Scopul acestui seminar este de a vedea cum funcționează neuronul, sarcinile creierului în procesul de învățare și moduri de organizare al memoriei.

 

Creierul este organul psihicului

Creierul este organul psihicului, dar nu şi sursa lui.

Sursa vieţii psihice este mediul intern, dar mai ales cel extern. Creierul determină apariţia proceselor psihice nu prin natura sa organică, ci prin relaţionarea cu mediul extern şi integrarea superioară a stimulilor. Izolat de condiţii externe, creierul nu poate produce procese psihice superioare. De aceea, psihicul nu se identifică cu creierul, ci este o funcţie a acestuia. Iniţial creierul posedă funcţii primare (senzitive, senzoriale, motorii, de echilibru, de coordonare), ulterior, prin contactul cu mediul extern şi necesitatea adaptării la condiţiile acestuia, apar funcţii superioare (limbaj, orientare, memorie, afectivitate, atenţie etc.).

Cadrele generale ale apariției delincvenței juvenile

Delincvenţa juvenilă constituie una dintre probleme sociale grave ale societăților. Ea măsoară nivelul de discontinuitate între generații în procesul de transmitere a valorilor. De asemenea, este un indicator extrem de relevant și important al lipsei de eficiență a instituțiilor și metodelor socializării primare, în primul rând, dar și secundare. Printre aceste instituții, familia și școala ocupă primele locuri.

Deficiențele de socializare se pot manifesta ca disfuncționalitate sau destructurare a familiei, care devine incapabilă să-și mai exercite funcția educativă, de formare și modelară socială și culturală a copiilor. Aceștia fie nu mai petrec suficiect de mult timp în familie, fie nu mai pot avea experiența unei culturi familiale capabile să îi integreze și să le transmită valorile și normele valabile în instituția familială. Nu numai funcția socializatoare a familiei este implicată în acest proces, ci și cea etico-juridică, prin care copiii sunt deprinși, pe de o parte, cu o structură de autoritate familială și, pe de altă parte, cu un sistem de valori, norme și sancțiuni/recompense asociate.

Alternativele educationale reprezinta variante de organizare scolara, care propun modificari ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activitatii instructiv-educative.

Proiectarea si realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care se realizeaza prin raportare la finalitatile educationale formulate la nivelul macro, al idealului si al scopurilor educationale si la nivelul micro, al obiectivelor educationale care directioneaza procesul de invatamant.

In cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial si local, dupa 1990, sunt institutionalizate urmatoarele alternative educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri spre invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet si Jena-Petersen.