- Sunteți aici:
-
Acasă
- Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
Bază de date online cu bune practici pentru dezvoltarea capacității instituționale a școlilor defavorizate
În timp ce necesitatea de a avea cetățeni activi, informați și responsabili este acum general acceptată, iar rolul educației în formarea acestui tip de cetățeni este aproape universal recunoscut, datele actuale sugerează existența unei diferențe reale între „retorica” referitoare la necesitatea educației pentru cetățenie democratică (ECD) și ceea ce se întâmplă în realitate în practică.
Acest fapt a fost confirmat de două studii recente, pregătite de Consiliul Europei: ,,Cercetare comparativă a politicilor educației pentru cetățenie democratică și managementului diversității în sud-estul Europei” (Stocktaking Research on Policies for Education for Democratic Citizenship and Management of Diversity in Southeast Europa) și Studiu pan-european privind politicile de educație pentru cetățenie democratică (All European Study on ECD Policies).
În realitate, esenţa procesului de conducere/ leadership poate fi înţeleasă prin raportare la stilul adoptat sau practicat de un conducător, dar mai ales la situaţia în care acesta acţionează. Cu alte cuvinte, procesul de conducere este unul relativ şi nu absolut, în sensul că eficienţa conducerii depinde de adecvarea stilului de conducere la o situaţie dată.
Deşi importantă, dimensiunea personală a stilului de conducere nu este suficientă pentru a-i explica eficienţa. Stilul de conducere se manifestă în diverse situaţii cu care se confruntă conducătorul, este dependent de factorii care acţionează în situaţiile respective sau stilul este contingent cu situaţiile sau contextul social în care tinde să se configureze.
Citește mai mult: BUNE PRACTICI ÎN EVALUAREA STILURILOR DE LEADERSHIP
Managementul, ca acţiune practică, este considerat a fi „un sistem de principii, cerinţe, reguli şi metode de conducere precum şi talentul de a le aplica. Cu alte cuvinte, managementul reprezintă un complex de acţiuni desfăşurate cu scopul de a asigura funcţionalitatea normală, eficientă a colectivităţilor umane organizate (întreprinderi economice, organizaţii politice, unităţi de învăţământ etc.) în ansamblul lor, cât şi a fiecărei verigi structurale componente. El are ca scop atingerea obiectivelor organizaţiei, în condiţiile utilizării cât mai judicioase a resurselor materiale, umane, financiare ş.a. de care dispune” (Cornescu, Mihăilescu și Stanciu, 2003, p. 3).
Citește mai mult: FUNCȚIILE MANAGERIALE ȘI EFICIENȚA PRACTICĂRII LOR
Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul ONG în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor membrilor ONG-ului respectiv. Managerii ONG-ului pot imagina un plan de atragere şi păstrare a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie organizaţia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanţelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaţionale. Aceste activităţi reprezintă componentele managementului resurselor umane într-un ONG.
Citește mai mult: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL ONG-URILOR
MODEL
CAPITOLUL 1- MEMBRII, NUMELE, SCOPUL, SEDIUL ŞI DURATA ASOCIAŢIEI
Art.1 - Fondată potrivit Anexei nr. 1 la Actul Constitutiv de membrii fondatori, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
Art. 2 – Denumirea asociaţiei este..........................................., conform dovezii de disponibilitate a denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sub nr. .......................... şi este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial.
Art. 3 – (1) Sediul asociaţiei este în .....................................
(2) Sediul poate fi schimbat pe baza hotărârii Consiliului director.
(3) Asociația poate înființa puncte de lucru în București și în alte localități din țară.
Art. 4 – Asociația își poate constitui filiale, prin hotărârea autentificată a adunării generale a membrilor săi, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 (trei) membri, organe de conducere proprii și un patrimoniu distinct de cel al Asociației.