Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor.

 Nicolae Iorga

            Familia și școala sunt tipuri de instituții diferite ca origine, ca natură, ca structură și ca finalitate. Astfel, în timp ce familia reprezintă un grup cu bază socială, delimitat de celelalte asemenea din societate, format, conform definițiilor restrânse care i se oferă, din părinții căsătoriți și copiii lor, școala, cadru de învățământ public, este o instituție-sistem, nedelimitate de cele asemenea din societate, formată conform unor criterii structurale formale, definite de către stat. Ele generează culturi instituționale diferite, ci valori, norme, modele de comportament diferite.

Cercetările de antropologie culturală au evidenţiat două relaţii posibile între şcoală şi comunitate: de continuitate culturală, situaţia în care şcoala promovează valorile comunităţii, şi de discontinuitate culturală, atunci când şcoala conservă valorile în timp ce comunitatea şi le schimbă (şcoala retrogradă) sau când, dimpotrivă, şcoala apare ca factor de schimbare într-o societate conservatoare, excesiv de stabilă (situaţia de aculturaţie).

Citește mai mult: Cultură școlară și cultură familială în sistemul de învățământ românesc

Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de importantă este atitudinea părinţilor pentru că, aceasta poate determina întreaga atitudine ulterioară a copilului faţă de ei şi faţă de orice fel de autoritate.Vom descrie tipurile de conduită parentală din familii, evidenţiând consecinţele acestora asupra personalită­ţii copilului/copiilor.

Cele mai importante influenţe exercitate de mediul familial asupra dezvoltării copiilor vin din atmosfera căminului, iar principalii factori care contribuie la atmosfera din familie este iubirea şi sprijinul sau, din contră, conflictul şi tensiunea.

Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuşită a tânărului depinde de doi factori: iubirea şi munca. Primul, iubirea, se împlineşte prin alegerea partenerului, prin constituirea vieţii familiale iar al doilea este susţinut de dobândirea statutului profesional.

Calitatea vieţii de familie este influenţată de integrarea familială. Într-o familie în care domneşte buna înţelegere şi stima reciprocă, care manifestă stabilitate, copilul ocupă un loc central, copiii contribuind la coeziunea familială. Apariţia unui copil în familie conştientizează mai bine statutul de părinte şi se acumulează experienţă pentru îndeplinirea acestui rol. Experienţa în creşterea şi educarea copiilor este redusă şi de aceea se pot adopta atitudini prea rigide sau prea lejere. Părinţii sunt profesorii copilului înainte de şcoală.         

Citește mai mult: Copilul încăpăţânat este oglinda unui adult ce se comportă inadecvat

Scopul sesiunii este de a realiza câteva exerciții de antrenare a Eu-lui, pentru că suntem concentrați mai ales pe cee ace ne lipsește și mai puțin pe cee ace avem, sau am reușit să obținem.

În această sesiune vom discuta despre o altă foame universală și anume accea de plăcea și de a fi agreabil.

Există plăcere în a câștiga bani, dar nu există plăcere mai mare decât aceea de a construe relații sociale de sinceritate și spontaneitate. Stă în puterea fiecăruia să sporim valoarea celuilalt, să-l facem să se simtă mai bun, mai valoros, mai apreciat. Cele mai plăcute momente ale unui cadru didactic sunt acelea de a preda, adică de a încredința. Cele mai plăcute momente ale unei celebrități sunt acelea în care sunt alături de oameni simpli, alături de cei pe care îi iubesc. Există satisfacții atunci când ești lăudat în societate, dar nu există satisfacție mai mare ca aceea de a contribui la îmbunătățirea calității vieții celuilalt. O îmbrățișare, o încurajare, un zâmbet pot face minuni, pentru că lucrurile mărunte, aparent neimportante, pot avea consecințe enorme în relațiile interumane.

Bunele maniere, politețea, curtoazia se bazează pe nevoia universală a oamenilor de a plăcea și de a fi agreat. După aceste lucruri tânjește multă lume.

Citește mai mult: Fii propriul tău lider

1. Relatia dintre satisfactia si motivatia muncii

Cei mai multi autori coreleaza atat de puternic satisfactia cu motivatia incat ajung sa le identifice. S-a ajuns la concluzia ca satisfactia este un indicator al motivatiei, dar nu si cauza acesteia. Consideram ca aspiratiile si asteptarile diferentiaza motivatia de satisfactie.[1] Motivatia precede satisfactia, dandu-i acesteia semnificatia si ratiunea de a exista. In ceea ce priveste relatia dintre motivatie si satisfactie, nu exista un acord deplin intre parerile autorilor.

Citește mai mult: Relatia dintre satisfactie si motivatie