Cercetarea acţiune nu este o investigaţie de birou ci un demers aplicativ, care pune acţiunea în locul observaţiei, pune cooperarea pe primul loc, fiind o formă structurată a cercetării participative. Este un proces sistematic, reflexiv şi colaborativ care examinează anumite situaţii în scopul planificării, implementării şi evaluării anumitor schimbări ameliorative.

Cadrele didactice pot implementa proiecte de acţiune-cercetare pentru a obţine informaţii specifce despre propria şcoală.

    Activitatea de acţiune-cercetare este un proces de testare sistematică a ideilor noi în clasă sau şcoală, de analiză a rezultatelor şi de luare a deciziilor de aplicare a ideilor noi sau de reluare a procesului pentru fecare idee nouă. Activitatea de acţiune-cercetare diferă de cercetarea formală, efectuată de teoreticienii din educaţie, pentru că este proiectată şi controlată doar de practicieni, individual sau în grup.

Citește mai mult: Procesul de derulare a proiectelor de acţiune-cercetare

Organizarea diferenţiată a predării – învăţării– evaluării la clasă trebui să fie o practică incluzivă normală în fiecare sală de clasă întrucât  copiii / elevii învaţă în ritmuri diferite şi au stiluri de învăţare diferite.

Cadrele didactice trebuie să asigure valorizarea potenţialului fiecărui copil / elev prin organizarea diferenţiată a predării – învăţării– evaluării la clasă.

Organizarea diferenţiată a predării – învăţării– evaluării la clasă presupune:

• adaptarea conţinuturilor

• adaptarea proceselor didactice

• adaptarea mediului de învăţare – fizic, psihologic, social(climatul de la clasă);

• adaptarea procesului de evaluare: standarde de performanţă şi evaluare (descriptori / criteriile de evaluare).

Citește mai mult: Evaluare adaptată la particularităţile elevilor

            Formarea cadrelor didactice este o activitate de învăţare pe parcursul întregii vieţi ce începe înainte de formarea iniţială şi continuă pe întreaga durată a carierei didactice.[1]
           Conceptul de cadru didactic-cercetător reprezintă o idee binecunoscută în mediul educaţional international. Cadrul didactic-cercetător apare şi în literatura de specialitate recentă, promovată în reviste ale cadrelor didactice (de exemplu, Perspective[2]), care încurajează colaborarea dintre cadrele didactice în activităţile de revizuire a curriculumului, de îmbunătăţire a mediului de lucru, de perfecţionare a actului predării şi de elaborare a politicilor educaţionale.

          Profesorul cercetător este participant activ şi reflexiv în eforturile de îmbunătăţire a tuturor aspectelor care defnesc educaţia.

Autonomia sporită a cadrelor didactice aduce cu sine responsabilităţi sporite. Cadrele didactice, şcolile şi inspectoratele şcolare răspund în faţa tuturor factorilor interesaţi pentru politicile, programele şi practicile pe care le implementează.

Citește mai mult: Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice prin proiecte tip acţiune-cercetare

        Obiectivele urmărite de programele de formare pentru cadrele didactice sunt, conform Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar (2009), actualizarea şi dezvoltarea de competenţe, dobândirea de noi competenţe. În Anexa 1 a metodologiei mai sus amintite se precizează că proiectarea, implementarea şi evaluarea programelor de formare continua a personalului didactic se bazează pe  modelul abordării prin competenţe, ca modalitate de defnire şi recunoaştere a rezultatelor formării. Potrivit aceleiaşi Metodologii (art. 4), formarea continuă a cadrelor didactice are la bază conceptul de dezvoltare cumulativă a nivelului de competenţă a personalului didactic.

Citește mai mult: Aspecte legislative referitoare la evaluarea benefciarilor programelor de formare continuă a...