• Sunteți aici:  
  • Acasă
  • SESIUNI ONLINE

            Preocuparea pentru dezvoltarea spiritului creativ a condus şi la elaborarea unor metode şi procedee specifice de stimulare a creativităţii. Cele mai cunoscute sunt: brainstorming-ul; sinectica metoda 6-3-5; metoda Phillips 6-6; discuţia-panel. Este vorba despre tehnici care sunt operante mai ales în condiţii de grup. Acestor metode, care au deja o îndelungată tradiţie de utilizare, li s-a adăugat, în ultimii ani, rezolvarea creativă a problemelor (,,creative problem solving“, prescurtata CPS).

            Brainstorming (,,Furtună în creier” sau ,,metoda asaltului de idei“) este  cea  mai  cunoscută  metodă  de  grup , folosită  pentru  producerea  ideilor  creative. Esenţa  acestei  metode  constă  în  separarea  momentului  emiterii  ideilor  de  momentul  evaluării  lor. În  constituirea  grupului  se  vor  respecta  câteva  exigenţe : participarea  benevolă  a  membrilor; relaţiile  amiabile  între  participanţi  şi  interdicţia  de  a  face  parte  din  acelaşi  grup  un  şef  şi  un  subaltern.

Programul de intervenție, se întocmește înainte de a trece la măsurile imediate de soluționare și e necesar să se alcătuiasca un set de operații planificate în funcţie de parametrii de definiţie ai crizei.

Chiar dacă decizia preliminară a fost luată deja (accentuând valoarea imediată a deciziilor preliminare) că ţip de intervenţie imediată foarte necesară, pentru perspectivele pe termen lung trebuie să fie trasate liniile de evoluţie şi alternativele pentru deciziile secundare.

Aspectele operative ale intervenţiilor vor fi îmbinate cu cele care ţin de redresarea şi ameliorarea situaţiei pe termen mediu şi lung. Pe cât este posibil ar fi bine dacă ar exista şi o eşalonare în timp a următorilor paşi, marcaţi de evidentul caracter probabilist al acestora.

Orice cadru didactic, pe lângă alte calități, trebuie să dovedească o serie de deprinderi manageriale suplimentare, necesare pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.

Acestea pot fi clasificate după cum urmează:

1. Deprinderi legate de managementul ritmului de desfăşurare a actului didactic (maniera în care profesorul coordonează şi direcţionează ritmul activităţilor didactice). În această categorie includem evitarea discontinuităţii şi evitarea încetinirii ritmului. Problemele privind discontinuitatea în activitatea didactică se leagă de o serie de comportamente nedorite ale cadrului didactic cum ar fi:

Pornind de la afirmația ,,A învăța un copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea”, Ioan Ceghit propune o succesiune de metode alternative, în viziunea autorului aceastea fiind destinate ,,evaluării calitative”:

•     Elaborarea și susținerea proiectelor;

•     Organizarea expozițiilor;

•     Alcătuirea jurnalelor personale;

•     Lucrările de grup;

•     Interviurile și dezbaterile.

Intervenţia personalizată poate fi proiectată în 4 paşi:

I. Constituirea planului de servicii individualizat =PSI

               Conţine direcţiile de acţiune de integrare eficiență şi este axat pe recomandările conţinute pe certificatul de expertiză complexă.

Este alcătuit  de prof.itinerant, cu specificarea:

                  -resurselor umane şi materiale

                  -domeniilor specifice de intervenţie

II. Constituirea echipei de caz (de intervenţie)

Echipa de caz e formată de specialişti, în funcţie de recomandările prevăzute în certificatul de orientare şcolară. Profesorul itinerant apelează la specialiştii şcolii, sau în cazul în care şcoala nu are o astfel de încadrare, recomanda specialişti din cadrul Şcolii Speciale.

        

  1. PRINCIPALELE NIVELURI INTERACTIONALE ALE ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE
  2. Planificarea activităților didactice aplicând principalele tehnici ale managementului clasei de elevi
  3. EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER ÎN BENEFICIUL COPIILOR
  4. FORMAREA PROFESIONALĂ A CADRELOR DIDACTICE ÎN EUROPA