• Sunteți aici:  
  • Acasă
  • Campanie online

Individual, copilul se găsește în stare de dependență naturală și totală față de adult. Din punct de vedere social, copiii sunt considerați, inclusive din punct de vedere legal, o categorie vulnerabilă care, ca atare, are nevoie de garanțiile societății pentru asigurarea protecției. În acesti scop, pe lângă instituția „naturală” a familiei, societatea a proiectat, în ultimele două secole, mai ales, servicii și instanțe de protejare a copiilor acolo unde familia nu reușește să le asigure securitatea. Acestea sunt reprezentate mai ales de serviciile de asistență socială.

Serviciile de asistenţă socială se înscriu în cadrul serviciilor de protecţie socială. Acest sistem de protecţie socială are menirea de a susţine persoanele, grupurile, comunităţile care se află, la un moment dat, în situaţii de dificultate, înţelegând prin aceasta, aşa cum sublinia Zamfir (1999), faptul că nu mai pot să desfăşoare prin resurse proprii, o viaţă la standard minime considerate a fi normale. Putem clasifica mijloacele prin care se realizează protecţia socială în:

·         Beneficii sociale financiare şi

·         Servicii sociale

Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de importantă este motivația internă, fiind considerată forma cea mai înaltă a motivației.

Motivația constituie temeiul comportamentelor și activităților.

Vom descrie cele două tipuri de motivație, respectiv motivația extrinsecă, externă (indirectă) și motivatia intrinseca, internă (directa) și câteva metode de stimulare a motivației intrinseci, precum renunțarea la critica distructivă sau exprimarea aprecierii.  

Motivația extrinsecă (indirectă) este generată de surse exterioare subiectului sau naturii activității lui. Ea poate fi sugerată sau impusă de alte persoane sau de concursuri de imprejurări favorabile sau nu. Motivația intrinsecă este generată de surse interne subiectului.  

 

Un statut social consolidat, reprezentarea socială a unei profesii si importanta ei pentru cei care isi doresc sa intre in respectiva categorie socioprofesionala depind intr-o mare masura de profesionalismul si calitatea umana a celor care o practica.

Drumul spre profesionalism in formarea cadrelor didactice este jalonat de cel putin doua mari modele.

Primul, cel "umanist", pune accentul pe dezvoltarea integrala a personalitatii viitorului educator, propunandu-si sa-i cultive mai mult spiritul si aratandu-se mai putin interesat de castigarea unor abilitati specifice. Al doilea, cel "tehnicist", pragmatic, este centrat pe insusirea unor tehnici, algoritmi, reguli de actiune educationala cu relevanta practica imediata.

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm.

Societățile trăiesc pe baza a două tipuri de suporturi de natură fizică:

1.      Mediul natural (regnul mineral, vegetal, animal) și

2.      Mediul social (specia umană).

Conform unora dintre diagnosticele cele mai alarmante, dar și cele mai întemeiate (științific și moral, deopotrivă), ambele tipuri de resurse tind să fie degradate, cantitativ sau calitativ.

Ecologia este o dimensiune din ce în ce mai des abordată în sistemele politice, economice și chiar educaționale ale statelor. Noi concepte (de tipul One Health) sunt propuse în scopul proiectării de soluții integrate la problemele degradării mediului fizic (mineral, atmosferic) și biologic (animal și uman).  Alături de ecologie, medicina veterinară și umană semnalează fenomene de morbiditate sau de patologie care depășesc limitele disciplinelor sau domeniilor academice și profesionale și care implică deopotrivă mediul social uman și pe cel fizic-natural.

Științele socio-umane sunt și ele implicate în acest tip de diagnoză. Între ele, etologia și demografia sunt cele care au poate cel mai mare impact și cea mai mare îndreptățire de a semnala riscurile și chiar maladiile care amenință specia umană.

Scopul acestui seminar este de a evidenția cât de importante sunt mecanismele de feed- back prin care o familie îşi menţine stabilitatea şi echilibrul dinamic.

Vom descrie tipurile de feedback din familii, evidenţiind consecinţele acestora asupra personalită­ţii copilului/copiilor și asupra evoluției familiei.

Familia foloseşte mecanisme de feed- back prin care îşi menţine stabilitatea şi echilibrul dinamic. Feed-back-ul pozitiv semnalizează nevoia de a modifica sistemul, pentru a-l face să evolueze, în timp ce feed-back-ul negativ semnalizează nevoia de a reechilibra sistemul, datorită unei perturbări.

Sistemul familial operează prin intermediul pattern-urilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilesc pattern-urile legate de cum, când şi cu cine se relaţionează. Repetabilităţile zilnice, a interacţiunilor influenţează dezvoltarea şi comportamentul copilului, iar acesta influenţează familia.

  1. COMUNICAREA, PROCES ESENŢIAL ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
  2. Cultură școlară și cultură familială în sistemul de învățământ românesc
  3. Copilul încăpăţânat este oglinda unui adult ce se comportă inadecvat
  4. Fii propriul tău lider