• Sunteți aici:  
  • Acasă
  • SESIUNI ONLINE

Pregătirea profesională este un proces de învăţare/ instruire, prin care se dobândesc cunoştinţe teoretice şi practice, noi abilităţi sau tehnici care să le facă actuala muncă mai eficientă. Spre deosebire de pregătire, dezvoltarea profesională este un proces mai complex, de pregătire a managerilor sau a educatorilor pentru a-şi asuma responsabilităţi crescute în posturile prezente şi viitoare (avansarea în grad; post de metodist; director, etc.).

Vorbind despre pregătirea profesională avem în vedere, formarea inițială la nivel de ciclu I, licență, ciclu II, masterat. Pregătirea profesională urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi noi, include calificarea profesională, perfecţionarea, specializarea, formarea prin experienţă şi informarea profesionalăreprezintă un ansamblu logic şi sistematic de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice acumulate prin pregătire profesională, supuse procesului de extindere şi înnoire permanentă prin perfecţionarea pregătirii profesionale, cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru a exercita o anumită profesiune.

 Prin pregătire/ formare se urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi noi. Prin formare se urmărește dezvoltarea unor capacități noi, în timp ce prin perfecționare se vizează îmbunătățirea competențelor existente.

Responsabilul cu perfecționarea este cadrul didactic stabilit la nivelul școlii să gestioneze activitatea de formare continuă a cadrelor didactice dintr-o unitate de învăţământ.

Responsabilul cu perfecţionarea colaborează cu directorul școlii, cadrele didactice, membrii Comisiei pentru perfecţionare din cadrul şcolii dar și cu ISJ-ul.

               Activitatea responsabilului cu perfecţionarea presupune:

INFORMAREA PERMANENTĂ/ DOCUMENTAREA

  1. Acesta se documentează permanent cu privier la legislaţia în vigoare referitoare la perfecţionarea/ formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar
  2. Acesta facilitează accesul la informaţie pentru toate cadrele didactice din școală
  3. Responsabilul cu perfecţionarea consultă zilnic site-ul ISJ- pagina inspectorului pentru perfecţionare şi informează cadrele didactice din şcoală cu privire la noutăţile apărute pe site
  4. Are rolul de a disemina informaţiile din domeniul educațional referitoare la perfecţionarea/ formarea continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar
  5. Responsabilul cu perfecţionarea organizează la nivelul școlii un centru de informare unde fiecare cadru didactic va putea găsi legislaţia în vigoare privind perfecţionarea/ formarea continuă a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, calendarul activităţilor de perfecţionare prin grade didactice şi examenul naţional de definitivat, precum şi toate documentele referitoare la perfecţionarea/ formarea continuă a cadrelor didactice, transmise de către ISJ şcolii sau postate pe site- pagina inspectorului cu perfecţionarea, CCD

Pentru a oferi o imagine de ansamblu am ales să prezentăm și câteva exemple din afara Europei. Au fost alese exemple din Statele Unite ale Americii și Japonia.

Demersul pe care, persoanele care doresc să devină cadre didactice în Statele Unite ale Americii (SUA), trebuie să îl parcurgă, diferă de la stat la stat (conform www.teach.com).     Ca imagine de ansamblu, câteva caracteristice ale procesului, întâlnite în majoritatea celor 50 de state, se referă la:

·      obținerea diplomei de bacalaureat,

·      parcurgerea unui număr (diferit de la stat la stat) de ore de practică pedagogică ca voluntar,

·      parcurgerea unor cursuri specifice aferente ciclului de licență și/sau masterat.

De asemenea, alte aspecte des întâlnite se referă la faptul că în unele state procesul diferă în funcție de specializarea pe care viitorul cadrul didactic dorește să o predea, precum și faptul că universitățile care oferă programe de formare pentru cadrele didactice au propriile cerințe.     Pe lângă toate acestea, majoritatea statelor cer parcurgerea unor teste precum ETS Praxis Series (un test care certifică competențe necesare pentru profesia didactică).        

Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.

 Nicolae Iorga

            Familia și școala sunt tipuri de instituții diferite ca origine, ca natură, ca structură și ca finalitate. Astfel, în timp ce familia reprezintă un grup cu bază socială, delimitat de celelalte asemenea din societate, format, conform definițiilor restrânse care i se oferă, din părinții căsătoriți și copiii lor, școala, cadru de învățământ public, este o instituție-sistem, nedelimitate de cele asemenea din societate, formată conform unor criterii structurale formale, definite de către stat. Ele generează culturi instituționale diferite, ci valori, norme, modele de comportament diferite.

Cercetările de antropologie culturală au evidenţiat două relaţii posibile între şcoală şi comunitate: de continuitate culturală, situaţia în care şcoala promovează valorile comunităţii, şi de discontinuitate culturală, atunci când şcoala conservă valorile în timp ce comunitatea şi le schimbă (şcoala retrogradă) sau când, dimpotrivă, şcoala apare ca factor de schimbare într-o societate conservatoare, excesiv de stabilă (situaţia de aculturaţie).

Perspectiva avansată de aceste cercetări este diferită de cea propusă de anumite sociologii clasice care analizează relaţia în termenii deficitului sau handicapului cultural, generator de inegalităţi în educaţie. Teoriile deficitului cultural, bazate pe analize de tip normativ, insistă pe distincţia între grupuri favorizate/defavorizate cultural, astfel încât elementele comunităţii şcolare se corelează pozitiv cu mediile de apartenenţă ale elevilor.

Modelul culturalist, din care face parte şi teoria deficitului cultural, impune teza inegalităţii sociale obiectivată în inegalitatea în educaţie. Conform acestuia, diferenţele care apar din punctul de vedere al reuşitei şcolare îşi au originea în afara şcolii, variabilele descriptive ale acestei situaţii fiind aspiraţiile, atitudinile şi valorile de clasă.

Motivatia este dorinta arzatoare care te pune in miscare si te face sa-ti doresti sa actionezi. Este atat de profund interconectata cu ceea ce consideram adevarat si corect in viata, incat ne ajuta sa facem pasul de la o simpla dorinta la un moment decisiv. Schimbarile se petrec intr-o clipa. In acea clipa in care decidem sa facem o schimbare sau in care ni se intampla lucruri neasteptate.

Singura motivatie de care avem nevoie pentru a actiona suntem noi insine. Iar singura intrebare pe care trebuie sa ne-o adresam este ce ne poate face pe noi sa actionam. Fiecare dintre noi crede in ceva. Esential este sa ne amintim ca motivatia este strict legata de verbe ca de actiune.

Nu este nicio surpriza faptul ca obiectivele pe care le stabilim ne motiveaza si ne inspira. Iar cele mai importante sunt obiectivele aflate in stricta legatura cu noi, cu dorintele noastre cele mai arzatoare.

Acest lucru presupune sa ne intelegem prioritatile si scopurile in viata, sa intelegem ce este mai important pentru noi si sa folosim aceste teluri ca pe un ghid zilnic pentru deciziile pe care le luam pentru viitorul nostru.

  1. COMUNICAREA, PROCES ESENŢIAL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
  2. Educația motivațională
  3. Obţinerea unei calificări didactice în diferite țari din Europa
  4. Evaluarea, revizuirea şi asigurarea calităţii programelor de formare profesională a cadrelor didactice