Evaluarea pentru reuşită se adresează, cu prioritate, cadrului didactic. Se porneşte de la constatarea eşecurilor de care trebuie să se ţină cont, în scopul unei „renovări” necesare sistemului educativ: a evalua mai bine pentru a forma mai bine.

Citește mai mult: Evaluarea competenţelor profesionale prin implementarea TIC